Cartea fără titlu

Mai țineți minte experiența din 2007 cînd nefiind sigură pe titlul primului meu roman am cerut părerea voastră? Ei bine, s-a dovedit că titlul ales atunci de voi a fost bine ales. ”Strugurii s-au copt în lipsa ei” a fost un roman care v-a plăcut.

Am renunțat la titlul ”Cafe con leche” pentru că nu sună românește (dar îl păstrez pentru varianta spaniolă). Am în schimb alte șapte variante de titluri noi și nu mă pot hotărî asupra nici unuia. Iată-le:

1. ”Hai hui prin Spania” (evident de ce)
2. ”Tabăra de vară în 900 de km” (pentru că deși toată lumea venise să se spiritualizeze, la o mai atentă observație, se comportau ca niște puști de 16 ani scăpați pe coclauri :)))
3. Trei minus unu (adică am plecat trei negri mititei și au rămas doar doi, sau doar unu, depinde din ce unghi privești)
4. ”Sfinți și păcătoși” (pentru că toți păcătoșii se îndreptau către cele sfinte și veșnica mîntuire)
5. ”Cu dus-întors” (pentru că toată povestea e cu dus-întors)
6. ”1719 – O chestiune de kilometri” (pentru că atîți km am avut de fapt la bord, cu suciri și răsuciri)
sau
7. ”Al treilea călător” (care am fost eu, ci nu Alin cum credeam la început. adică eu am fost cel în plus, eu am fost cel care s-a desprins de grup, fiindcă normal, eu sînt aia mai căpiată de cap – e titlul la care țin, așa că aveți grijă să nu mi-l faceți harcea parcea :P, dar nici nu țin să vă cramponați de el).

deci… care vă sună cel mai bine??? pînă vineri poate ne hotărîm împreună? zic pînă vineri pentru că vreau să cer un ISBN pentru carte și, desigur, îmi trebuie noul titlu. dacă tot ați participat la crîmpeie din aventura asta, de ce să n-o încheiem tot împreună? și-apoi am încredere în judecata voastră, dacă nu v-ați înșelat prima dată, nu cred că va fi rău nici a doua oară.

aștept păreri și vă mulțumesc anticipat.

Santos e Pecadores.

Advertisements

60 responses to “Cartea fără titlu

  1. tot cafe con leche imi place mai mult 😀

    dintre astea… ‘al treilea calator’, dar sincer nici unul nu ma impresioneaza in mod deosebit.

    Like

  2. io zic ” al treilea calator”…imi suna mie mai asa,mai nu stiu cum…
    sau, na’…”un altfel de camino”,(acum sunt destui in romania care stiu cu ce se maninca camino)
    sau…” 1719 kilometri”,fara “o chestiune”…
    gata,ca te-am ametit de tot,asteapta parerei de la oameni mai scoliti decit mine

    Like

  3. eu as zice numarul 1. (prin eliminare) Pentru ca restul sunt un pic cam abstracte, ar putea sa se refere la cu totul altceva decat camino. tabara de vara in 900 de km e prea descriptiv si sfinti si pacatosi parca aduce roman de Dan Brown sau a carte de teologie…

    Like

  4. ‘Al treilea calator’, categoric. Si as fi vrut sa nu vad paranteza dupa ce am “decis”. As cumpara o carte care se numeste ‘Al treilea calator’, daca n-as sti nici macar ideea cartii.

    Like

  5. Dacă aş fi scris-o eu ar fi fost “Sfinţi şi păcătoşi”. Mi se pare potrivit pentru El Camino – e drumul pe care n-am reuşit să-l fac din mai multe motive dar în faza de informare m-am tot gândit la dualitatea asta: nimeni nu poate fi sfânt până la capăt dar nici păcătos.

    Evident, cartea o scrii tu, pentru tine are alte rezonanţe, tu ce vrei să transmiţi? Ţie ţi se potriveşte perfect “Al treilea călător”, mie nu. Dar chiar vreau să mă regăsesc cu totul în cartea ta? Nu prea, de-aia citesc cărţi – să aflu experienţele altora 🙂

    Like

  6. varianta lui vodky imi place si mie.
    varianta mea ar fi fost mai simpla: camino. eventual cu subtitlul: jurnalul celui de-al treilea pelerin.
    buna ideea cu sondarea publicului. de-aici ies bijuteriile (vezi treaba cu “strugurii”, unul dintre titlurile care-mi plac cel mai mult din cite-am vazut pe-o carte).
    pina la urma tot ne-om putea vorbi, zina… pup!

    Like

  7. 1. “Hai hui prin Spania” – îmi place oarecum, sună bine dar prea generalizat. Aş renunţa la cuvântul Spania că nu văd legătura cu călătoria în sine, prin peripeţiile astea puteai trece oriunde, cred. Şi apoi, nu erai chiar hai hui, aveai un traseu bine definit.
    2. „Tabăra de vară în 900 de km” – NU! – până la urmă romanul nu se reduce la motivul pentru care erau alţii acolo, nu este un reportaj…
    3. „Sfinţi şi păcătoşi” – nu, din aceleaşi motive. Pelerinii sunt personaje secundare, nu principale.
    4. „Cu dus-întors” – e cel mai potrivit de până acum. Călătoria asta a ta chiar a fost cu dus-întors şi la propriu şi la figurat.
    5. „1719 – o chestiune de kilometri” – în nici un caz, doar nu descrii un maraton.
    6. Trei minus unu” – nu văd motivul pentru care să dai atât de multă importanţă separării voastre de parcă în jurul acestui fapt se centrează toată acţiunea cărţii. Ce, dacă nu v-aţi fi separat, n-ai mai fi scris despre experienţa asta?
    7. „Al treilea călător” – n-am citit romanul dar ca şi în cazul titlului cu numărul 6 cred că pui prea mult accent pe separarea dintre tine şi ceilalţi doi. Poate asta o fi intriga, nu pot să-mi dau seama până nu-l citesc, dar consider că experienţa ta pe Camino ar trebui să rămână până la urmă unică şi doar a ta, independentă de cei care te-au însoţit o bucată de drum, iar episodul cu separarea să fie doar punctul din care tu ai purces nu numai la drumul ce ţi se întindea înainte ci şi la a te întări şi a te clădi pentru ca apoi să îţi iei zborul. Sună prosteşte ce spun, nu-i aşa?

    Deci, io pledez pentru „Cu dus-întors”.

    Like

  8. zully un pic de perspectiva – pt mine ca cititor conteaza ca titlul sa fie intriguing, curios, sa nu imi spuna neaparat despre ce voi citi (ca de ex. hai-hui prin spania). si sa fie touching si sa aiba o emotie intrinseca. bine nu toate o data ca nu prea se poate. dar exact astea sunt si in strugutrii…. e teasing, e emotional, atrage. (scuze de romglish – deformare profes)
    asa ca…
    al treilea calator mi-a placut.
    de asemenea si 1719, dar simplu atat. stiu ca suna ca aia de orwell, dar e teasing.
    suna bine si trei minus unu, dar poate e o varianta “trei minus”.

    sa stii ca mie imi placea si cafe con leche dar asta pt ca sunt hispanofil. pt cine nu e poate suna a telenovela…

    si pana la urma nu sunt sigur, zully. e un roman de fictiune?, un jurnal de calatorie? in functie de ce e si titlul ar trebui sa difere, pt ca si audientele sunt cumva diferite. eu de ex. citesc romane, dar nu voi citi carti de calatorie. asa ca… depinde si de ce e intre coperte
    am batut campii 🙂

    Like

  9. dragilor, va multumesc mult de tot pentru participare.

    acum sa dau mai multe lamuriri.

    Jen, si mie tot Cafe con leche imi place mai mult, dar am povestit de ce nu merge in Romania.

    madammere: “Cartea fara titlu” nu e bine fiindca e totusi vorba despre ceva aici, daca nu chiar despre prea multe lucruri. As vrea sa evit cuvintul Camino din titlu, pentru ca sint prea multe carti ai celor care au facut Camino care se numesc – ia ghiciti cum? – exact Camino si cu subtitluri diferite, gen “o calatorie a spiritului”, “un drum de poveste”, fiecare cum l-a vazut. eu nu l-am vazut ca pe un drum de poveste.

    vodky: poate pun titlul “Stimabilul domn Vodky”, ca si-asa a cazut capitolul in care povesteam ce timpenii am facut noi pe Camino si cum ne-am certat cu toate “batozele”. ma mai gindesc… 😀

    trifoi: bine punctat la “Tabara de vara in 900 km”, m-ai convins astfel de ce nu trebuie sa-l folosesc. Nici mie nu-mi plac titlurile descriptive.

    Sanda: exista o trupa de portughezi care se numeste chiar asa: “Santos e pecadores”, o sa pun o melodie de-a lor pe blog, imediat ce-i gasesc pe youtube. au o muzica ampla si citeva dintre melodiile lor mi-au fost date de Stimabilul domn Vodky, aici de fata, cu mult inainte de a incepe aceasta calatorie. dar fireste, nu de-asta as fi ales titlul cartii astfel, ci mai degraba ca nu toti sintem sfinti, nu toti pacatosi, si uneori nici combinata nu ne iese treaba. ps: eu cred c-o sa te regasesti in cartea asta! nu ma intreba de unde stiu.

    B-Side-Hand (m-ai zapacit cu numele tale :D): ok, am mai numarat un “Al treilea calator”.

    Uglybadbear: am zis mai sus de ce nu vreau Camino in titlu si zic acum de ce nu si “pelerin”. nu ma consider a fi fost “pelerina” la vremea respectiva, de altfel toti piosii astia care s-au crezut pelerini mi-au ridicat parul pe ceafa de enervare. erau intr-ale lor, cu cerurile si rugaciunile lor, asa de high, drogati parca de propria lor aroganta spirituala, ca nu-i mai vedeau pe altii care aveau nevoie de o picatura de apa sau care cadeau frinti la picioarele lor de oboseala sau de durere. dar ei erau pelerini. sa fie, deci, pelerini in spumele lor, daca e asa mare scofala treaba asta, al treilea calator sa fie doar simplu calator. deci nimic legat de Camino, nimic legat de pelerinaj. PS: pina la urma… chiar vorbim.

    asel: a) eu eram cam hai hui, nu ma interesa traseul, ca nu-l fura nimeni de sub picioarele mele si ma feresc de chestii organizate ca de dracu, mai ales intr-o calatorie unde trebuie sa dai (si dai) de imprevizibil. b) ok. asa sa fie. c) desi erau personaje secundare, pelerinii au fost foarte importanti pentru mine. tot ce s-a intimplat acolo a functionat precum o oglinda imensa, fiecare piatra, fiecare om. d) notat. e) ba da. e vorba de un maraton. spiritual, cultural, sentimental, prietenesc, tot ce vrei… f) chiar asa si e. in jurul acestui fapt se centreaza intreaga actiune. cum pleci increzator la drum cu un partener pentru care erai in stare sa-ti dai si ochii din cap si ramii ca prostu singur. si de ce. si cum e mai bine. si impaca-te, zuli, cu ideea. probabil ca n-as mai fi scris cartea asta, daca nu s-ar fi intimplat aceasta ruptura. probabil ca nu l-as mai fi cunoscut pe Vodky, probabil ca nu as mai fi intilnit la sfirsit linsitea, calmul, probabil ca as fi ramas in bucuresti facind aceleasi lucruri la nesfirsit. nu probabil, ci sigur. nu se poate sa privesc totul independent – o fac si am facut-o in timp ce lucram, dar in spatele muncii mele era mereu gindul ca nu pentru mine scriu, ci pentru cei care s-au simtit la un moment dat ca mine: fie debusolati, tradati, zapaciti de toate cite li se intimpla, enervati etc. nu suna nimic prosteste. “Cu dus-intors” era al doilea pe lista mea de favorite. dar sa vedem ce titlu le suna mai bine si altora : ) sa avem rabdare!

    andra: numarat o noua “mingiiere de retina” 🙂

    Raluca Hipie: multumesc. inca un “Al treilea calator”.

    si-acum va pun muzica sfintilor si a pacatosilor.

    Like

  10. condeierul: nu e roman, dar nu e nici jurnal de calatorie. adica am scos toate cifrele, datele despre catedrale si biserici, toate explicatiile despre cum sa ajungi acolo si acolo, fiindca nu asta m-a interesat in final. am fost sa fac citeva reportaje la vremea respectiva, a iesit un fel de reportaj al feelingurilor si, acum, retrospectiv privind, nu se putea sa iasa altfel. nu dupa felul in care sint eu construita.
    la 1719 ma gindisem si eu tot asa simplu, dar m-a oprit nu numai Orwell, ci si 1408 al lui Stephen King. Exact un nou numar mai lipsea din literatura. 🙂

    dar te rog, poti sa-i bati de-a lungul si de-a latul. cimpii vreau sa spun. e ceea ce-am facut eu in toata cartea la propriu :)))

    Like

  11. Ideea mi-a venit de la chitară şi de la faptul că mă îndrept către blues cu ea. Era cam aiurea să-mi iau un nume de negru, gen “Blind Man” Bogdan, şi nici un “White Blues Lightning” nu suna bine. Aşa că, dat fiind că sunt de mâna a doua şi că am constatat că un album conţine piese mai bune pe partea a doua a sa, B-Side Hand a fost cât se poate de inspirat. Şi, apoi, mâna aceea…. 🙂

    Like

  12. si eu m-am gandit la 1719 simplu. Dar ai dreptate, prea multe numere :))

    acuma sincer, parca nici unul dintre titlurile astea nu imi suna a zully :)))

    singurul motiv pentru care spun “al treilea calator” (ceea ce clar iti da dreptul sa nu numeri :P) este faptul ca am senzatia ca undeva spre final cititorul va realiza ca tu esti cel de-al treilea calator. si daca e asa, atunci asta se potriveste cel mai bine.

    scuze de lipsa de coerenta, am baut mult prea putina cafea cand m-a bombardat lady cu linkul :))))

    orice titlu va ramane, iti doresc sa fie un roman la fel de iubit ca si noptile si strugurii. si sa il cumpar la pachet cu capsunile :)))))

    Like

  13. Ma prostesc si eu:
    “Ia-ti drumul, pelerine, si mergi!” Da’asta poate fi motto sau concluzie.
    “Drumuri care seduc-Jurnalul pasilor mei marunti”

    Mai sobru?:)

    Like

  14. pe mine nu ma atrage “al treilea calator” – si seamana cu numele unei nuvele de Graham Greene (“Al treilea om” ).

    Preferam variantele 1 si 2 din titlurile propuse de tine, dar cel mai haios e titlul “jurnal de drum: 1719”. Cu el votez 😛

    Like

  15. nu imi place niciunul. mie imi plac titlurile care exprima trairi. sau poate ceva gen llosa: aventurile fetei nesabuite, m-a atras, am citit-o, mi-a placut

    Like

  16. B-SideHand: om, eu zic sa te hotaresti odata ca iar trebuie sa fac ordine printre favoriti. ba va inchideti blogurile, ba vi le deschideti. eu sint foarrrrte ametita de fel si daca nu ma organizez bine le bulibasesc pe toate. deMaio suna foarte bine, asta cu mina a doua duce cu gindul la second-hand, ce naiba… te desconsideri singur?

    ankhu: am notat treaba cu capsunile, gasesc eu o solutie si timp sa le trimit piciutanilor tai cit mai repede, ca oricum cresc_ca din apa si incep direct cu “noptile” mai apoi. jejeje…

    nuclearrr: fool around. ideea e sa gasim ceva impreuna amuzindu-ne! brainstorming la maxima capacitate.

    lb: ar putea sa semene si cu “Trei camarazi” a lui Erich Maria Remarque. pffff… vodky o sa se bucure ca i-ai votat propunerea…

    vio: da, dar in cazul cartii lui llosa stim de la inceput ca e vorba de o fata nesabuita.

    Like

  17. de fapt batutul campilor e ce facem toti tot timpul toata viata noastra si habar n-avem de asta. chiar si scrisul tot aia e. si acum daca tu ai facut-o sistematic / planificat in drumul asta e si asta o aplecare realista asupra viateii. deh, de fapt batutul campilor era o sugestie de titlu, dar nu m-am priceput s-o aduc din condei ca sa sune a titlu. batand campii nu suna bine asa ca drop it.
    dar un jurnal al feelingurilor, hm…, la un drum lung. eu i-as zice: “Talpile nu (mai) simt”. pt ca probabil talpile ajunsesera sa nu mai simta, dar tu simteai.adanc si multe.

    Like

  18. Zully, dacă-mi permiţi, îmi dau şi eu cu părerea: dintre toate titlurile propuse de tine, cel mai mult îmi place “Al treilea călător” (l-aş fi ales cu siguranţă şi dacă n-ai fi pomenit că e preferatul tău, deci n-am fost influenţată).
    Pe mine nu mă atrag titlurile descriptive, care-mi dau prea multe detalii despre coordonate concrete, în genul “1719 kilometri”, “900 de kilometri”, “hai hui prin Spania”, sau îmi zic de-a dreptul ce urmează să găsesc în carte: “jurnal de drum”, “cartea călătoriei” ş.a.m.d. Mă simt ori de parcă autorul mă ia puţin de prost (proastă?), trebuie să mă ghideze de la început, că altfel nu aş pricepe ce citesc, ori de parcă mi se răpeşte pur şi simplu din bucuria descoperirii şi sunt obligată să înţeleg totul dintr-un anumit punct de vedere, oarecum impus dinainte.
    De-asta îmi place “Al treilea călător”, lasă frâu liber imaginaţiei, te face să te întrebi ce-i cu el, de ce se pune accentul pe asta, e călătorul în plus, e în minus?
    Nu ştiu dacă am reuşit să explic prea bine…

    Like

  19. revin: varianta lui vodky imi place mai mult 😀 si a lui horia, dar daca ai zis ca nu vrei cu camino in nume (din motive intemeiate), pica.

    Like

  20. hmhm.. cam putini voteaza cu mine! probabil voi avea mai mult succes la prezidentiale. hahahahah! [multumesc celora ce’au atit de mult si peste masura de bun gust si haios]

    Like

  21. băi, terminaţi cu 1719le ăsta, că pune omul mîna pe carte crezînd că-i istorică şi-o aruncă cît-colo cînd vede că nu.
    am draci, zully, îţi zic ca să ştii şi să nu te uiţi în gura mea. :)) am draci fin’ că nu-mi plac propunerile astea. al treilea călător e cea mai de doamne-ajută, dar numai comparativ cu alealalte, nu e foarte mare lucru nici de capu’ ei.
    şi mai rău mă enervează că n-am nici o variantă mai de doamne-ajută, dar am senzaţia că nu cauţi titlul acolo unde trebuie căutat. sintagme ca hai-huiul şi dus-întorsul sînt complet goale, sfinţii şi păcătoşii sînt complet stupizi, nu ştiu, tălică, dacă vrei cifre ia-le mai din amănunt, cercetează viaţa după cinci milioane de paşi, sau cinci milioane pe camino, adu-ţi aminte cum e pînă la capăt şi înapoi, sau caută nişte cuvinte care au forţă separat, pe cont propriu.

    Like

  22. v: :))))) ce-mi place :))) sa vezi ce m-am enervat eu cind a trebuit sa le pun pe lista. mai aveam niste variante si combinatii, dar nu iese de data asta nimic. aia cu “Talpile nu simt” m-a distrat cel mai tare. bai, deci sinteti de coma si am capul vraiste acum. dar eu stiu ca numai din asa ceva se poate inchega ceva omeneste-literar-de-doamne-ajuta.

    oompa: normal ca-ti permit. acum la modul serios, fiecare parere a voastra ma ajuta foarte mult nu numai la alegerea titlului, ci si la cum ati perceput voi toata povestea asta. adevarul e ca am emotii. or sa-mi treaca dupa ce-i dau vint in lume, dar acum ca stiu ca mai sint o suta de m pina la mal, imi turuie motoarele.

    nush:

    a) Praf si pulbere?
    b) Ruptura?

    Like

  23. Zully … tu esti un om hai-hui!
    … tot timpul te-ai mutat (chiar si prin Bucuresti de colo colo) …. mutatul asta nu e o rusine; eu il vad ca o scotocire
    … asa ca eu votez cu mine si propun urmatoarea idee: “Scotocirea/Jurnalul omului hai-hui”; “Jurnal/Scotocire de om hai-hui”; “Jurnalul/Scotocirea lui Hai-Hui(a)”

    Poate o sa ma ajute cineva caruia o sa-i placa ideea mea ca sa ii dau o forma mai adulta.

    Toate greselile de exprimare de mai sus se datoreaza faptului ca am ciorba pe foc! 🙂

    Like

  24. V, nu merge nicio variantă cu “soarele lung”, iar asta nu pentru că ar suna rău, ci pentru că există deja ditamai seria scrisă de Gene Wolfe, The Book of the Long Sun, tradusă şi la noi.
    Zully, măcar cu o părere să te pot ajuta, după ce tu m-ai ajutat mai mult decât speram când cu disertaţia despre bloguri care au devenit cărţi, dacă mai ţii minte…

    Like

  25. Doamna, draga doamna,

    fara remuscari iti spun, mie nu-mi dau fiori pe sira spinarii nici unul din titlurile alese de tine. Cartea asta e magica, si asa trebuie sa ramina…tu esti ba prea pitagorica, ba prea Alexandre Dumas in titlurile propuse… nu e o expunere de aventuri ci o descoperire de sine… un drum catre tine.. mai aproape si mai aproape de ceea ce inseamna perfectiunea de sine… Arderea Karmei prin drumul tau…
    Eu graiesc asa:
    1. Zbor catre mine/spre mine (care se imbina cu misiunea ta de a te descoperi, chiar daca nu ai intentionat asta cind ai pornit la drum, chiar daca nu ai stiut asta)
    2. Zbor de verde ( campurile alea mirifice de pe Camino si zborul tau.. ca o cotangenta la misiunea universului de a te purifica)
    3. Sete (aici te las pe tine sa-ti inchipui motive pentru care ti-ai numi cartea ca pe o bucata de Africa)
    4. Poteca de sete (cat de sete ti-a fost de tot si de toate pe drumul asta? Cate rataciri si renuntari ai indurat? Cat de apoape ti-a fost izvorul de apa dulce la nevoie? Cit de mari au fost toate sarificiile tale, chiar si cele mai neinsemnate?
    5. Inca un drum (inca un drum constient, inca un drum de auto-analizare, inca un drum de inaltare, inca un drum de purificare)
    6. La capat de arsita (metaforica descoperire a sinelui dupa o ardere cum a fost Camino… cascada ta de cuvinte nu despre ei ci despre tine….ce ai descoperit la capatul curcubeului? Pe tine? M-as bucura sa aflu asta)
    Mai sunt si alte titluri care imi vin in minte…
    7. Talpi care cuvinta
    8. Foc afara, arsita inauntru
    9. Eu as numi-o simplu “Zully” sau ma rog numele eroinei principale…
    10. La drum cu mine
    Doamna, draga doamna… orice nume i-ai pune… va ramine magica, o mina a Universului intinsa spre tine, un zbor, o alta experienta… te iubesc…(printre altele..)

    Like

  26. @oompa: era o glumă… ar fi fost nasol să nu ştiu de soarele lung, că mă-nvîrtesc prin sf 🙂 am vrut doar s-o mut pe zully în alt registru de cuvinte.

    Like

  27. Radu: am deja un sub-capitol care se numeste “Chirie pe mizerie” si in care vorbesc despre mutarile astea continue.

    Oompa: bineinteles ca mai tin minte. te-am recunoscut dupa adresa de mail.

    sa va spun insa de ce am ramas blocata. am trei capitole si 69 de subcapitole, la toate le-am gasit titlul corespunzator, apar si cimpiile si soarele, si pasarile, si cuiburile de pasari, si praful, si setea si ruptura… si imparati si serpi si ce s-a intimplat in afara drumului si ce s-a intimplat pe drum, sub durm, spre stele, sub stele, si treaba cu chiriile si maturatorii de praf etc.

    ca sa nu ne zapacim mai tare, zic asa: prima varianta cade, hai hui prin Spania… adios, bye bye… sa ne concentram pe celelate sase ramase.

    nadia: femeie, lasa-ma cu karma, offff… mama… ce greu devine!!! titlurile propuse de tine sint prea lirice, nu se potriveste cu stilul cartii, unde sint ironica si-i iau peste picior pe toti astrologii de pe camino si la balon pe toti ezotericii. nu merge nici varianta “zully”, wtf??? sint satula de atita zully… (si eu te iubesc, chiar daca nu-mi place nimic din ce-ai propus si te-am mai si stresat azi toata ziua.)

    da, V., m-am prins, de-aia am ris asa luuuung.
    iau o pauza, ma duc prin cetate sa ma racoresc.

    Like

  28. @oompa: aoleu, ce scuze, nu-i cazul, fii serioasă! 🙂
    şi oricum precizarea ta a fost binevenită – glumim, glumim, da’ să nu inducem lumea în eroare.

    Like

  29. pt amatorii de simplu scurt si tot asa io zic ca “intoarce-te!” ca titlu e mm decit suficient. [in caz ca exista vreun sinonim mai potrivit la intoarce’te, io semnez]

    Like

  30. avem pina acum 3 “Cu dus-intors” si 13 “Al treilea calator” aici plus inca 1 “Al treilea calator” de pe Facebook si plus votul meu pentru acelasi titlu.

    profit de commentul asta sa-l salut pe Dragos (cu care am lucrat 2 ani intr-o redactie), pe Mirela pe care o sarisem mai devreme, pe Tudor (care n-a mai trecut demult pe aici : ), Oompa vad ca s-a imprietenit cu V. (despre care a si scris, dar nu cred ca stie, jejeje), pe Maria, pe Diana (cu care am avut multe zile negre impreuna la un anumit sindicat al jurnalistilor, vai, ce vremuri : ))) si daca am uitat pe cineva, iertaciune. si pe Vodky nu-l mai salut ca il tot salut toata ziua > )))

    Urs, nu stiu de ce iti intra commenturile la spamuri, trebuie sa te verific pe acolo, ai schimbat adresa de mail sau serverul, ceva ai facut tu : D…

    va multumesc din nou tuturor. credeam ca v-am pierdut de cind m-am unplugged pt cartea asta… but I`m back in business, baby!!!

    si… sa mai asteptam pina vineri, nu? ca asa am hotarit parca si cine stie ce se mai intimpla…

    Like

  31. idee noua de titlu n-am ca nu le am 🙂 iar cele propuse de tine nu prea m-au convins.
    respira adanc si spor la inspiratie!

    Like

  32. Vaaai, serios? Am scris de bine sau de rău? Măcar atât să ştiu, ca să văd cum procedez mai departe – mă spânzur direct sau mai am ceva de trăit. Oricum m-am făcut acu’ de ruşine şi tocmai faţă de V., pentru care nutresc o sinceră admiraţiune încă de pe când scia pe weblog (ah, dacă încurc iar borcanele, nu vreau să ştiu, povara ar fi prea greu de îndurat :))

    Like

  33. oompa: e bine de stiut ca scrii SI de rau 😀 (dar nu dupa ce ti-am povestit prima alegere de titlu si cine a fost responsabil cu titlul initial. disertatia ta nu am citit-o, dar daca ai luat zece pe ea, orice ai fi scris, trebuie sa fi fost bun!) cred totusi ca am o memorie mai buna decit mi-ar fi necesar…

    Like

  34. sunt cam aiurea titlurile astea. al treilea calator = al treilea om = platon-socrate, nu pitagora. nu e rau (al treilea calator), are multe implicatii, insa parca e prea frecat. expusi (expuse) la umbra; betadina sub pleoape; cu scoica la drumul mare (oahaha, toate variantele cu scoici sunt mortale; cu scoica la soare, cat dai pe o scoica? scoici bronzate etc); betadina pentru scoici; daca are trei picioare, sa danseze; pluta scufundata; am uitat cum sa ma leg la sireturi; intre doua maini, robii campului de maci. gata, ma mai gandesc.

    Like