Medgidia, Day 9

Sentimentul că nu prea mai am de spus chestii pe-aici, cred că mă maturizez. Citit America lui Kafka unde întîlnesc un personaj român (care face viața amară unui fochist recalcitrant) și găsesc următorul paragraf: ”Căpitanul va putea angaja numai și numai români, peste tot se va vorbi românește și toate vor fi la locul lor” Sînt amuzată de constatarea asta fictivă.

vizite scurte și dese la Biblioteca Municipală, am început un club de lectură cu cei mici și începe să se contureze ceva plăcut. mîine vom vorbi despre marile legende ale lumii. citesc ”Medgidia, orașul de apoi”, povestioare scurte, care încep să se lege pe măsură ce înaintez cu lectura.

nici unul dintre oamenii cu care mă întîlnesc și vorbesc nu au legături cu online-ul, nici cinele din Constanța care se prelungesc pînă după miezul nopții, nici fostele mele colege de facultate sau fostele mele colege de cancelarie, nici ploile care cad nemiloase devastînd grădina, care oricum arată în ultimul hal, adun, strîng, arunc, ard, fac loc, spațiu, întind rufe pe sîrmă fără amenințarea vreunei amenzi, cîinii latră, caravana trece, boii cheamă preoți la marile întîlniri cu sufletul și deocamdată atît. mă roade gîndul să închid și pagina asta.

Universul conspiră, dom`le. Editurile au ajuns să fie sparte și sechestrate. Curtea Veche devastată. Ce nenorocire…

Advertisements