Ziua 72 – Prezentare de cărți la Cernavodă

invitatie1 Nici nu mai știu cum a zburat vorba în orașul vecin, din bibliotecă în bibliotecă pesemne, dar sigur e că muzica, ceaiul și cărțile (și dansul și fotografia) leagă oamenii mai mult decît crizele de orice fel (economice sau personale). Adică arta, orice formă ar îmbrăca ea. Acea Artă pe care Guvernul Român o suprimă ori de cîte ori se ivește ocazia, prin restructurări, tăieri de salarii, sau ștergerea de pe fața pămîntului a spiritului românesc. Cîtă creație, atîta dramă! În spațiul mioritic, firește.

Dar nu despre asta o să vorbesc acum și nici n-o să intru în dramele artistice ale nimănui, fiindcă îmi place să cred că artiștii sînt oameni puternici (deși au marile lor momente de slăbiciune). Și cînd zic artiști mă refer inclusiv la cei care fac dintr-un colț plin de buruieni un petec de rai. Spre deosebire de cei care au bîrfa și televizorul, oamenii ăștia mai au și altceva de împărtășit, lucru pe care-l voi încuraja oricînd, oriunde, la oricine, chiar dacă unii vor da într-o zi chix ca oameni. Fiecare are dreptul să clacheze și să-și revină, dacă mai are chef.

Buuun. Deci am prezentat cărțile pentru copii dimineața la 10.00 în Biblioteca din Cernavodă, descoperit două învățătoare sensibile, care ar face orice omenește posibil să le transmită puștilor lor dragostea pentru lectură, bibliotecare emoționate și rafturi ticsite de cărți, facem cu toții ce putem să evităm un 1984. Descoperit apoi o terasă umbroasă, tinerească, ”Samsara”, cam cum fusese pe vremuri în Medgidia ”Caisul”, unde eu și Piticot, ne-am tras sufletul la o cafea.

După-amiaza o audiență călduroasă, unde am prezentat ”Strugurii…” și ”Nopțile…”, care nu se mai găsesc în librării. Ieșită de sub ”grija” oricărei edituri, am vorbit liber fără să am parte de rostogoliri de ochi editoriale sau certuri așa-zis amicale, pe marginea speechului meu despre ”fiți independenți, nu acceptați compromisuri și faceți din momentele plăcute ale muncii voastre un mod de a trăi”. Profesorul Neculai Laza (cel care coordonează cenaclul literar al orașului Cernavodă și proaspăt restructurat din funcție) observă o temă comună a cărților mele, inclusiv a celor pentru copii: fuga de spații închise și expunerea la aventură. Mînzdrăvan fuge în pădure, Căpșunile dispar în lume, Ada pleacă în Dubai etc. Reiau observația asta din zbor și explic de ce nu văd plecările ca pe o fugă și de ce călătoriile le privesc ca pe o formă de cunoaștere, poate cea mai completă dintre toate. Expunerea unei ființe la o lume străină, uneori total indiferentă, tocmai pentru că nici ea nu știe nimic despre tine (și tu ești un străin pentru ceilalți și vorbesc mai ales despre cei care pleacă doar cu mîinile în buzunare), te provoacă să-ți depășești limitele și să înțelegi mai multe mai întîi despre felul în care ar trebui să te miști printre întîmplări de toate culorile și apoi cum să te porți cu ceilalți. Partea din urmă mi se pare esențială. Nu vei reuși să manageriezi nici o altă relație pînă nu ai făcut pace cu tine. Întotdeauna sînt două posibilități, amîndouă însă se încheie cu întoarcerea acasă, acel acasă transformat. Fiecare revenire se lasă cu alte detalii, îmbunătățite sau nu, depinde ce ai învățat de la Lume (lumea ca tărîm visat, dorit, ca tărîm de cotrobăit, de umplut cu amintiri ca să ai ce dărui mai departe celor care vin după tine. Niciodată însă nu visezi în copilărie că Lumea asta mai înseamnă și angoasă, și însingurare și risc asumat și diverse pierderi).   

sînt în picioare, vorbesc și în fața acestor oameni cu priviri minunate, cu Piticot emoționată lîngă mine, realizez că în mine e pace și că datorez asta tuturor călătoriilor mele, chiar dacă a trebuit să fac față în fiecare din ele anumitor angoase, anumitor griji, neliniști sau doruri de casă. oriunde mă voi duce știu că există o cană de ceai pentru noi în diminețile reci sau după-amiezile leneșe.

urmează o expoziție foto a unei liceene, în ultimul an, Andreea. e la prima ei apariție în public și-i tremură vocea. lucrările ei sînt demențiale, tot atîtea lumi dezvăluite printr-un click cîtă frumusețe interioară.

și totul culminează cu grupul denumit simplu Chanson, format din funcționarele de la Primărie, care după ce-au lăsat haina seriozității în cui, au repetat luni de zile cu doña Inga, un artist care transmite bucuria muzicii prin toți porii și fibrele (alt post restructurat de la Fantasio). că s-a mai şi falsat pe alocuri, trecem cu vederea. nu eram la nici o competiţie internaţională. îmi pare rău că nu am încă poze, dar o să pun în pagină cîteva imediat ce le voi primi. ce m-a surprins plăcut este că doamna Primar cînta la unison cu colegele domniei sale. așa ceva vezi/auzi mai rar. expunerea în fața unui public care, dacă nu te ridici la pretențiile și responsabilitățile unei slujbe atît de solicitante, te poate amenda fără milă şi uneori chiar o face. tot un fel de călătorie personală, în care temerile devin atuuri, iar seriozitatea devine entuziasm. după song-ul ”Que sera sera”, cernavodenii au izbucnit în aplauze și, credeți-mă, n-au fost de complezență.

păi, așa primari să tot aibă orașele!

am scris la foc aprins să nu se piardă în uitare. sau cum spunea Piticot în drum spre casă: ”dacă aș avea o cutiuță magică, aș păstra întreaga zi în ea, iar cînd nu mi-e bine s-o deschid și să trag cu ochiul acolo”.

yap! și asta a fost ultima ieșire oficială pe anul acesta.

12 responses to “Ziua 72 – Prezentare de cărți la Cernavodă

  1. fată, tocmai voiam să-ți recomand blogul de voie bună și vijelie, și pe-al surorilor ălora demente, da am zis, lasă, la altă însemnare că-mi furați acum oamenii și n-or să se mai concentreze la ce-am scris aici.

    cu pamela nush, dacă nu erau țîțe de jucărie, mă băgam : D

    Like

  2. “Uitarea este mai rea decat moartea”… Am ramas extrem de incantata de prezenta dv si de cuvintele pe care le transmiteti cu atata caldura si usurinta. Va multumesc ca ati fost aici ieri!

    Like

  3. Buna zully,

    Ma bucur ca te-am cunoscut si ca ai fost alaturi de noi la cernavoda. intr-adevar a fost o zi frumoasa. sper ca atunci cand te intorci in tara sa revii la cernavoda si sa petrecem mai mult timp impreuna. am citit astazi articolele tale despre pelerinajul la santiago de compostela. te admir ca ai avut curajul si puterea sa faci un asemenea drum si cred ca esti cu adevarat fericita ca ai reusit. poate ne vei povesti, intr-o intalnire viitoare, mai multe despre acest pelerinaj. iti doresc succes si numai bine.
    Pe piticot o invit sa mai vina pe la cernavoda si sa mai participe la astfel de evenimente ( pentru ca vor mai fi) sa isi umple cutiuta magica.

    Like

  4. Hei Wanna, și mie mi-a făcut plăcere să fiu printre voi. mă bucur că ai reținut afirmația aceasta, dacă o să citești Strugurii o să-ți dai seama de ce 🙂 ne vedem la anul sau peste șase luni cu următoarea carte.

    Like

  5. Alina, o să ne vedem cu siguranță. poate chiar înainte de plecarea asta, ce zici? îmi vine să zic ceva drăguț, dar prefer să stăm la taclale altfel, mai ales că ești unul dintre oamenii aceia care pune motoarele altora în priză 🙂

    Like

  6. ”fiți independenți, nu acceptați compromisuri și faceți din momentele plăcute ale muncii voastre un mod de a trăi”. CE FRUMOS SUNA..SI CE FACI CAND AMANTA PATRONULUI A FOST SI EA PE TEREN SI A DESCOPERIT CA E MARE ZIARISTA…CA DOMNULE EA FACE ARTICOLELE MAI MARI SI PROBABIL MAI BUNE..TARA ASTA E TARA UMILINTEI AM SPUS-O DE MULTE ORI ..CRED CA E TIMPUL SA II DAU PAPUCII

    Like

  7. mirela, chiar nu ma intereseaza ce se crede amanta unui patron si ce descoperiri senzationale face pe teren. : d. iti vine sa crezi?

    Like