Pe unde se mai plimba editorii români

unii dintre ei fugiți din tîrg cu banii pe care ar fi trebuit să-i dea colaboratorilor lor.

iată. cică_capătul pămîntului. îți dai seama, pe unde mergi, pe unde ajungi, tot la capătul pămîntului nimerești, ei fiind în sine a stupid end of everything.

bre, Nadio, dacă ajung ăștia pe la spălătoria ta de mașini, fă-ți milă și pomană că n-au, mă, bani, săracii…

{așa, că mă întrerupsese o urgență}.
deci, ajunge unu în sînul Africii, vezi bine, numai el știe cum (după atîtea tunuri date amărîților, voce din off). și ce i s-a întîmplat cînd a ajuns acolo?! cică a traversat strada pe trecerea de pietoni și nu știu cine s-a luat după el. doamne, ce aventură! ce lucruri haioase. și nici nu putem spune că n-a avut bani să treacă strada în Africa, e ca și cum ai spune că n-ai avut bani să treci ulița din Humulești… și oricum, ce importanță avea din ce parte vin alții, că doar pietonul are mereu prioritate.
pe urmă, dacă te iei de prostiile lor, cică ești frustrat, pe cînd el, personajul prinicpal din povestea asta, musiu Hrib, este Alesul dintre 50, cînd știe toată lumea că nu-l mai ia nimeni serios în seamă și vreodată.

mda. interesant. foarte. văd că gașca habarniștilor se strînge la capătul presei acolo unde cică adevărul e lumina și, mai ales, groază.

bîști, mă!

Comments are closed.