Lentoarea…

M-a luat nebunia cu cititul.

După ”Testamentul francez” am simțit nevoia de ceva suculent și m-am reîntors la Kundera. Așa că azi noapte (sau azi-dimineață) pe la 3.00 am terminat ”Lentoarea”, lucru care a dus la o trezire în forță majoră că aveam o programare de analize de sînge. S-a dus naiba, dar nu-mi pare rău… E ca pe vremuri cînd lăsam totul baltă pentru cărți și începeau minciunile pretextele că de ce n-am fost la raport acolo sau acolo, perioada nebună a adolescenței mele muuult întîrziate.

lentoarea-milan-kundera 

Cred că nu poți percepe ”Lentoarea” lui Kundera (sau revenirea la ideea de pauză prelungită, lenevia aceea în care se întîmplă mai multe decît în viteza cu care alergi spre destinații false, îndepărtate de realitatea ta intimă) decît după ce trăind rotund în ea (în această lentoare), te dezbari pentru cîteva clipe (ani, în cazul meu) și rătăcești ca un bezmetic pe culoarele altora.

Zice el: ”Există o legătură ascunsă între lentoare şi memo­rie, între viteză şi uitare. Să luăm o situaţie cît se poa­te de banală: un om merge pe stradă. Deodată, vrea să-şi amintească ceva, însă memoria nu-l ajută, în clipa aceea, reflex, încetineşte pasul, în schimb, cine vrea să uite un incident penibil pe care tocmai l-a trăit, grăbeşte involuntar pasul, vrînd parcă să se de­părteze de ceea ce, în timp, se află încă prea aproape de el.”

Și-apoi personajele, sublime în grotescul și ridicolul lor, își joacă felia de viață fără artificii, fără croșeuri artizanale, iar Kundera nu stă prea mult pe gînduri, le aruncă pe hîrtie, ca și cum le-a venit vremea să fie arătate în oglindă, după ce el le-a observat ani în șir slăbiciunile și felul în care oamenii au hotărît să și le ascundă. E o uimire veselă în atitudinea scriitorului. Și îl citez din nou: ”rezultă o palmă, o pal­mă grea ca disperarea unei plăci dentare, ca jumătate de veac de orgii pătimaşe pe marginea tuturor pisci­nelor din Franţa.”

Slow down deci…

În urma unei nopți de amantlîc în care un iubăreț se simte păcălit de metresă (un fel de madam de Mertreuil mai blîndă, mai diplomată, deci cu atît mai periculoasă) avem din nou explicația vitezei. ”E prea trist ca să mintă. Are o singură dorinţă: să uite cît mai repede noaptea asta ratată, s-o radă, s-o şteargă, s-o anuleze — si dintr-o dată simte o mistuitoare sete de viteză.”

 

… și dintr-o dată simți o mistuitoare sete de viteză.

Mă duc să ud florile din balcon.

Etiquetas de Technorati: ,,

7 responses to “Lentoarea…