Alte flegme pe pereti…

m-am dezabonat ieri de la forumul traducătorilor. o sleahtă de maimuțe. zbierete, urlete, hau-miau.

am scris aici despre primele mele impresii pe care le-am avut după ce am intrat în zona aceea și aici. după aproximativ un an începe să ți se confirme ceea ce intuisei de la început, iar eu, zău, am cam început să mă satur de propriile mele confirmări.

zilele trecute primesc offline de la președintele acesti adunări dacă știu vreun ziarist român care să scrie despre nu știu ce furt pe care l-a făcut o bancă uneia din ”maimuțele” sale. adică nah, se cerea o investigație acolo, eu nu puteam din Spania și slabe erau șansele ca un ziarist care lucrează într-o redacție pe ale cărei fițuici se lăfăie reclame la bănci să ia de coadă acest caz și măcar să vadă care este problema. era inutil pentru că atît timp cît îți iei salariul din rate-cardurile plătite de bănci, doar n-ai fi nebun să-l bagi în rahat pe ăla care-ți dă de mîncare, vorba tuturor slugilor.

totuși trimit vestea mai departe. mai sînt ziariști care nu fac frumos la stăpîn și poate se găsește vreun necenzurat să preia cazul maimuței. Îi numesc ”maimuțe” pe toți ăștia care au impresii despre… și cînd sînt în fața faptului împlinit nu le mai vezi nici gaura fundului atît de adînc s-au cățărat în copaci. nu mai știu ce vor, nu li s-a întîmplat nimic. așa și acum. băi, și culmea culmilor, chiar s-a găsit un ziarist interesat să investigheze cazul, deși eu am aruncat la plesneala informația pe facebook. dar n-a mai avut ce caz, fiindcă ori s-a rezolvat, ori nici n-a existat, și nici în ziua de azi nu știu ce s-a întîmplat cu al doilea offline revenire bruscă ”stai așa că-ți dau detalii”. pe care detalii le dorea desigur jurnalistul interesat de caz. cît de proastă am putut să fiu să-mi închipui că o maimuță nu vrea altceva mai mult decît o banană, la care între timp a și renunțat. se cerea prea multă seriozitate, mda. drept pentru care păgubitul de bancă a renunțat sau dracu să-l ia, că nici mailuri n-am mai primit, nici offlineuri, iar de-acum ăștia care vor doar așa agitație fără finalitate să facă bine să se limiteze doar la niște comentarii de blog sau forumuri pentru pierdut vremea. fiindcă viața, după cum spuneam altundeva, e în altă parte. și despre ea scriu jurnaliștii care nu pun botul la rate-carduri.

*

un an, huh? și cu unii lucrurile nu s-au schimbat deloc. n-au evoluat în nici o direcție. drept pentru care, din punctul meu de vedere, n-au decît să rămînă în copaci. numai asupra mea nu se pot face predicții corecte. de pildă, era una care zicea că nu sînt în stare să fac piața sau mîncare. cum ajunsese la o astfel de predicție inteligentă, nici ea nu cred că înțelege. să spunem că a cunoscut prea puțini oameni care trăiesc pe cont propriu spre deloc. cît de greu e să faci o combinație interesantă și sănătoasă de alimente asta nu o pot înțelege femeile în preajma cărora bărbații lor au alură nesănătoasă de scovergi subnutrite, dar e bine că ne dau lecții despre civilizație. ce aflu eu după un an despre mine este că atunci cînd iubești te va pasiona și bucătăria cu toate ingredientele ei și făcutul pieței la care oricum ai fost expertă, numai că nu ai văzut în asta așa mare capăt de țară și nici n-ai făcut atîta caz că iată ce mari sacrificii presupune o căsnicie, cum îți făcuseră capul calendar șleahta de măritate care se mai nimerea prin raza ta de acțiune, dar nici una în stare să trăoiască pe cont propriu nici măcar o zi. la unele la asta se reduceau declarațiile lor de dragoste: fac piața, iată ce mult iubesc… sînt aptă să mă iei de nevastă! au, unghia mea…

bine, mă… ferească sfîntul să te apuci să-i faci uneia de genul ăsta și copii, dacă nu-i ridici statuie după aceea, te-ai ars! și încă definitiv! doar nu crezi că va fi recunoscătoare că ești bun la pat. eh, nu toți sînt așa proști… unii mai zic: a, da?! păi hai, eject! ia nu mai face tu piața pentru mine și nici nu mai învîrti cratițele alea, că nu pentru asta te-am luat să am grijă de tine și să-ți ofer afecțiune și la mulți ani de ziua femeii, ci pentru că am crezut că ești minunată. dar faci prea mare caz de asta, așa că dispari! my favorite kind of man!

*

unde Julie și Julia combinaseră dragostea cu gastronomia și ieșise ceva savuros. bărbatul pentru care gătești cu măiestrie e cel pe care-l iubești, chiar dacă pînă să-l întîlnești nu ți-ai pus problema nici unei măiestrii. acum înțeleg de ce ”dragostea trece prin stomac”, unii au crezut că e vorba de obezi aici, cînd era vorba doar de o relație sănătoasă.

so… D. sper că ți-a priit prietenia cu nașpeta aia, pentru care ai ”futut” în gură doi nemernici. o fi rămas de prăsilă și asta tot de minunată ce e. și probabil că și traducătorii tot de minunați ce sînt tot de prăsilă rămîn de fiecare dată și nu-și mai pot organiza premiile din vitrina cu bibelouri.

mă mai mir ce tupeu au unii de care n-ai mai auzit un an de zile să spună că vai ce dor le era de mine și de multele discuții în comun, care și-așa nu au folosit la nimic. ba poate mie că da. am un folder numit ”mîncători de căcat”. adică ce mi-e cu hăhăielile de pe forumul traducătorilor, ce mi-e cu discuțiile fără sens, dacă rezultatele sînt vax albina. bineînțeles, cred că s-au răsucit prin așternuturi și le-au mototolit de grija mea. nu puteau să doarmă nopțile, așa de rău și de dor le-a fost că le-au tremurat degetele pe tastatură să întrebe ”auzi, făi, tu ești bine acolo, printre cocalarii ăilalți de spanioli, mici de înălțime și grași de lățime, dar cu pleata sarmale în vînt și cu sula precis prea mică la cît sînt și ăștia de frustrați și rasiști?!” în fine, e bine totuși că despre bărbații din neamul românesc nu se poate spune că umblă cu jucării pentru copii în pantaloni, dar bănuiesc totuși că e și mai frustrant că în buzunare le suflă vîntul și femeile lor încă mai dau la schimb cariño versus carieră. adică fix o laie.

(va urma)

7 responses to “Alte flegme pe pereti…

  1. Aici ai putea avea doua opinii:
    1: ai dreptate si cred ca sa pleci capul nu este alta optiune si ar fi nedrept sa musti mana ce iti da de mancare
    2: Daca ziaristii scriu numai despre subiecte ce le sunt lor calde, aia nu se mai numesc ziaristi, ci sugatori de tzatza celui ce il platesc.
    Cred ca punctele de vedere tin de alegeri. Totusi, era greu sa dai cuiva ce are site destul de citit, nu ziar, si poate iesea ceva?
    E bine si pleci capul, dar pana cand?
    my opinion!🙂

    Like

  2. majestic: pai nu era greu deloc, ca exact un ziarist cu site si fara cenzura dorea sa scrie despre asta. dar s-a ofilit subiectul, nah… a dat resemnarea peste el…

    ricard: ma sperii citeodata :)))

    Like

  3. deci spaniolii au putza prea mica? si parul sarma in vant? si sunt grasi de latime? bai, ma lasi? pai si antonio banderas ce a patit? ha!

    Like

  4. banderas, ce sa pateasca? a plecat la hollywood, saracu de el. chiar daca e mic de inaltime, doar nu era sa stea printre lati. haha! n-ai vazut ca niciodata nu joaca rol de spaniol? el e mereu latin-lover. asa se numesc astia cu privirea asa criminala. imi inchipui ca si-au exersat-o in oglinda cind erau virgini si ma sparg de ris cind o scot in filme la inaintare. pacat ca fac asta si spaniolii mai gordinflon…

    Like

  5. Z, iar te zburlesti degeaba. Oarecum e pentru ca si tie iti place sa te cobori in cocina sa mai iei niste subdezvoltati la palme. Eh. I know I would.

    Tu treci razant pe linga problema pentru ca te uiti in gura lor. Creaturile astea pe care tu le numesti maimute nu au nici o problema. Sint ca baba care se vaieta in fata casei, sau in fata blocului sau whatever. Daca o durea pe bune era in ambulanta dindu-se cu capul de pereti intr-o criza. Dar nu o doare, e un deranj. Ca atunci cind ai crezut ca e aragazul rece si ai pus mina pe plita. O fi arsura de gradu’ ma-sii, dar tot babeste se rezolva. Doare. Dar stii ca trece. Asa si cu cercopitecii tai.

    Daca le era foame – ar fi fost in consecinta. Ar fi lucrat pe bani si nu pe promisiunea tortului din poza din calendarul de pe peretele din spatele interlocutorului. Ar fi lucrat altceva, bani sa fie. Dar ei au tot ce le trebuie. Casa de la mama soacra. Poate inca niste paminturi de vindut la tara, poate casa lu’ a’ batrina. Au o matusa bolnava care are pensie bunicica, sau cine stie (eu stiu de ex) are drepturi de autor dintr-o viata publicistica mai veche, multumita careia cercopitecii tai au devenit si literati fara opera. In definitiv, s-a putut filosof fara opera pina nu i-a dat statul ed. Politica sa o faca privata si cu datorii la stat cit Sidex Galati (desi incaseaza impozitele prin sefa contabila si sotia unuia, director de fundatie culturala, sau parca institut). Atunci de ce nu si asta?

    Iti amintesti de cazul porcusorului de la feritiva de magarus? Cica actor. Cica om cult. Cica literat si traducator. El vroia sa isi vada numele la gazeta. De aia si traducea. Nu pentru bani. Pentru faima. Dar daca a venit vorba de bani isi aminteste cum si-ar putea si el construi palat cu creneluri si tabla cromata pe baza intelegerilor semnate.

    De drepturi? Ale cui drepturi? Nu sint ale lor. Daca erau faceau ca tine. Ca au alt spate decit tine. Vezi cite unul din vreo urbe, bietul si saracul. Si, cind colo, o fi el pacalit, dar e ruda cu seful de post, se stie cu seful tribunalului, a fost la curve cu baiatul prefectului si asa mai departe. Tu ai reusit ceva. Oare de ce? Pentru ca aveai nevoie de banii aia. Pentru ca alea erau drepturile tale. Milogii astia isi dau drepturile pentru a-si vedea numele tiparit si dupa aia se pling ca nici ala nu l-au primit.

    Am facut si eu tura obligatorie sa ma minunez de casele din tiganie. Si am vazut ca sint prost facute. Fara arhitect si pe principiul fa sa fie ca la ala, dar mai mare. Sint nefinisate acolo unde s-au terminat banii. Sau ornate dupa cum a stiut posesorul in lipsa altuia mai bun care sa-i arate. Si lumea arata cu degetul spre ei. De ce? Pentru ca sint oameni? Pentru ca daca ii tragi in piept vin dupa tine? Pentru ca daca vor casa mare isi fac casa mare chiar si daca nu o mai zugravesc pe afara fata de hartistii consacrati care stau la bloc si isi fac blog cu plantele din casa si cum i-a inundat vecinul?

    Sau pe scurt: vezi-ti de drum Z, nu te mai apleca sa cauti in noroi. Ei asta vor, audienta. Iar tu le faci public.

    Je himself

    Liked by 1 person

  6. nu sint ai mei circonaoutii astia. mai da insa lumea un google si mai afla cum sta treaba. cineva trebuie sa-i anunte si pe “tinerii in lupta” ca lucrurile sint asa cum sint si n-are rost sa-si mai bata capul atit timp cit mi l-am batut eu deja. e unul din motivele pentru care mai tin blogul asta. sigur ca unii se supara, dar pe urma isi revin daca-s baieti destepti. altii tot asa ramin. paguba mea e zero.

    al doilea si cel mai important motiv este ca asa sint in legatura cu cititorii mei, ca sa nu mai vorbim de prieteni. bineinteles ca merg mai departe rezolvind din mersul asta ce se mai poate rezolva. n-auzi ca nu mai latra ciinii sub balconul meu?!

    multumesc de comment. ca de obicei, pe subiect. fug!

    Like