Cartea fără titlu

Mai țineți minte experiența din 2007 cînd nefiind sigură pe titlul primului meu roman am cerut părerea voastră? Ei bine, s-a dovedit că titlul ales atunci de voi a fost bine ales. ”Strugurii s-au copt în lipsa ei” a fost un roman care v-a plăcut.

Am renunțat la titlul ”Cafe con leche” pentru că nu sună românește (dar îl păstrez pentru varianta spaniolă). Am în schimb alte șapte variante de titluri noi și nu mă pot hotărî asupra nici unuia. Iată-le:

1. ”Hai hui prin Spania” (evident de ce)
2. ”Tabăra de vară în 900 de km” (pentru că deși toată lumea venise să se spiritualizeze, la o mai atentă observație, se comportau ca niște puști de 16 ani scăpați pe coclauri :)))
3. Trei minus unu (adică am plecat trei negri mititei și au rămas doar doi, sau doar unu, depinde din ce unghi privești)
4. ”Sfinți și păcătoși” (pentru că toți păcătoșii se îndreptau către cele sfinte și veșnica mîntuire)
5. ”Cu dus-întors” (pentru că toată povestea e cu dus-întors)
6. ”1719 – O chestiune de kilometri” (pentru că atîți km am avut de fapt la bord, cu suciri și răsuciri)
sau
7. ”Al treilea călător” (care am fost eu, ci nu Alin cum credeam la început. adică eu am fost cel în plus, eu am fost cel care s-a desprins de grup, fiindcă normal, eu sînt aia mai căpiată de cap – e titlul la care țin, așa că aveți grijă să nu mi-l faceți harcea parcea :P, dar nici nu țin să vă cramponați de el).

deci… care vă sună cel mai bine??? pînă vineri poate ne hotărîm împreună? zic pînă vineri pentru că vreau să cer un ISBN pentru carte și, desigur, îmi trebuie noul titlu. dacă tot ați participat la crîmpeie din aventura asta, de ce să n-o încheiem tot împreună? și-apoi am încredere în judecata voastră, dacă nu v-ați înșelat prima dată, nu cred că va fi rău nici a doua oară.

aștept păreri și vă mulțumesc anticipat.

Santos e Pecadores.