Ceaiul de la ora 5 dimineața

După ce stimabilul domn Vodky pleacă la aeroport, nu mai are sens să dorm. Folosesc cele două ore rămase pînă la începerea slujbei pentru internet, ca să văd ce-au mai făcut oamenii mei. totul pe fugă. e lumea ok sau nu prin țară nu am cum să-mi dau seama. e ca atunci cînd iei pulsul cuiva și zici, e bine, încă e în viață. sună aiurea dar asta e senzația. urmează 10 ore sau 12, depinde, cînd sînt înghițită de alții. am preluat și treaba cu transportul, șoferii plus problemele din urmă. asta înseamnă că sînt uneori sunată cînd mi-e lumea mai dragă fiindcă se trezește din somn vreun pilot că are drum spre Ras Al Khaimah și cine le-ar putea ține piept piloților decît nebuna de zuli? s-au prins ăștia că sînt una dintre puținele persoane care ar putea să spună ”nu” cu motiv, sau cel puțin ar putea să explice negația. în fine…

unii sînt atît de ieftini. de obicei cei care-i vor abuza de fiecare dată pe cei generoși. de pildă, Abdul și Imran, cei doi șoferi, știu că ei trebuie să respecte niște ordine și nu le mai trec prin filtrul logicii. după atîta overtime (de cele mai multe ori întîmplat din cauza proastei coordonări) nici nu mai îndrăznesc să mai comenteze ceva.

și desigur, cum se obișnuiește, toată lumea zbiară la ei, iar ei dau din cap înțelegători ”lasă că vă vede Allah”, ”idioților”, aș mai fi adăugat eu.

ieri am verificat toată ziua foile lor de drum pe luna octombrie. aveau și cîte 10 ore peste program. practic oamenii ăștia nu mai apucă să doarmă. și cînd ațipesc, cineva are iar nevoie de ei și-i trezește ca să meargă încolo sau încoace pentru că se zgîrcesc să dea 10 dirhami pe un căcat de taxi.

alteori vorbesc la telefon cu voci a căror mutră nu o voi vedea probabil niciodată, iar pe mama nu o sun cu zilele. am texte care trebuie urcate pe Mala Hierba și mailuri către prieteni la care răspund tot el fugitivo.

5.26. Abdul e în drum spre Ras Al Khaimah, Vodky probabil a ajuns la aeroport, Nadia doarme și ea întrerupt, eu am rămas fără credit pe telefon în timp unii se întorc pe partea cealaltă a somnului, ascult totuși ceva muzică, singurele ore din zi cînd mai pot face asta, mi-e dor de o ploaie sănătoasă și probabil că voi deschide din nou blogul lui Jean Lorin.

am temerea că după vreo cîteva luni de administrare a unei companii de aviație, ca să nu vorbim de ani, mă voi întîlni cu unii și nu voi mai găsi un punct comun de abordare. simt cum depărtarea (sau nisipul) ne înghite.  

7 responses to “Ceaiul de la ora 5 dimineața

  1. te ajunge un pic oboseala zuly, la un moment dat vei intra intr-un ritm asa de robotel, desi la cum te cunosc, tu esti facuta sa zbori liber nu sa stai inchisa intr-un birou.

    Like

  2. m-a ajuns deja, senizule. oboseala adica. dar probabil ca e normal dupa o luna de schimbari la 180 de grade cu totul. da io`s execrabil de optimista in cele mai neasteptate conditii hehe.

    te pup. salutari medgidiei.

    Like

  3. Mama ce te “feel”… si eu lucrez aici la o firma de mini cabs si totul e pe sistemul “salamaleicum”. Aceeasi situatie cu soferii iar coordonarea e sub orice critica! Am obosit, nu m-am mai trezit la 10 de cand am plecat de acasa, ma impart intre munca si scoala. Uf! Vorba nebunului, “we can do it!”
    P.S. Si cu toate astea, din ora in ora, imi intra cate unul in oficiu sa se roage lui Allah…

    Like

  4. eee,nu ne inghite domne’ nici un nisip,nici o departare,suntem aici,prezenti si-ti tinem pumnii,fa-i praf pe”nisiparii” aia!
    pupam socacii ,cu drag!

    Like

  5. Daca e vorba de verificatul pulsului trebuie sa confirm si eu. Sunt in viata! Doar ca la mine pulsul incepe sa se simta dupa 10 dimineata. Deh, trebuia sa va faceti artisti! (sic sic)
    Dupa cat te stiu eu Zully, pot pune pariu ca tot ce ti se intampla acum va constitui material pentru o noua carte…esti un fel de “reportofon organic”. Inregistrezi totul pentru mai tarziu. O carte ce se va numi probabil…. “A doua inima a Sheherezadei”

    Like

  6. geo: raspuns la ps-u tau: esti sigura ca aia nu confunda biroul tau cu raiul? elhamdurillah, la i la i la allah, hahaha…

    madammere: madam, ca sa zic asa, prefer sa stresez niste umflate decit sa fac praf localnicii. cred ca astia din urma stiu mai multe decit mine despre praf decit voi dori eu sa invat vreodata 😀

    nicule: yeap, musiu, s-au cam dus vremurile cind faceam cite-un grosse matinee de-ala aristocrat pe post de artista. seherezada e prea consumata, saraca 😦
    oricum, pt urmatoarea carte am un titlu mai bun: sky pets! nu-mi da idei ca stii ca le pun in practica :)))

    Like

  7. Slava Domnului, nu in biroul meu se intampla ci numai in oficiu/bucatarie/green ceainarie!
    Asta imi mai lipsea sa imi presteze mie acolo…

    Chiar ma simt bine ca ma intelege cineva acolo, macar teoretic :))

    Like