Closing Time

Dacă ai cumva impresia că scapi vreodată de birocrație, te înșeli amarnic. Numai după felul în care funcționează un sistem și după mutrele cu priviri blank din spatele birourilor îți poți da seama de unde vine criza în unele țări. Lăsăm la o parte barierele limbii, dăm la o parte și rasismul și avem cea mai crasă prostie care poate exista în lumea întreagă, fără generalizări și fără subiectivism. De elite să se ocupe istoria. Fugi de unii, dai de alții, că lumea e plină de imbecili știi deja, dar acum încep să se închege unele răspunsuri, ca de exemplu, cele de la întrebările: de ce se simt atît de în elementul lor în Spania maneliștii români și de ce se cred consînzenele lumii româncele din bordelurile spaniole.

păi de-aia. femeile ăstora sînt urîte cu spume, ar putea face concurs de miss Ugly World și ar conduce detașat. mici de înălțime, strîmbe de lățime, cu niște nasuri coroiate plus ochi bulbucați, gene pauză, un ten măsliniu nesănătos – n-am văzut nicăieri atîtea femei pe metru pătrat care să fumeze pe stradă una-ntruna, de la primele ore ale dimineții pînă seara tîrziu, sînt neglijent îmbrăcate, au un stil aiuritor de a merge pe tocuri de zici că-s bete din naștere, buze subțiri de parcă le-a crăpat cineva fața și le-a forțat să zîmbească și privirile… băi, frate, lasă-mă că m-am săturat. bărbații au alură de pureci mai grași, gata să pocnească, sînt mult mai drăguți decît femeile, la nivel de comunicare, dacă stai să te gîndești că astea din urmă au avut grijă să-i pună mereu la punct, cu mîinile-n șolduri emițînd pretenții cu voci înalte – că la asta s-a redus feminismul spaniol –, au degete scurte și boante, dar ăștia spre deosebire de muierile lor, cel puțin sînt mai îngrijit îmbrăcați, dar numai pentru că le lipsesc zorzonelele de plastic, brățări, mărgele, cercei pînă la buric, fără de care jumătățile lor nu pot ieși din casă nici măcar pentru o amărîtă de piață. poate pune cineva ochii pe ele și n-au mărgica nepotrivită, doamne ferește. 

ieși din casă și-mpietrești. au o cultură de bar și o siestă interminabilă, funcționarii lucrează cinci ore și sînt terminați de oboseală, pe la orele două după-amiaza ai senzația că ești pe planeta zombie, ies toți de la slujbele lor, își aprind evident țigările și o întind spre casă, spre telenovele, mînca-ți-aș. după aceea urmează o liniște mormînt timp de cîteva ore. după 18.00 iar ies, de data asta la plimbare, sau pentru cină, se schimbă mărgelele de ziuă cu cele de noapte, fumează și vorbesc toți în același timp, că și uită să mai mănînce atît de multe au să-și spună. dacă vreunu te vede citind, tu ești zombi-ul pentru ei.

mă rog. azi pe la orele 13.45 alergam cu ardeleanul de la un birou la altul, de la un oficiu la altul, neștiind de ce am fost trimiși cînd încolo cînd încolo, nici noi, dar nici, mai ales, ei, deși problema era doar la un click distanță, că-mi venea să întorc pc-ul unora spre mine și să rezolv uite-așa. unu din noi zice: ”unde mama dracului trebuie să mai mergem acum, mă?” și de ce? ca să demonstrăm că sîntem valabili, firește. un dosar cu 70jdemii de acte, toate valabile, dar peste astea încă mai lipsește ceva, ca să fim și mai valabili.

întrebare: cît de valabil tre să fii ca să fii cît mai valabil în Spania? cît de zombi printre zombi?

uite ce m-a distrat englezul ăsta, care voia să-și ia și el o casă în Valencia… vă învață el cum.

 

dar desigur ce e valabil în Valencia, nu mai e valabil și-n Aragon.

și-atunci am luat din nou hotărîrea cu care doar cochetam de ceva vreme: hai acasă în România. o fi ea haotică și deprimantă, dar e a noastră. și m-am săturat să vb cu prietenii și familia pe mailuri și prin powerpointuri. gata, frate, ajunge!

Etiquetas de Technorati: ,
Advertisements

12 responses to “Closing Time

  1. La maximum o luna dupa ce va intoarceti s-ar putea sa gasiti de doua ori mai multe motive sa plecati din nou.
    Birocratia este la fel peste tot. Mai bine te lupti cu ea unde o gasesti si mergi mai departe.

    Cat despre vorbit cu prietenii si familie pe mailuri … la asta inca nu exista o solutie.

    Like

  2. prima luna cred ca vom fi prea ocupati cu integrarea. va trebui sa ne obisnuim cu drumurile, podurile si cateii. cu restul sintem caliti. pe urma vom vedea.

    hai, nu ne mai incuraja atit : )

    Like

  3. păi de ce crezi tu că s-au integrat așa de bine rromânii noștri mai albi sau mai negri p-acolo? 😀

    am povești de groază asemănătoare cu birocrația franțuzească, dacă vrei

    Like

  4. i-o fi chemat sîngele de maur la datorie!

    cît despre francezi, abia aștept, încep să-mi placă astfel de povești. le ascult amuzată, mai ales cînd nu mi se întîmplă mie : D

    Like

  5. Ma gandesc….de ce nu ati veni la Cluj? Birocratia nu e sufocanta aici…si nici siesta nu e la moda 🙂 Ducem insa o oarecare lipsa de scriitori inspirati 🙂

    Like

  6. aaa, ce drăguț din partea ta, Andrei. avem de scos o foaie matricolă chiar din Cluj, de la un liceu care și-a mutat arhivele cine știe unde și dacă pe toate 🙂 vom vedea. oricum, abia așteptăm să ajungem, chiar dacă toți ne sfătuiesc să rămînem pe loc.

    Like

  7. fiti bineveniti!
    si copilu’ meu vrea acasa…desi toata lumea-i zice sa nu lase gaina cu oua de aur,dar dupa doi ani de ploaie,vint si betivani la toate colturile i s-a cam luat!
    si pina la urma ,decit gaina in cotetul lor,mai bine vultur pe stinca ta!
    io zic c-o sa reusiti,am incredere in voi!
    p.s desi eu stau in mult hulita noastra capitala,sa stiti ca sibiul e f.frumos,oamenii mai echilibrati,mai linistiti si poate cu neamtul lor ,o fi si birocratia mai simpla!

    Like

  8. io tot incerc sa ma mut undeva mai la tara, da’ cred ca tre’ sa mai astept oleaca. voi incotro?

    Like

  9. medgidia. e liniste si pace acolo si e gradina mare, numai buna sa intind niste corturi pentru prieteni… 😀 sau, ma rog, niste capite de fin daca preferati, hehe… ui, mama, ce m-as amuza sa te vad facindu-ti cuib intr-o capita de-asta, ca mitele la caldura.

    Like

  10. bravo.
    deci io in capita stau oricind. de rest, montam cortu’.
    inteleg implicit ca ma inviti teoretic. vidal happy. 🙂

    Like

  11. v: pai da. nush de ce ai avut dubii. uite ca s-a anuntat si un urs. il bagam la inghesuiala, il obosim bine si pe urma il lasam sa fornaie fericit printre paie.

    asta e. viata la tara! :d

    Like