Flight 18 and Still In the Game

România-Dubai cu escală la Istanbul.

autobuz, tren-tren, autobuz, avion-avion, mașina Nadiei.

doi ani în urmă, fix pe 22 septembrie, îi spuneam lui Vodky că ”mai bine îți faci și pașaportul că nu se știe pe unde vom ajunge în lume”.

ca să scurtez, sîntem în a patra zi de Dubai și prima zi pe la slujbele noastre, Vodky la  Aerotech Aviation, eu la Eastern Skyjets, am zis asta repede ca să scap de alte explicații și să ard etapele unui presupus interviu care ar putea începe cu întrebarea ”Cum ați ajuns acolo?”, fiindcă voi avea tendința să spun ”cu avionul” și, evident, n-aș minți. 

am ajuns joi dimineața și din toată ziua țin minte doar că lui C. și N. le stătea bine împreună și cred că era prima oară după 9 ani de cînd nu-i mai văzusem așa și era a nu știu cîta oară cînd după o despărțire foarte lungă de anumiți oameni, odată revăzuți, era ca și cum o mare bucată din viața mea (cea în care ei nu fuseseră prezenți) se ștersese definitiv. sau mai simplu spus, de parcă ieri ne despărțisem. avem totuși multe de recuperat, numai că de data asta avem timp. nu mai sînt cafele de o oră între două avioane.

pe C. îmi vine să-l gîdil tot timpul, ca să-l aud cum rîde, întotdeauna mi-a plăcut rîsul lui. iar pe N. îmi vine s-o mușc de obraji ca să-mi spună un pic șucărită: ”fată, tu nu ești sănătoasă la cap”.

al doilea lucru care ne-a lovit din plin a fost căldura, mai degrabă o fierbere de 40 de grade încă de pe la 6 dimineața, cam cînd am ajuns noi după o noapte de zburat. e inutil să încerci să-ți faci vînt cu evantaiul aici, e ca și cum ai încerca să creezi, prin nu știu ce artificiu, puțin aer într-un cuptor. ca să fie treaba bună, prietenii noștri ne ”liniștesc” că e o vreme chiar foarte bună, ba chiar răcoroasă, fiindcă se apropie iarna. 

al treilea lucru pe care l-am observat, a fost că schimbînd meridianul am prins patru nopți cu lună plină. a moon of amber.

(will be continued)

Etiquetas de Technorati: ,,

3 responses to “Flight 18 and Still In the Game