Din culise

E o nebunie să faci ceva, orice, cu oameni mai nebuni și mai imprevizibili decît tine, dar prefer asta de o mie de ori mai mult decît să mă plictisesc jucînd șotronul cu amatorii.

ce se întîmplă în spatele Mala Hierbei nu vreți să știți, și nici nu trebuie să știți, mergem mai departe. funcționează exact ca o redacție normală, cînd unul nu are chef de treabă, altul nu are timp, unuia îi crește o măsea de minte, altul își scarpină rănile sentimentale și din cînd în cînd eu zbier la toți, alo, adunarea, concentrarea și-abia după aia, pe loc repaos sau valea să vă vedeți de investigațiile voastre personale. dar pe lîngă astea normale e și ceea ce-mi place mie, descoperire, măsurare a ideilor, asta e bună, asta nu, asta merge, asta la gunoi, asta la naftalină, șpec sau cum vrei s-o numești. taie taie taie… scrie taie scrie taie taie. tu ce părere ai? să păstrăm esențialul. ca la o anumită adunare să nu ne dea cu minus. aici lovim, aici mîngîiem. aici rîdem. sau râdem. tot aia.

nu sunt comentarii. se pierd în neant, cad în gol. scoateți manualele, javascrispt, joomlaka, boomlaka, totul sună pentru mine a cocojumbo sau a fizică cuantică, mai bine mai scriu două romane decît să-nvăț limbajul ăsta de geeks. ardeleanul zbiară din mijlocul unei demisii: făi, mă lași cu site-ul tău, îți iau eu un domeniu ca lumea că m-ai zăpăcit cu revista ta. eu îl îmbrățișez.

în Africa taifune, uragane, mama Urania intră și ea în acțiune, e rîndul meu să zbier: făi, mă lași cu horoscoapele tale, ia că scoatem de tot pagina aia, ana sharma, adios, ne orgasmizăm altădată. o tăietură pînă la os. cut and clean.

mailuri în franceză și engleză, la ministerul culturii din zaragoza mă trezesc vorbind o englezo-spaniolă curată: then que vamos hacer? recepționista se uită blank la mine. eu și mai blank o întreb sabes o no sabes cual es la pregunta și pe urmă ies în stradă și mă umflă un rîs sau râs de se îndoaie copacii.

oricum, mergem și mai încolo. continuăm cu ce-am început în timp ce pregătim migrarea pe site-ul nou. în viața reală se întîmplă poște, bănci, contracte, piață, zile de naștere, deschizi ușa și primești în plin piept lumina sau întunericul altora. cei care au întîrziat cîndva la întîlnirile cu mine, degeaba mă mai caută acum. ezitările le las pe seama amatorilor.

dar-ar peste voi o lene profesionistă, că tot e we. : )