Aprilie spulberat – Ismail Kadare

 

weapon weapon

Hm. Sincer, nu înțeleg nebunia unora pentru Kadare. Cred că ar fi mai bine să pun un disclaimer mare, în care să spun că ”nu ar fi cazul să vă luați după lecturile mele”. Am gusturi prea ciudate la cărți. Sau poate că am citit destul (nu zic prea mult, că niciodată nu e prea mult), încît să nu mă mai impresioneze povești albaneze despre răzbunări ridicole și tot felul de legi mortale despre cum să te răzbuni mai eficient, fără să urăști deloc, dar deloc, victima, hărăzită din născare.

Deci da. Am aflat că albanezii – cei de la munte – se ucid între ei și se lasă uciși, fiindcă așa le-a venit rîndul. Iar tu stai ca prostu și aștepți un glonț în frunte, că acolo ți-a fost scrisă soarta, da, da… ce chestie. Nu omori că ai fost amenințat, ci pentru că s-a întîmplat, de pildă, ca un oaspete necunoscut, pe care ai avut nefericirea să-l găzduiești, să fie ucis în ograda ta (una din legile kanunului – codul onoarei la albanezi).

După asta începi să-i apreciezi mai bine pe spanioli care nu primesc vizite și nici nu fac, ci se întîlnesc în cluburi și baruri, pe teritorii neutre și trăncănesc acolo pînă cad pe sub bar de oboseală. Naiba știe ce tot vorbesc și ăia atît. De apreciat totuși că Ismail Kadare vorbește despre lucruri reale, nerostite de alții și de neînțeles pentru cei care apreciază viața mai mult decît moartea. Se pare că la albanezi e invers. Sînt educați să se omoare unul pe altul. Explicația lui Kadare de pe coperta 4 a cărții zice așa: ”Am scris Aprilie spulberat pe vremea cînd Albania, ca și întreaga lume comunistă, avea un sistem juridic și un cod penal socotite printre cele mai inumane de pe planetă. În fața acestei justiții, ale cărei crime le cunoașteți tot atît de bine ca și mine, vechiul cod cutumiar albanez, kanun-ul, nu numai că nu părea deloc barbar, ci din contră, era uimitor de democratic.” Cum să nu…

Să tai de pe lista de călătorit Albania, de parcă mi-ar fi trecut vreodată prin cap s-o vizitez. Da` lasă că nici în Spania nu credeam să ajung vreodată, darămite să mai și locuiesc. Ghinionul albanezilor că n-au avut parte de oaspeți de-ăia cum am avut eu cîteodată, care, după ce erau bine găzduiți și plimbați în toate direcțiile, începeau să te cînte de-i luau transpirațiile pe cei care ascultau. Mulți albanezi ar fi trăit bine mersi și în ziua de azi dacă și-ar fi ales cu grijă companionii, cum fac de exemplu englezii la cinele lor. Oho, ce și-ar mai fi pus răzbunătorii ăștia puștile în cui una-două și-n loc să se omoare, s-ar fi iubit, domle, dacă tot sînt așa de pătimași. ”Miorița” noastră, vă spun eu, e mizilic – crima e ipotetică – ciobanii ipotetici criminali, cu ipotetice motive. Oile, mînca-ți-as… Doar panica e reală, sîmburele mioritic al unei întregi populații panicarde și cu soluții zero.

Deja simt că sînt așteptată cu brațele deschise… și la HBO rulează Greu de ucis IV.

One response to “Aprilie spulberat – Ismail Kadare

  1. :))))
    mi-a placut “Doar panica e reală, sîmburele mioritic al unei întregi populații panicarde și cu soluții zero. ” !

    Like