”Buruienile” (partea a II-a)

Și cam asta cu sharingul.

Ne întoarcem la ce-am lucrat și zicem așa.

A apărut nr 2 din Mala Hierba. De data asta am recomandat un film bun, nu văd sensul pentru care aș mai scrie despre filme care nu-mi plac. În cazul lui ”Up in the Air” cred că m-a iritat că prea îl săltau în slăvi toți și chiar nu am văzut unde era minunăția. Desigur, așa cum se întîmplă de obicei, cînd nu cad de acord cu unii amici asupra ingeniozității din filme sau cărți și de data asta m-am certat cu cel puțin un tip, călător de meserie, dar nu din pricină că i-a plăcut filmul, merge cînd n-ai altceva de făcut și chiar vrei să te plictisești de moarte, ci pentru cum a pus problema. de fapt, tot timpul e așa. nu e important ce și cum îți place, ci cum pui problema. cică ”but of course, you think I`m stupid too”, nu, băi, frate, nu te credeam stupid pînă să nu-mi arăți tu asta, mai precis nu cred că cine urmărește filme stupide e dobitoc, poate n-are altceva la îndemînă, poate chiar vrea ceva ușurel cu care să nu-și bată capul, poate doar îi place George Clooney și tot așa o mie de motive. deci cam asta cu critica, n-aveți decît să mă credeți voi stupidă că-mi place Moliere, nu trebuie să mă explic nimănui. încă un tip în minus în viața mea înseamnă mai mult timp de petrecut cu ceilalți care nu simt nevoia să se scuze pentru tot ce fac sau spun.

de pildă, există o regulă amicală între mine și Bogdan să ne recomandăm cele mai idioate filme ca să vedem cine rezistă pînă la sfîrșit și după aceea începem să facem bășcălie de ele. Up in the Air s-a scris în urma acestei bășcălii.

În fine, mai puteți face cunoștință cu Claudiu Stroe, un jurnalist român în Spania, care se auto-intitulează, mai în glumă, mai în serios ”jurnalist-căpșunar” și care ne-a promis că ne va povesti într-un număr viitor aventura plecării lui din țară, asta pentru cei care încă mai tremură de frica vieții prin străinătate și nu de lipsa de perspective din țară.

Roxana, pe de altă parte, își continuă ”mica” istorie new-yorkeză și mai aproape de zilele noastre cum încearcă să revină la silueta dinainte de a fi mamă. N. continuă să dezvăluie din secretele ei gastronomice. Supa aia de fructe de mare e singura din viața mea care mi-a ieșit cum trebuie, numai că am înlocuit fructele de mare cu gambas și scoici. Nu știu dacă din pricina asta a ieșit așa de bună sau pentru că am respectat celelalte ingrediente ale ei. La tarta lui Prîslea cred că trebuie să mai încerc o dată sau de două ori. O bat acum la cap să le scrie mai repede pe cele din nr 3, ca să apuc să le verific.
”Mala” e din nou obsedată, dar prefera să-și păstreze anonimatul. Respectăm decizia, publicul român nu e încă format să departajeze autorii de textele lor, plus că am văzut cîteva însemnări mai jos că la unii erotismul înseamnă prostituție. Una peste alta, avem o nouă rubrică Paint Bazar, unde am făcut o mică expoziție în Gabriel Tora style și gata, cam astea sînt noutățile. Mai cotrobăiți voi pe acolo să vedeți dacă mai găsiți ceva interesant. Să ne spuneți și nouă. Am rezolvat și problema comentariilor care apăruse data trecută.

”Buruienile” vă doresc o săptămînă frumoasă”.

5 responses to “”Buruienile” (partea a II-a)

  1. Si mai trecu o luna, iar tu ai zis sa nu ne sfiim in a va critica (daca e constructiv); asa ca…tot nu se poate comenta pe situl mala.
    Si ce ma oftica e ca vad pe ici pe colo “1 comment”.. 🙂
    mai sa fie…cum au facut??? 😦 Ah, bine, nu vad si comentariul, dar orisicat 😉

    Like

  2. S.D. pai pe mine si mai orisicit ma ia oftica, inchipuie-ti… pregatim acum migrarea pe o platforma performanta si fara probleme de-astea legate de comentarii. deci inca putina rabdare…

    ai primit cartea prin posta?

    Like