Ham ham… hm hm…

Pot să răspund și să ai impresia că o fac la mișto: ”pentru că toți divorțau sau se gîndeau în fiecare zi la asta, adică să divorțeze și nici asta nu aveau curaj” și noi am zis, fraierii dreacu, nu-s capabili de nimic. așa că ne vom lua fără nunți și brambureli, rochii albe, papioane, nași etc. Va fi ceva din mers, ca și cum ne-am opri într-o gară să cumpărăm apă plată, sau un sendviș făcut și ăla la repezeală, îndesat cu varză fleșcăită și doi cartofi congelați și aruncați la marele sictir în ceaunul cu ulei, o bagatelă, ceva de care să nu iei seama, că tot veni vorba aseară…

Veni vorba, în sfîrșit, după atîta fărîmat nonsensuri, cif, cillit, gaze, taxe, gunoaie, fier vechi, lemne, flashuri cu proștii care scriu prostii, găsind în asta un sens, o reprezentare, sau poate așa își pipăie ei sufletul, cu cîlții din cap, apoi număratul zilelor pînă la salariu, vine, nu vine, asta e întrebarea de baraj, rîndul, coada la salariu, la bonuri de masă, ochiul camerei de filmat pe tine, nici să agați o proastă pe net nu mai poți, căreia să-i ridici fustele măcar imaginar, prin al cărei păr să-ți treci degetele, cif cillit sau ajax, sau milli vanili, tot aia, asta e grămada de care nu vreau să știu, care nu există, deși e majoritară, și se tot întinde ca o plagă și tu taci, că vezi, dar dai din umeri, că de-aia ai umeri, să-i ridici cumva, un gest aproape frînt, dus pînă la jumătate, rămîi așa, mirat pînă peste sprîncene. Și-apoi iar, numeri zilele în ordine descrescătoare ca să nu rămîi dator societății care te-a expulzat din start, ca și cum chiar ai avea un infinit plus unu de zile la care să tot renunți fără milă. Nu-ți mai rămîne decît să-i aduci temenele (societății/sistemului/ sau lui Big Brother) și să te răzbuni pe cel de lîngă tine, la fel de derutat ca și tine. Inconștientule…

Deși astea sînt lucruri care se fac din mers, unii le gîndesc pînă la ultima petală din buchetul unei mirese care se trezește peste ani nefericită, dar amintindu-și totuși ce frumoasă i-a fost nunta și ce bine că i-a mulțumit pe toți, și toți au venit, și toți i-au zis, ”vai ce frumoasă ești”, sau au întrebat ”de unde ți-ai luat rochia”, ”de la Paris, pentru că merit”, a răspuns ea, chiar dacă acum au uitat-o și nici măcar n-au avut intenția s-o felicite din toată inima, ce rost are, nu trebuia să-i vină și ei rîndul? Era normal asta…

Ce scrii acolo?

emodogUite ceva funny. Un agent imobiliar de meserie, cu freză de lăbuș spre emo sau emo spre lăbuș, dă o masă mare să sărbătorească el ceva, o zi de naștere, făcea 32 de ani, dar după cum se spărgea în figuri, zici că doborîse 32 de muște cu pliciul lu bunică-sa. Și erau la petrecerea lui alți colegi sau prieteni care nu numai că n-aveau nici o treabă cu el, ba chiar se vedea pe mutrele lui că-l detestau, și stimabililor, ce credeți că primește în dar de la iubițica lui, cuconița blondă din partea dreaptă de masă cum stătea el așa, în capul mesei? Un tort? Un matiz? O călătorie romantică? Niet niet niet! Primește dreptul de a împărți un cîine, o potăiță de 50 cm – una de-aia pe care vă puteți oftica 50 de ani, că trăiește mai bine decît voi în sensul că nu știu cîți din țara lu Băsescu își permit presopuncturi și acupuncturi ca să nu fie stresați, dar cățelușa asta nemernică avea parte de ele lunar, chiar dacă nu muncea, nu spăla vase, nu era nici măcar stresată de pensie. Deci nimic nu făcea, doar să poarte fundițe la funduleț, ce viață! Ce viață de cîine!, niciodată să nu mai folosiți expresia asta în sens negativ, amărîților. Era cîine de hollywood, nu cîine de circ, ca Mihail. în fine… Emo-lăbuș sare în sus de bucurie, spre nedumerirea mesenilor, oh, my God, I can believe it, săriți, aduceți o targă, moare agentu 00 cîine de bucurie, mai să facă infarct, îi sar venele de la tîmplă c-a primit în dar dreptul de a împărți o cățea cît un dop. Nimeni nu se mișcă de la masă, ba chiar văd pe mutrele unora dorința arzătoare de a vomita peste asemenea dovezi tulburătoare de dragoste… Ce nuntă, ce inele de diamante, ce lăutari… hai să-mpărțim un cîine… Și bietul animal, la ce viață de circ e supus, că nici nu se mai înțelege în vremurile astea cine e om și ce e ăla pom, mai ales cînd se pișă toți cîinii pe unde apucă…

Advertisements

4 responses to “Ham ham… hm hm…