Antichristul

Subiectul filmului, fără mișto, și dînd la o parte varza religioasă din el, este următorul: o nimfomană isterică, citită, cultivată, costelivă (ca orice isterică) și botoasă ca un cur de cal, nu poate renunța la un orgasm nici cînd își vede copilul de doi ani că se cațără pe fereastră și se aruncă în gol de la nu știu cîte etaje, multe în orice caz, că praful se alege de el. Hai că începe bine, nu? Noi însă nu aflăm decît pe la sfîrșitul filmului că aia în timp ce și-o trăgea cu bărbaxu îl văzuse pe copil luînd calea Edenului. asta nu trebuia să v-o spun nici eu, dar scopul aici nu e să vă țin în suspans, ci s-o dați dreacu de aberație cinematografică, așa de cîntată în slăvi de toți religioșii.

Montajul de la început e o feerie dionisiacă: apă curgînd pe organe genitale, copilul dîndu-se jos din pătuț, ăia aruncîndu-se în patul conjugal, dornici de fricky-fricky, ninsoarea care intră în cameră ca o chemare, copilul atras de magia fulgilor de nea, zborul spre moarte, isterica în orgasm.

Urmează durerea. Ups, a murit copilul! Ce copil frumușel! aia leșină în drum spre cimitir, își revine, chipurile, cu greu, spitale, perfuzii, psihoterapie. urmează niște dialoguri coborîte din copac, un scenariu scîrțîit, în film joacă doar doi oameni, el și ea, ceva tre să facă și ei pe lîngă sex sălbatic, adică să bolborosească despre durere, suferință, anxietate, all that jazz.

pleacă ei într-o pădure de-asta, alegorică, cum spun specialiștii, bărbaxu care era psihoterapeut, își ia nevasta de subiect la analizat, interesat profund de durerea ei, și haida s-o vindece în pădure, unde ea murea de frică, aflăm mai tîrziu de ce. apar niște simboluri super-trase de păr (ceva care să aibă legătură cu titlul filmului, da? nu!) Viziuni cu căprioare pe cale să nască și nu mai nasc, o vulpe rahitică_care-și mănîncă pîntecul și-i spune gagiului pe un ton apocaliptic spre desene animate: ”the Chaos Reigns”, hai dă-mă dracu (io și Ralu cu care vedeam filmul am izbucnit în rîs) și o cioară care nu mai moare, deși i se dau în cap niște bolovani ca lumea. Alegorie, ce vrei… taci că-i bine.

mai departe aflăm că acu ceva vreme gagica lucra la o teză despre genocidul femeilor, în cabana unde-au tras ei (probabil locuința lor de vară de la țară), pe cînd fii-su încă mai trăia, dar era încălțat invers de mă-sa aia denaturată, și stătea de fiecare dată cu picioarele cîș, probabil să nu poată fugi prin natură, în timpul lucrului cultivatei ăsteia, că altă explicație n-am găsit. și la ce lucra? ce studia? ce de zor tot cerceta? niște chestii cu Satan, mda.

din cînd în cînd, plină de suferință, gagica sare din somn în șomoiogul lu bărbaxu, ăla luat prin surprindere o cam dă la o parte într-o noapte, drept pentru care asta iese turbată în pădure și începe să se masturbeze cu furie, să-și potolească fierberile clitorisului. pînă la urmă vine și ăla și o rezolvă, ce băiat bun! se țin de crengi, se freacă de pămînt, vedem un cur de bărbat, (cam lăsat, dar nu avem pretenții, că nu-i al nostru) apar și alte gagici goale printre rădăcinile copacului, păcătoase de-alea moarte demult, faceți-vă că nu le vedeți, că e alegorie.

dintr-una într-alta isterica devine violentă și-ncepe să-și mutileze bărbatu, ba îi arde un lemn în sculă, ba îi bagă un șurub în picior de care îi atîrnă o greutate (cică piatra de moară, explicația nu mai știu cui, gagiu trebuie să preia păcatele tot așa ale nu mai știu cui) și hai ca s-o scurtez, într-un final, nimfomana își taie clitorisu cu foarfeca, năpădită de sentimentul vinovăției, și ca s-o salveze definitiv, bărbaxu o omoară de verdad, no de mentira. acum puteți să vă uitați și voi la film să vedeți dacă nu e așa.

ce mă deranjează cel mai mult este nu că ăștia doi sînt săriți de pe fix, nici că aia se mutilează în draci, treaba ei, clitorisu ei, nici că e filmul crud (există thrillere și mai crude, și dacă vreau cu adevărat fîntîni arteziene de sînge prefer un Tarantino, are umor și cînd își face personajele să se căsăpească între ele), mă deranjează tevatura asta cu religia, pe care, se pare, că deodată o pricep toți și că orice bășină e legată de religie.

regizoru e un șmecher though, se ține de rețeta comercială, sex amestecat cu religie și Ice age, un titlu care i-ar putea atrage și pe sataniști, și cu cît se uită mai mulți, cu atît se vorbește mai mult și numele lui Lars von Trier va fi pe toate buzele. pelicula e dedicată lui Tarkovski, cum altfel, care e regizor de imagine și atît, alt dubios. În general, subiectele acestuia din urmă sînt simple: închipuiți-vă că trebuie să vă uitați trei ore la un tip care pescuiește într-o baltă și altceva nu se mai întîmplă acolo. Cam cît suspans trebuie să fie în prinderea unui pește? Imaginați-vă doar și e de-ajuns. Camerele de filmat ale lui Tarkovski merg în relanti din toate unghiurile ca nu cumva să-ți scape ceva din acțiunea aceasta, operatorii de imagine pot liniștiți să tragă un pui de somn, cînd se vor trezi, balta e tot acolo, punem pariu pe ce vreți. greșit, se aude Zan din off, ”crește iarba”. Tarkovski e bun de studiat pentru fotografi, la fel și von Trier, creează anumite atmosfere, fie bizare, fie baroce, fie gotice, deci merge pentru studiul de fotografie și pentru toate școlile de cameramani, poziționări de unghiuri interesante etc. Pe lîngă asta sînt mulți care nu îndrăznesc să spună că ăștia doi, ca regizori de film sînt varză, în sensul că n-au nici o logică în decupajul unei povești cinematografice, pentru că dacă ar recunoaște că nu i-a impresionat nici Tarkovski, nici Lars, ar cădea de fraieri, cum să nu înțelegi un film de artă? ce, ești prost? n-ai cultură, nu știi religie, nu apreciezi o baltă care e de fapt un simbol, e o alegorie, de fapt balta înseamnă capcana gîndurilor, șurubul înfipt în picior e păcatul preluat de o sculă și tot așa. și muștarul meu din frigider e rahatul mîncat de voi.

îl bănuiesc pe Lars că a făcut special asta ca să-și bată joc de religii, văzîndu-și de treaba lui în crearea unei atmosfere smucite și bizare și făcîndu-și loc printre controversele iscate în lumea plină de hățișuri a cinematografiei, întocmai ca pădurea din filmul lui, acel fucked-up Eden, acest Hollywood și genocidul ideilor, asta ca să dau și eu o interpretare personală și mai puțin simbolică. La întrebarea mea ”de ce-și încălța aia copilul invers”, chestie care mie mi s-a părut esențială pentru psihologia verzei isterice, n-a știut să-mi răspundă niciunu din cei doi regizori școliți ai noștri, a căror părere am aflat-o oareșcum. Știau toate răspunsurile la întrebări pe care nu le pusesem, că nu mă interesau, dar acolo văzuseră ei schepsisul, pe care evident eu nu dădusem doi bani, aveau explicații pentru lucrările satanice ale depravatei ăleia (teza ei se reducea la o coală de hîrtie pe care scrisese și tăiase cuvîntul Satan, mai erau desenate acolo niște stele-constelații cu The Three Beggars (căprioara, cioara și vulpea, tino nino tino nino), dar n-au putut pricepe un fapt evident: că aia era o mamă denaturată și Lars îți dă și indiciul cu pantofii. ca să nu mai vorbim și de faza finală cînd aflăm că nimfomana își văzuse copilul cățărîndu-se pe geam și aruncîndu-se în gol. drept pentru care jart clitorisu! la cîini cu el… și într-un final: mori, fă…

actrița ia în 2009 premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Cannes (cu scăpările de interpretare evidente, ca de exemplu panicile ei fake de pe un pod pe care nu putea să-l treacă, cuprinsă de frici, însă cu vaginul tot în flăcări). La cîtă flocăraie a afișat pe ecran, ce mai contează! nu era de așteptat?

Hai salutări din Tonka. Abia așteptăm să ne întoarcem. București neschimbat. 

 

5 responses to “Antichristul

  1. Inca unul in seria ciudateniilor grotesti care se vor filme artistice, psihologice chiar. Bullshit. Am mai trait asta recent cu un wannabe horror cu una care avea un soi de vagina dentatus si care le matrasea unora obiectul muncii. Nu era insa in flacari :)) Am suportat bine momentul stiind ca rasul e sanatos si oricum aveam vreme de pierdut. Acum nu mai am.
    Multumesc pentru review, acum stiu ca nu e cazul sa imi pierd 2 ore din viata sa vad tamepenia asta daca va fi vreodata cazul. Sa mor daca inteleg incapatanarea astora de a crede ca toate porcariile bolnave si sataniste sunt vreun mare fas, la fel cum nu inteleg ce are de-a face religia si arta cu imaginatia lor bolnava.

    Like

  2. n-am rezistat la filmul asta, tot ce vedeam acolo era prea mult pentru stomacul meu care se razvratea. Nu inteleg scopul filmului , ca mie nu mi-a trezit nici un sentiment .

    Like

  3. Interesant si nu prea filmul, depinde ce gen preferi…te citesc de ceva vreme vreo 2ani si ti-am cumparat o carte care intr-adevar a fost prima in care am observat un limbaj diferit..bine si tema era cu conotatii sexuale, dar te admir pentru curajul si dorinta de a schimba ceva in beletristica noastra…
    va recomand un loc frumos pentru a va descreti fruntile , pe blogul meu, dar si in realitate.. http://jasminscent.blogspot.com/2010/09/arinis-gur a-humorului.html

    Like

  4. Geo: vagina dentata :))))) hârsht! sărmanii bărbați! văzut și idioțenia aia.

    Maya: scopul era să te enervezi. dacă te-a lăsat rece ai învins. pe mine m-a umplut de draci. 😦

    Claudia: mergem mergem, să vedem ce culoare au cuvintele tale : )

    cccornel: hai vezi-l, doar așa, de chestie. de ce să sufăr singură? :))))

    Like