Trimis

primele cutii în țară pe un frig de mi-a intrat în oase, plus că m-au prins și niște stropitoare în parc Aljaferia și-acum stau înfofolită în pat, mai ceva ca-n zilele de iarnă. luat pauză de citit cărți, de tradus, de făcut griji.

sînt întrebată de unii, pe diverse tonuri: da de ce te întorci? că e criză.

într-adevăr o mare noutate pentru ei. a început să-i afecteze. și-apoi, na, n-am scris eu pe blog cît de mult detest România (cum e noua tendință), nu mi-am făcut temele, ce dracu, scriu despre cărți, am înnebunit? și ce, de ce nu le-am zis eu din timp? păi cum? eh, ca să ne vedem pentru cîteva amintiri din cocină. e ceva incredibil. I hate this kind of people.  

să scriu despre umflate? să scriu despre campania antigrasa pe care am pornit-o? o să scriu și despre umflate, dar toate la timpul lor, frați ai crizei…

deocamdată o să scriu despre ultimele zile în Zaragoza, un oraș care mi-a amintit întotdeauna de Constanța, orașul sufletului meu. azi noapte pentru prima dată de cînd sînt aici am auzit două feline în călduri spărgînd cu miaunetele lor liniștea nopții.

castelul poate o să-mi lipsească. era la doi pași.

DSC00975

Advertisements

5 responses to “Trimis

  1. 🙂

    sau ca in versurile cintecului: “asa ca imi iau calul, draguta/si-o pornesc pe prima potecuta/in galop am sa ma indepartez de tine/si poti sa plingi acuma dupa mine”.

    Like

  2. Campania antigrasa….imi place 🙂
    Chiar asa, ce-ti veni cu plimbatu in plina criza?
    Dupa versurile “Fie criza cat de rea/ io ma-ntorc in tara mea” ?
    🙂

    Like

  3. sint de fapt in drum spre alta tara, cu pauza de doua luni in Ro. urmeza deci o perioada de speedy gonzalez, in care-i voi baga in priza pe citiva. oricum, eu nu-mi planific viata in functie de crizele nimanui, nici macar ale unei tari :d.

    nu e mai sanatos asa? hai ca devine interesant. 🙂

    Like