Dimineți cu balcoane deschise…

e iritantă toată povestea asta și cel mai bine ar fi s-o ignor, oricum n-ajungem nicăieri. e primăvară și mă grăbesc să termin treburile, adică mai degrabă încerc să nu pierd timpul, ca să ies apoi să mă plimb pe străzi și prin noapte. nici nu mai știu de ce fac treburile astea, undeva trebuie să existe o finalitate, nu mă gîndesc la scopuri, atît timp cît lucrul în sine îmi provoacă atîta plăcere și cît știu de ce calibru sînt oamenii aceștia.

*
în zbaterile fiecăruia e mult mai multă lumină decît într-un succes de casă, ce-o mai fi însemnînd și asta. dar atît timp cît diminețile te trezești nerăbdător să începi o nouă săptămînă și nu ești încă pe acel periculos revolutionary road, ci tot în rutinele tale calme, în care cauți doar să te smulgi din hainele vechi și să le dai de pomană, cred că poți să te mulțumești și cu foarte puțin, fiindcă știi că e, de fapt, atît de mult.

bună dimineața, o nouă descoperire muzicală și prima parte dintr-o serie de articole coordonate de Cătălina.

Comments are closed.