Sfîrșit de lună

o zi de altfel de căutări. m-am înfricoșat. de data asta de violența propriilor mele cuvinte. cîndva…

în ce hal puteam să schingiuiesc cuvintele și cu cîtă dezinvoltură să le azvîrl. dacă fac un pas în urmă mi-e și mai clar de ce n-am vrut să rămîn prin locurile alea, slujbele alea, străzile alea… unii dintre oamenii aceia… mă mir cum de mi-au rămas unii alături atîta timp. cum de au mai putut să vadă dincolo de ele.

brrr…

și-acum îi văd pe alții procedînd la fel și nu mă pot decît întrista fiindcă știu cam prin ce trec. deci da, uite ceva de pus pe task memory: mai multă grijă la cuvinte!

lucrez acum la un ”portret de dăscăliță” și mă întreb: oamenii ăștia cum rezistă cînd toate din jur se prăbușesc?

2 responses to “Sfîrșit de lună

  1. Pur si simplu nu stiu mai bine. Dintre ai mei cunoscuti, cei care au stiut sau au sperat in mai bine toti au plecat. Si cei care predau in tara si cei care predau in strainatate si cei care predau in salbaticia americana sau canadiana. Si povestile sint terifiante, cam in raport cu cele despre lagarele prin care au fost romanii in ultimul secol.

    Like

  2. dap, era data naibii dezradacinarea. s-au mai schimbat lucrurile. e si mai data naibii starea pe loc. prefer sa esuez incercind decit sa ma pling in grup.

    Like