Așa deci…

am început un an nou.

Asta sună oareșcum ca acel ”am început un nou caiet” sau ”aceasta este o nouă dietă”, chestii care nu aduc nimic nou de fapt… doar cred că oamenilor le place să înceapă cîte ceva, ani, caiete, diete, cărți, relații, banalități. De-ar investi atîta timp și voioșie atunci cînd încheie cîte ceva.

Cam apatic început. Lent așa. Fără crize. Aceeași lehamite. Pe-aici nici măcar cîinii n-au lătrat. Noroc că stau pe lîngă o piață de-asta mai importantă – cea mai importantă, actually – ca să văd niște focuri de artificii ca lumea de la balcon. Și noroc că peste drum e un albuergue care cazează pelerini din toate colțurile lumii să mă simt internaționalizată cumva, nu și cosmopolită.

Cu bunul simț stăm bine. La capitolul ”prieteni„ tot așa. Love is all around. Cu banii the same shit. Manuscrisul se calmează și el. În timp ce unii s-au bucurat că trece timpul ca anii, eu am numărat 17 deleted scene din el. Din manuscris adică. Puf!!! Și s-a făcut curățenie….

Dar mă gîndesc serios să renunț la așa opere mărețe, it`s not good for my adrenaline. Să mă apuc de cîntat prin baruri ceva. Să-mi fac în sfîrșit propria revistă. Să critic literar pe cineva. No time. Jur că după ce termin cu ”cafeaua” asta nici n-o să mă mai intereseze ce se întîmplă cu ea.

En fin… am mai zis eu multe…. (nu c-aș fi lătrat degeaba…).

O cititoare cu idei năstrușnice a pus un fragment din ”Strugurii” pe tricou. Aici un link cu poze și laude. Mă simt atît de departe acum de timpul acela în care treburile se coceau în lipsa cuiva… încît mă surprinde de fiecare dată cînd cineva își amintește de ele. Și încă într-un mod atît de plăcut! Adino, să-mi păstrezi și mie un tricou pentru cînd oi veni în țară. Vreau să-mi refac cutia cu amintiri plăcute!

O carte poștală și pac! îți amintești o întreagă perioadă a vieții… un tricou și lumea iar cîntă pentru tine… o floare presată și uau, cîndva făceai așa ceva și era o chestie! cîndva culegeai frunze uscate și roșii de toamnă sau colecționai flori-de-colț… unii le mîncau, alții se pișau pe ele. Și vorbesc de oameni acum, nu de animale de la care n-ai pretenții.

Să n-o dau însă în nostalgii, ci să dau mai degrabă bătaie să scap de kilometri ăștia ca să mă apuc de altă trăsnaie. Că de asta m-am plictisit, dar… aia e, îmi place să închei mai mult decît să încep ceva nou. Mda.

Happy, merry, hohoho…. ding dong! bum bum! ciupai plici!

si Drum bun Lhasei pentru totdeauna! Era micuta, avea o privire blinda si trista, dar cind cinta simteai ca zbori si sufletul tau se facea mare, mare, imens, si era fericire si dragoste si amaraciune si toate astea la un loc. Am scris mult pe muzica ei. Que lastima, eh? Avea doar 37 de ani. A murit pe 1 ianuarie.

4 responses to “Așa deci…

  1. Ea îşi pune fragmente din tine pe tricou, eu plec de la târgul de carte cu Puric, Palahniuk, Paler şi Zully Mustafa după mine (da, nu aveam Nopţi Orientale 2) şi tot aşa. Bravo, bre om, ai fani serioşi :))

    Like

  2. da, zău. eu credeam că m-a uitat lumea de tot. și-mi spuneam ”ce tare, am reușit să devin invizibilă!”

    m-ai luat cu așa oameni mari după tine, mă simt flatată. dar e drept că noi am văzut Moliere împreună, cu ceilalți nu, haha… we will always have Moliere! :)))

    Like