E foarte interesant acest link, trimis de o amică foarte bună, în care se povestește despre cît cîștigă scriitorii români. Cum eu, firește, nu fac parte din club, nu s-a găsit nimeni să mă întrebe, hahaha… și mai mult ca sigur că dacă Hertha Muller n-ar fi luat Nobelul anul trecut, o săreau și pe ea, pe cît punem pariu?
Pe de altă parte, dacă Marc Levy face parte din plutonul francez, vai și de capul ălora… dar totuși, chiar și-așa nu vă mai comparați, fraților, cu titanii (vorbesc de literatura franceză, în general, nu de M.L.), aveți treabă de rezolvat pe la legislație pe-acolo, pe la sistemele de distribuție, nu degeaba revoluția franceză a fost făcută de intelectuali, nu de mineri.
Cică ”Junii autori români, fie premiaţi de Uniunea Scriitorilor (USR), fie promovaţi de critici, contează mai mult pe lefuri obţinute din alte slujbe”, hai nu mă înnebuniți, dar cum credeți că au ajuns ăia marii de mai jos în capul listei, vă rog frumos? (dați scroll, aveți o listă în articol cu cei mai bine plătiți autori din lume în ultimii zece ani, se pare) cum? cum?! cum au ajuns aceștia acolo? sugîndu-și degetele de la picioare? așteptînd muza, nu?!
de unde se trezesc așa deodată minunați acești mari naivi să se întrebe cum de alții reușesc, iar ei nu? uite de-aici, vă arăt eu: ”Scriitorul român este nevoit să se prostitueze”. minunată frază, am auzit-o de nenumărate ori, niciodată n-am înțeles de ce munca la gazetărie sau trimisul materialelor pe la reviste de orice fel înseamnă prostituție? păi, mi se pare mai mare prostituția să vină unu să se milogească de tine să-ți dea 5$ pe lună să-i pui și lui un amărît de link pe blogul tău și tu să accepți, în loc să lupți pentru drepturile tale sau scrii un articol pentru ale cărui idei exprimate să cîștigi între 100 și 200 euro pe lună (la revistele din Ro), sau nah, uite, 35 de euro la amărîții de la ziarul Românul din Spania (cărora după aia le dai flit, că nici pe ăia n-au fost în stare să ți-i pună într-un cont) sau între $400-500 (la revistele din America) după îndelungi săpături și căutări și, domnilor, și asta face parte din treaba unui scriitor. așa pară mălăiață, așteptați voi mult și bine pînă vi se prăbușesc toate muzele. uite o dezvăluire senzațională. muzele-s pentru începători! dacă ați consuma mai mult timp la masa de scris și mai puțin văicărindu-vă, eheee, ce ați mai merge și voi în ”plutonul fruntaș” și nu cu autobuzul.
sărumîna, Vio, pentru lectură, mă bucur că nu sînt scriitor român!
să trecem la treburi mai serioase.
Zully's Words 
ts, ts, poate nu trebuia sa zici nimic: n-ai citit ca-i subiect tabu? scrie acolo, in primul rand. poate nu trebuiau nici ei sa scrie nimic. hai sa scriem de ce nu putem scrie: pai suntem obositi dupa munca. las ca a mancat eliade destul mucegai pe paine in portugalia, cat pentru toti. noi nu poftim, mersi! noi vrem cohorte de fani la semnat de best-seller, stat! ca doar de aia ne-am facut scriitori. pffffft.
LikeLike
e tabu, pe naiba! pai numai eu cite articole am scris despre cit de “putin spre nimic” cistiga scriitorii romani (sa nu mai vorbim despre traducatori). am o colectie impresionanta de povesti umilitoare, as putea spune. din mila nu le povestesc. eu, care n-am mila, iti dai seama, cind vine vorba de intelectualii romani, amaritii de ei, ma loveste din senin mila. nu stiu cum de reusesc. cu astfel de atitudini, nici nu e de mirare ca STEFAN Tomsa abia de cumpara gogosi. auzi, ma, la el: nu se preteaza sa scrie literatura politista criticul asta, de care n-am auzit pina in ziua de azi si ca mine, milioane de romani si citeva mii de turci, si alte mii de capsunari, hahha… gagiu asta intelectual crede ca literatura politista e prostitutie! desigur, el care scrie pentru “publicul cult” (a se citi filfizonii aia care vorbesc in dodii si nici ei nu se pricep pe ei decit cu dictionarul in fata, norocul nostru ca sint putini si ca se cumpara intre ei, de-aici suma gogosilor fierbinti :)))) adevarul e ca da, agatha christie si rodica ojog-brasoveanu au fost niste prostituate nenorocite, au cistigat bani, deci dupa logica asta, io-s cea mai tare prostituata din romania ca traiesc exclusiv din scris de 4-5 ani.
voi ati inteles ceva de-aci? “La rândul său, Florin Lăzărescu (33 de ani), scenarist la mult premiatul scurtmetraj „Lampa cu căciulă”, al lui Radu Jude, recunoaşte că obţine destui bani din scenaristică, dar nu poate renunţa la scris.” pai daca obtine destui bani din scenaristica, de ce sa renunte la scris? sau scenaristica nu e tot scris? aaa, deci doar critica si literatura de fite e scris, restul e can can… :))))) da, domle, se confirma totul, de fiecare data.
deci hai toata lumea gramada in autobuz, io-s soferul, va conduc in groapa marianelor si sar din mers, iar voi toti, loserilor si neprostituatilor, sper sa va salvati pieile inotind prin marea voastra de cuvinte inutile.
LikeLike
Cit de misto poate sa fie articolul! Cum de nu am dat peste el pina acum? Poate pentru ca nu am auzit de fituica asta, dar deja ajungem la un alt subiect.
Deci aflam ca catelu’ de casa al unora [MC] nu are alte griji decit scrisul. Hmm… mie mi se parea clar dupa faza cu iubitul de femei ca to’ma pentru bani facu onorabilul volumul.
E interesant ca autorul nu a auzit la viata lui de vanity publishing. Scirbos ca face pe la jumate un mix de istorii plecind de la N. Filimon pentru parasutele care citesc fara sa stie despre ce e vorba. Dar la cultura lui nu sint surprins. In definitiv dupa N. Filimon si Caragiale dai cu mucii in fasole (sau ce o minca el la mama acasa) si zici ca al 5lea cel mai bine vindut scriitor e J. Oliver. Oare si maimutoiul asta dislexic cu liceul neterminat a trebuit sa fie umilit sa faca bucatarie pentru a-si sustine scriitura?
Oricum, nu asta era subiectul meu. Dilema mea, generata de articolul asta (na, uite ca le-am generat si lor trafic pe web!), e legata de propaganda de stat care se iteste prin toti porii, prin toate fituicile, peste tot. Da dom’le, statul total. Nu se scrie, nu se prea mai vorbeste si, in curind, nu o sa se mai gindeasca despre punere in context. Despre situatiile bune sau rele. Pur si simplu avem ceea ce este “good” adica halal pentru partid si “ungood” restul. Pai putulica asta teoretizeaza el acolo-sa despre cum e cu viata de scriitor, dar ocoleste la mare distanta trecutul caci toti traim intr-un perpetuu 2010 (1984 e doar fictiune).
Astfel casele de odihna pentru scriitori, pensioarele alea mici care nu permiteau o calatorie pina in Tenerife, dar clar erau mai mari decit pensiile de agricultor, slujbele fie in mediu literar (ajutau la relatii) fie frecatul mentei in alte domenii cu program lejereanu si invoiri la greu – ei bine, toate astea pur si simplu nu au existat. Sint o poveste generata de o minte marxista. Unde mai pui ca orice calfa in fabrica poate sa se laude ca il urmarea securitatea. Gunoiasi care in 1990 spuneau de securitatea care le-a bagat diverse prin gura si le-a cenzurat opera. 20 de ani mai tirziu publicul imbecil nu isi mai aminteste de respectivii care nu au scos nimic mai mult de jurnale la laba (scrise mai spre 2000) sau note de curs luate de altcineva caci, cind esti un monstru (sacru?) nu te poti obosi sa iti pastrezi notele de curs.
Gata si nu ma mai iau de ineptiile lui pasarel ca trebuia sa faca si el un ban.
LikeLike
Fituica e a Florianei Juncan, una dintre cele mai cunoscute ziariste ale vremii si ambasadelor, fata desteapta si cu mare dragoste de bani si bosorogi. Fosta juna cu suflet de poeta, care promitea, a ramas pe freceventa revistelor mondene, se pare. Oricum abordeaza subiecte despre scriitori, semn ca a ramas nostalgica.
Dar sa lasam asta, deci iata cum nu se pune accent pe evolutia omului. Caragiale era copist si sufleur, cine ar fi crezut ca va ajunge director de teatru? Si cine ar fi crezut oare ca va folosi experientele sale pentru a-si slefui lucrarile, mai bine decit asa zisii ”born to be writer”? si care or fi aia? Pe mine ma amuza de fiecare data naivitatea astora. Arghezi-bijutier, alt prostituat )) probabil de-aci i se trage migala cu care si-a bibilit poemele… in rest, se pare ca toti ceilalti au avut meserii onorabile, chiar si sofer la Ministerul de Finante e ceva. toti si-au dat seama ca au familia de intretinut, de parca nu si asta face parte din viata. Pina si Stephan King si-a dat seama de asta pe cind lucra intr-o spalatorie. Cum o fi reusit, domle, sa-si dea seama? Eee, cum, si voi acum… facea parte din patura nevoiasa, ca si Caragiale, deh, ori patura nevoiasa nu are dreptul sa se joace ~cu literele~, numai astia, aristocratii. Daca n-ai lulea in gura nu contezi.
scriitorasii romani, spre deosebire de altii din alte natii, nu stiu de unde impresia ca sint ceva aparte, ceva mai cu mot, mai ales astia din garda veche, care la prima gluma nesarata (sau bine plasata) a cuiva renunta 20 de ani sa mai scrie pentru ca au fost speriati de mici cu securitatea. vai, dupa aia se mira la a doua tinerete ca dupa a treia carte nu le ajung banii nici de gogosi. Deja pot sa ghicesc ce subiecte abordeaza naivul asta. Pai na, mai ai de muncit, nenea, pina iti iei merzan. Uite unde: ”pe primele două cărţi, pe o culegere – care s-a vândut foarte bine – pe eseuri şi pe o prefaţă nu am primit niciun leuţ! Deşi, prin contract, ar fi trebuit să primesc 8-10% din încasări”. Pai si? Du-te si cere-ti drepturile, fraiere!
Ma, sa-i transmita cineva astuia ca e prost de da in gropi si ca eu in veci nu voi citi ce scrie un prost. Deci s-a mai dus dracului o gogoasa pe care ar putea-o minca la drum de seara. O sa-l citesc dupa ce-si obtine banii care trebuie sa i se dea prin contractele alea, ca si asta face parte din treaba unui scriitor. Da nu cred ca si-i va cere, ca uite ce mai zice: ”Cu câţiva ani în urmă, Dinu Adam mărturisea că se consideră norocos pentru că a reuşit să publice o carte, în condiţiile în care nu a primit nimic pe ea, dar nici nu a fost nevoit să aducă bani de acasă…” iar asta e consolarea tuturor mediocrilor, ca se putea si mai rau. Du-te, bah, si culca-te, filfizonule!
LikeLike
Caragiale era pilos. Avea rude in teatru. E normal. Ca asa-s romanii nepotisti, alte natii isi omoara copiii la nastere ca sa nu sufere rusinea asta. Noroc cu uniunea europeana ca am mai scapat de astea. Asa, azi avem pe Tudor Giurgiu care face festivalul de film transilvan si are si el un film produs, fara nici o legatura cind a ajuns director la televiziunea nationala. Soru-sa, maritata cu unul, cica regizor de teatru, este prin singe calificata sa faca si critica de film si postere pentru barba-so. And so on.
Vezi discutia cu traducatorii care se cred intelectuali pentru ca ar fi primii in familie cu studii superioare. Scriitorii nostrii, ca si traducatorii nostrii, sint niste parsivi. Capitalisti la suflet, latifundiari la punga – au si alte surse de venit. Nu traiesc din ajutorul de somaj. Si cind sufla din trabuc pot sa se vada cu un june jurnalist si sa ii explice conditia scriitorului care sta la tara ca apartamentul de la oras il inchiriaza la o firma straina. Stephen King si Dean R. Koontz au familii pe care (surpriza!) ei le intretin. Nu sint paminturile de la tara, mostenirea lu’ matusa, apartamentul din buricu’ tirgului, iar banu’ pe conferinte a inceput sa curga dupa succesul de piata. Vezi onor labe scriitoare care se produc prin conferinte la ICR cu eventual un volum de poezie nevindut, dar tradus in 5 limbi pe banii statului si sub supravegherea gastii prietenoase.
Oh, cind imi amintesc de Patapievici care avea mai multe volume publicate la Humanitas la un moment dat decit Eliade. Si Humanitasul s-a trezit ca este urmasul de suflet al lui Eliade, Noica si care a mai putut.
Hai sa vedem de unde personalitatea labila a astora. Pai ce ziceam mai sus? Doua brosuri de versuri albe si negre cusute de buna seama tot cu ata alba si sustinerea ingrijitorului de antologie si ete-te scriitor cu patalama. Apoi concedii de creatie, pensioara asigurata, daca te lipeai de cine trebe’ te faceai si cu interviu in saptaminale.
Acum, de la atita viata grea si taiat lemne la CAP creatia a suferit. Si, de rusine, au zis ca secu’ nu i-a publicat. Cacat… orice imbecil se publica daca isi aranja ortografia.
Iata-ne in 1990. Televitorul da viata in direct. Nu-ti mai trebuie experienta de viata – te uiti la tv si absorbi. Dar cind sa creezi cind sint atitea de facut: Turcia, Grecia, Bulgaria? Unde mai pui ca unii au avut rusine de ce facusera si ce relatii practicara cu regimul si au zis ca mai bine capu’ la cutie. Altii au facut AC, dar asta e o poveste care nu e bine sa fie zisa-n public.\
Ajunge 2000 si banul s-a subtiat. Au mai venit si altii la taiat placinta – multi erau odraslele care au refuzat sa ramina mici si trebuiau si ei sa suga de la o tita acum ca au ajuns adulti. Cum sa-ntinzi pelteaua? Jurnale, alea alea, articole de ziar, besini din emisiunile tv la care au fost platiti.
Cum de in 2010 sint la fel? Pai a venit Uniunea. Bani si plimbari in strainatate, burse si alte alea. Deci ce ne facem? Mereu cind erau sa moara astia a aparut alta perfuzie.
Locurile cu care faci tu comparatie au reguli simple care orice jungla. Fie esti Regina Maria, curva satului, si are barbat potent sa o tina de scriitoare, ba si sa plateasca laudatorii – fie ai ceva de zis si faci ce poti si incerci sa si zici.
Pentru inchiere, daca maimutoiul comunist avea nevoie de bani s-ar fi dus sa si-i ia. Daca nu avea nevoie, tot era o chestie sa si-i ia de principiu ca si i-a negociat. Dupa cum vezi, cu toata gaura in buget nu duce lipsa de laudatori si mereu o sa fie cite o gazeta care da porunca la cite un latrator sa mearga sa dea si niste limbi la poarta lui X sau Y.
LikeLike
caragiale avea un unchi la teatrul national, dar nu i-a fost de folos prea mult asta. din cite stiu, dimpotriva. asa pot spune si eu ca am un var de-al lui taica-miu presedinte pe la nu stiu ce uniune turco-tatara, e tare mindru de mine si cam atit.
interesante toate detaliile tale, mai ales alea de la ICR, am atitea confirmari si eu pe mail. sint primele comunicate de presa pe care le sterg. nume care nu-mi spun nimic. milogeli si restul. cititorul roman e o specie rara, la el rar se mai gindeste cineva, daca chiar are timp ca in oceanul asta de carti sa selecteze ce ii trebuie ca sa se mai si relaxeze, nu numai sa contribuie la colectia de gogosi a cuiva.
sint atit de multe de facut intr-o singura zi, atita research si o competitie asa de strinsa in lumea asta scriitoriceasca incit eu chiar nu stiu cum de mai e timp de luptele astea interne si de milogeli.
eu zic sa oprim aici discutia ca oricum cel putin noi doi sintem arhilamuriti de cum merg treburile. linkul pe care l-am trintit aici e bun doar de colectie. cit sa facem putina bascalie si sa ne intoarcem si mai motivati la treburile noastre.
long life Uniunii Scriitorilor! sanatate si la gara!
LikeLike
bine punctat 🙂
LikeLike