Altfel…

se fac bagaje dintr-o parte în alta, de zici c-a dat strechea în toți – cînd zic toți mă refer, de fapt, la din ce în ce mai puțini oameni – din Africa de Sud în Dubai, din Canada în România, de pe .org pe .com, din Zaragoza în Medgidia, de pe un raft pe altul, dntr-o cutie în alta.

ce lăsam, la ce renunțăm, ce aruncăm. la ce ne-a trebuit asta. abilitatea strictului necesar. înțelepciunea sfîrșitului. progresul în cutii de carton. numărăm zilele în ordine descrescătoare ca paginile unei cărți care te cam plictisește, nu te mai prind ideile de-acolo – cum nu te-au prins niciodată cărțile de idei, fiindcă toate se repetă – dar nici nu poți face altceva, fiindcă ți-ai propus s-o termini, ca s-o pui deoparte și s-o lași în urmă, ca pe un prieten de împrejurări, a cărui companie nu te deranjează, dar nici nu-ți lipsește.

sînt și oameni precum unele cutii. înghesui în ei cuvinte și întîmplări, și pentru că într-o zi realizezi că nu te-au învățat nimic bun, nu au avut o vorbă bună la îndemînă, în nici o situație, ci au fost acolo doar să-ți curețe timpul de consistență, îi lași în drum fără prea multe explicații. nu și-au făcut niciodată timp să te facă să rîzi. sau să plîngi. doar să se plîngă sau să te facă de rîs.

cutiile pe care nu le vei mai lua nicăieri. și nici nu le vei simți lipsa.

Later edit: ce uameni zgîrciți, frate. mi-ați dat o steluță de milă.

Și mai later edit: Oh, stop it! six average votes… i`m not that nice.

Tot mai later edit: hmm… ce mă mai prostesc și eu.

One response to “Altfel…