Un an.

Trec zile cînd nu mai deschid pagina asta și nu-i simt lipsa. Consemnez doar una și alta, pentru ca după aceea să-mi dau seama la ce-au folosit consemnările astea și cîte puteam să îngrămădesc într-o perioadă scurtă de timp, acum doi ani să zicem – ca întîmplări ieșite de pe fix – și cît de diluat curge totul în zilele noastre, ca un rîu aproape liniștit. Zic ”aproape” pentru că unele socoteli refuză să se încheie. Ca de exemplu, procesul cu Tritonic. Staful insistă că n-am făcut o traducere ca lumea, un nou pretext de a nu-și plăti colaboratorii, desigur – dar am mai scris despre asta, pe cînd eu insist – deși suma e derizorie – să-mi fie apreciat timpul pierdut – tocmai pentru că suma e derizorie. Amănunte mai multe probabil în martie cînd voi ajunge la a patra înfățișare și voi băga la cheltuieli de judecată și biletele de avion.

Asta ca să fac un alt review al evenimentelor din ultimul an. Mîine se împlinește fix un an de cînd am ales să trăiesc în altă țară și singurele lucruri cu care mă pot lăuda e că am lucrat la o carte și am învățat la nivel de conversație seacă o limbă străină care n-a intrat niciodată în interesele mele. Și că mi-am păstrat alături unii prieteni, trăgînd concluzia, pentru a mia oară, că distanțele în kilometri se sapă doar acolo unde e doar fațadă umplută cu bulshit – case de chirpici, cum ar veni.

Tot mîine închei capitolul III (pe care l-am împărțit în două), astfel că la sfîrșitul lunii am gata tot manuscrisul și pe urmă I`ll be freeeeeeeeeeeeeee, baby… Pot să mai spun că pe o distanță de 2 kilometri pătrați cunosc cîteva cafenele ca lumea (unde nu se dau bacșișuri – asta ar însemna jignire pe față) ca de altfel în toată Spania, și unde mă mai duc din cînd în cînd să corectez materiale și să citesc ziarele pînă cînd fumul de țigară al spaniolilor devine insuportabil. Fumează ăștia într-o veselie vecină cu cancerul.

și un articol despre guvernul care nu dă doi bani pe diaspora. yeah yeah! Ce surpriză… guvernul nu dă doi bani pe ăi din țară, darmite pe diaspora. Să fim serioși!

mai bine te uiți la filme te groază și rîzi pînă ți se dau fălcile peste cap, bălării de genul ”Jennifer`s body”, “Zombieland”.

Pînă și melodia din primul film e cu bătaie lungă, dar cred că e mai potrivită cu linkul despre guvern, ha! Imaginile sînt din Cruel Intentions, varianta pentru adolescenți. Cobra Starship a făcut furori printre americani cu melodia asta.

ah, Tarantino a mai făcut-o lată o dată cu Inglourious Basterds. Nu e de groază, dar tot cu mult sînge. Am mereu impresia că Tarantino își face scenariile la o bere, într-o dilimandroșeală artistică ingenioasă. De exemplu, îmi închipui că pune o întrebare la care are, bineînțeles, și răspuns: ”Băi, știți ce i-aș fi făcut eu lui Hitler dacă-l prindeam într-un cinematograf franțuzesc?” ”Ce?”, întreabă Brad Pitt. ”Asta și asta” ”Mișto, vreau eu să fiu Apașul, că și eu am visat să iau scalpuri de germani!” ”De ce nu? Mai vrei o bere?”

altceva nimic important. zău!

6 responses to “Un an.

  1. as putea sa te parafrazez. au fost multe consemnari peste care am trecut si pagina nu am deschis-o, uitandu-ma si eu in urma si intreband de ce? la ce bun? timp e pentru toate chiar daca nu o data, am aflat apoi. a revenit si timpul sa intru pe consemnarile tale, sa le citesc si chiar sa comentez.
    ce rost are zully? atat cat e pentru tine, e si pentru noi un rost aia care te citim, poate nu constant, dar o facem. si apoi e pentru speranta unora ca lucrurile pot fi si altfel, ca poti trai si intr-o tara straina, frumoasa, invatand o limba care nu te-a interesat, si scriind in alta mult mai draga.

    Like

  2. Conde, o sa aveti in curind ce citi, nu gluma! eu si echipa lucram de zor la o distractie mai organizata. ceva fara spasme si scheuneli.

    a venit timpul…

    Like

  3. a aparut pe forumul traducatorilor, daca e urgenta iti pot trimite informatiile pe mail, ca pina apare intr-o revista anume, vor mai trece cel putin 2 saptamini.

    Like

  4. Çok mersi. Nu e chiar urgent, cam pe la jumatatea lui aprilie preconizez sa ajung la Barcelona si atunci da, o sa am nevoie. Doar sa-mi spui când si unde apare online.

    Like

  5. pai, inainte sa ajungi la barcelona, trebuie sa rezolvi in tara anumite formalitati. uite iti dau pe scurt unele detalii si tu te mai interesezi la fata locului.

    mai intii trebuie sa treci pe la MEC ca cei de-acolo sa-ti aplice o stampila pe diploma originala de studii (ai informatiile pe site-ul lor (te programzei si te prezinti cu diploma si buletin, certificat de nastere si de casatorie, daca e cazul), apoi trebuie sa-ti pui apostila de Haga pe documentele originale (diploma de studii, foaie matricola), asta o faci in Romania, la orice tribunal. pt apostila asta ai nevoie de un dosr complet (certificat de nastere, buletin, taxa de apostila – care difera de la oras la oras). abia dupa asta poti sa te duci frumos la traducator ca sa ti le traduca in ce limba vrei tu, de la traducator la notar ca sa-ti legalizeze ce-a facut traducatorul deja autorizat (deci formalitatile naibii) si la final, ajungi din nou la Tribunal ca sa-ti pui un nou rind de apostile pe traduceri de data asta. asa ca, degeaba ajungi la Barcelona, e mai bine sa incepi procesul asta de apostilare a diplomelor in tara, te costa si mai ieftin decit pe la consulate si te mai trezesti si cu cite-o hirtie lipsa pt care trebuie sa alergi. asa ca poti sa incepi de pe-acum sa mergi pe la toate institutiile astea, fiindca pina in aprilie cind ajungi in Barca le ai deja rezolvate.

    iti urez succes.

    Like