… și o alternativă…

m-am pus azi dimineață la curent cu presa și am găsit, în sfîrșit, timp să catch up the news. am citit si despre ”Scriitorașul cel viteaz” (partea I si partea II), articol(e) scris(e) de Mike. are rezon, desigur, și nu pot spune că nu m-am recunoscut în bucata în care amabilitatea mea față de 2-3 cititori s-a cam dus pe copcă atunci cînd am avut de-a face cu situații ciudate. de pildă, o tipă din Timișoara m-a sunat să mă roage s-o sun pe telefonul lu bărba-su ca să-i spun ăluia nu știu ce, ca să nu se dea ea de gol nu știu cînd, că tot așa făcuse nu știu ce, el sau ea, n-am înțeles nimic, vorbea repede, sacadat, parcă alergată de dulăi. că venind acel nu știu ce, din partea mea, către nu știu cine, era mai credibil. ați înțeles? nici eu. sau tipul care venea și-mi lăsa în fiecare zi cîte un pahar cu apă în fața ușii. ajungeam, deci, frumos de la slujbă și paharul era în fața apartamentului. nelipsitul pahar de plastic. apa vieții, cum ar veni. mai citisem și ”Misery” a lui Stephen King la vremea aceea.

ar fi interesant ca Mike să scrie și despre ”Editorașul cel viteaz”, cu amendamentul că atît scriitorașul cel viteaz cît și editorașul cel viteaz sînt produse ale sistemului editorial românesc.

iată un alt link în care unu se ia de alții și lasă cu limbă de moarte să-i fie publicat manuscrisul după cinci ani de la moartea lui, ca să nu-l mai atingă probabil furtunile create. Polirom mizează pe atare scandal și publică. mda. așa se fac afacerile. și cred că iar voi șterge paragrafe întregi. n-am avut răbdare să citesc comentariile, aceleași luări de gît ale unora și altora. unii au dreptate, alții n-au. cei care au dreptate le vor arăta celor care n-au de ce au, iar cei care n-au, se vor lega de virgule și litere lipsă. nimic nou sub soare.

văd o mare de cititori derutați. noi pe cine cumpărăm? cu cine ținem, bre? că Eliade era ahtiat după publicitate. bravo lui! unii sînt ahtiați după Alina Plugaru și nimeni nu le mai cere socoteală. îmi place cel mai tare titlul articolului din evz ”cartea care a rupt cultura în două” :))))) dacă aflăm că nu-i, ce dracu să mai rupă?

alternativa.

dragi scriitorași, dacă vă țin capacele și credeți în prostiile pe care le scrieți, treceți pe linkul ăsta, înscrieți-vă, trebuie să plătiți lunar 6 dolari și aveți acces la toate editurile, ziarele și revistele, agențiile literare și publisheri serioși (din SUA, Canada, Australia și Anglia) care nu numai că vă publică, dar vă și plătesc, ba unii chiar și în avans. tot ce trebuie să faceți e să citiți cu atenție condițiile, în sensul că n-are sens să oferiți un eseu despre matrimoniale într-o revistă care publică informarții-country. etc. vă dați voi seama, că sînteți băieți deștepți. se plătește pe cuvînt. adică pe cuvinte. 1000 de cuvinte, $ 1000. dacă faci 3 articole pe lună (și faci că ai timp destul să le pritocești și să te gîndești la ele cum să iasă mai bine, chiar și în engleză) nu mai ai nevoie să fii publicat în România. acum… dacă ești scriitor publicat în revistele rom. fă un exercițiu de matematică și vezi unde e problema. nu te culca pe o ureche, să nu crezi că e simplu, ia pisica de coadă și vei vedea de ce. și totuși… decît să împarți zero la zero, poate-i mai bine să intri în cursa celor serioși. pe urmă încearcă să ghicești de ce scriitorii din afară se respectă unii pe alții și abia așteaptă să se întîlnească pentru a împărtăși subiecte și experiențe și discuții despre cărți fără să aibă aere de filfizoni, și de ce ăștia de pe la noi se strîng de gît unii pe alții ca niște pisici în călduri.
a) cei de-afară își respectă contractele
b) nu văd cultura ca pe o feudă personală
c) sînt plătiți și unii și alții la timp
d) au mai puține înjurături în vocabular
e) îi doare în fund de diacritice
f) au doar două anotimpuri
g) au mai multă dragoste
h) mai multe parcuri
i) cred în familie.

Răspunsul corect va fi premiat. Succes!

4 responses to “… și o alternativă…

  1. Foarte misto articolul despre cartea lui Adrian Marino, interesante si comentariile. Cât despre “trio formidabil”, nu pot spune nici eu ca am o parere prea grozava. You’re damn right, Felicia Mihali a publicat bine merci sase carti in franceza in Québec si când le-am scris despre ea vitejilor de la Polirom n-au catadicsit sa-mi raspunda.

    Like

  2. Incep sa te iubesc.Stii de ce ?Descopar in tine un caracter de om altruist.Lucru rar in lumea de azi.Mai ales in lumea celor ce se pretind scriitori.Cred ca titlul de SCRIITOR nu ar trebui sa se acorde decat dupa 50-100 de ani de la moartea autorului.Restul sa fie niste scribi.Tu ce zici ?

    Like

  3. zorro: tocmai asta zic. sa nu fim asa de drastici. oricine-si petrece mai mult de 4-5 ore/zi scriind, incercind, compunind, facind scheme de lucru si mai apoi lansari etc., dupa parerea mea, e scriitor. oricine-si cistiga existenta din scris e scriitor. ca unii o fac mai prost, iar altii mai bine, asta e alta poveste. deci fiti scriitori, vindeti-va munca, traiti din scris si beti un pahar de vin cu alti scriitori, fara sa va cotrobaiti prin buzunare dupa maruntis sau sa va puneti in situatii ridicole. in fine… sa ma anunte si pe mine cineva daca si-a gasit de scris prin revistele alea, sa-l felicit!

    Like