Self-publishing

adică ce voi încerca să fac eu. o să dau momentan un copy paste și un link pentru tinerii autori și scriitori care vor să cerceteze și alte zone, să le spunem mult mai prietenoase. îmi termin serile citind de-acolo, foarte multe din lucrurile povestite le cunosc, dar nu strică niciodată să citești despre aventura scrierii (și a publicării) și de prin alte locuri, ceva mai civilizate.

iată un fragment:

Writing a Book is Hard Work. A LOT of hard work. Getting a deal seems like the easy part. In fact, to get a book deal, you just need a lot of patience, persistence, and a lot of good luck. But to write one… you need as much determination as you can muster. You’ll also have to block out a certain amount of time everyday and write write write. It’s a long slog, and if you can get through it, you definitely will have earned your name on paperback.

The Pay is Peanuts. Really. This is more of a long-term earner than a way to get a cash infusion into your wallet; as you know, few writers get advances anymore, and the way the royalties process works, you have to give everyone their cut, so at the end of the day, there just isn’t much left. It’s always nice to see that check show up unexpectedly, but its never as much as you’d like it to be.

Get Some Perspective. Even if you’re a grammatical maven, this is one of those cases where paying someone to proofread/review before giving it to your publisher (or just shipping it out for print) is well worth the cash. Yes, I know I’m the one with the terrible typing, but really. You just can’t do something this big by yourself.

I hope you know marketing. Regardless of the publishing route, you’ll be expected to do more than you’re fair share of the marketing, and I have to say this is something I haven’t done very well. Social media gives authors a great platform to get the word out, but it’s still terrifying to send a book out to a blogger and wait on pins and needles to see if they like it or not.

Comentariile, de asemenea, în marea lor majoritate sunt făcute de oameni ai scrisului, autori, editori, librari, agenți, amatori și profesioniști. E o atmosferă calmă unde se discută diverse probleme, rareori critică cineva cu atîta vehemență și înverșunare ridicolă, cum se întîmplă în maculatura pe care am primit-o de acasă, și anume numerele din ianuarie-martie ale adevărului literar și artistic. maică-mea a crezut c-o să-mi facă o bucurie trimițîndu-le. adevărul (neliterar și neartistic) este că și eu am crezut că măcar unul sau două numere îmi vor atrage atenția. după atîta cercetare outside the box, mă întorc la rîndurile veninoase ale ăstora și, efectiv, mi se zbîrlește părul de cîtă greață îmi pot provoca aroganțele așa-zișilor făuritori de cultură. partea nasoală e că se mai și împăunează cu ea.

nu, mi-e foarte clar. mi-e clar.

3 responses to “Self-publishing

  1. “more than [i]you’re fair share[/i] of the marketing” :)))
    deci mare dreptate avea cu subpunctul ăla de mai sus referitor la plătit pe cineva să-i facă corectura…
    acuma, poate nu-i aşa de rea nici critica mai la sînge, cînd îi vezi pe-alde ăştia cum se mîngîie pe cap şi-şi zic că-i totul fain frumos

    în altă ordine de idei, cocoană, pune-un exemplar deoparte şi pentru mine, numai şi numai pentru cînd ne-om vedea la ochi, undeva pe lumea asta. pliz şi mulţam.

    Like

  2. iar asta apropo de ce-ți ziceam mai demult, probabil în alte cuvinte, dar ideea e aceeași, că ceea ce citesc eu că se publică aici, sau aiurea, e cu mult sub rîndurile unora pe care-i citesc frecvent și care sînt descurajați total de ce se întîmplă pe piața românească.

    adică nici o problemă, criticăm, dar nu tăiem avîntul. că după ce că nu-l plătim, barem să-i lăsăm pe oameni în spumele lor.

    iar cu corectura, eu sînt cel mai de acord. dar în fine, eu tot cred că sîntem prea critici, prea multe spume. sînt altele mai importante în viață, dacă stai să te gîndești.

    Like