Liste si drumuri…

Cred ca e cea mai lunga perioada din viata mea in care nu am scris absolut nimic in afara de o lista de invitatii care, si aceea, oricit as dori eu s-o mentin scurta, maica-mea mai adauga niste nume ce mie nu-mi (mai) spun nimic. de-aici o serie de discutii in urma carora numele de pe lista se ingroasa din ce in ce mai tare. cred ca azi voi gauri cu virful pixului hirtia. pe lista asta nu figureaza nici unul din oamenii care mi-au fost alaturi in cei 6 ani de capitala, asa ca ma simt cam dezorientata.

visul meu de a spune DA in ziua cea mare imbracata intr-o pereche de blugi si cu parul strins la spate intr-o coada de cal si inconjurata de citiva prieteni si verisoare s-a spulberat. ma trezesc sub stresul de a organiza o petrecere in familie, dupa ce ani de zile am organizat evenimente si lansari si de fiecare data a iesit de la foarte bine spre exceptional, in functie de perioada in care s-a desfasurat evenimentul (adica la inceputul sau spre sfirsitul unei colaborari sau slujbe).

despre trecerea noastra fulgeratoare prin Bucuresti nu are rost sa vorbesc, m-am ocupat, ca de obicei, de recuperari de carti si intilniri cu avocati. am admirat cu stimabilul domn Vodky praful, constructiile, masinile de pe trotuare si IDM-ul transformat intr-un loc de intilnire al manelistilor. nu aveam treaba acolo, cautam un restaurant in care sa ne pierdem timpul. am renuntat sau cred ca e mult mai nimerit sa spun “ne-am luat talpasita”.

in Cta formalitati. de fiecare data cind ai treaba cu birocratia, oricare ar fi ea, undeva actele trebuie sa se blocheze. fie o secretara a plecat in concediu fara acoperire, fie nu se pot pune stampile pe diplome plastifiate, stampile care deja exista, deci diplomele pot fi si chiar sint cit se poate de autentice, dar inca o stampila pe linga alte trei inseamna o noua afacere si un alt mijloc de stors bani pentru ca bucile pline de celulita si mutrele lipsite de bunavointa ale functionarelor sa stea bine mersi pe scaunul lor. asa ca… ce-mi povestesc astia despre alegerile lor?

pe la TV gasesc un Maruta si mai enervant ca de obicei si, parca de cind s-a insurat, nu-i mai ajunge nici arogantza cu prajina la buze, zici ca cine stie ce-a facut. agentul VIP e la fel de timpit, iar Capatos a luat-o razna cu “jurnalistele” si nichitele lui. asa ca singurii pe care-i mai pot digera si de care nu m-am plictisit sint “Circotasii”.

la Medgidia, ieri, o lansare de carte. Cristian Teodorescu – “Medgidia, orasul de apoi” – o serie de povestioare, mai mult sau mai putin adevarate, despre oamenii locului. timpul, schimbarile, vechii locuitori, melancolia istoriei, bla bla… am citit si eu una despre rapirea unei turcoaice de catre iubitul ei. comparatia lui Teodorescu cu Marquez, pe care a facut-o unul dintre vorbitori, profesorul de religie, Liviu Tiplica – pina la urma cel mai elocvent dintre cei de fata – e totusi exagerata si se bate cap in cap cu comentariul lui precum ca “forta scrisului sta in cumintenie”. dar ii dau dreptate cind zice “e scandalos sa cauti raul in literatura”, asta apropo de zicerile nu mai stiu carui “critic” online, deci modern, (si scriu in ghilimele fiindca multi “critici” cred ca meseria lor e aceea de a emite judecati de valoare) care spunea ca “romanul lui Teodorescu nu e piscul cel mai inalt al literaturii romane” (formulare din memorie). Ideea era ca “criticul” credea sau era convins, mai degraba, ca scriitorul Teodorescu intentionase sa-i darime pe toti de pe piscul asta plin de valori ai literaturii romane si sa se aseze el pe tron cu romanul lui cu tot si cu Medgidia lui cu tot.

toata admiratia pentru doamnele bibliotecare. femeile astea, spre deosebire de imaginea rigida pe care si-a creat-o in timp majoritatea din breasla, nu stau o clipa locului. mereu organizeaza cite un eveniment cu dorinta reala de a atrage cit mai multi cititori in cladirea lor veche, dar atit de plina de evenimente. de data asta au reusit sa-l faca pina si pe primar sa se deplaseze si sa-si puna cravata lui cea galbena. desigur, e o onoare ca cineva sa vorbeasca timp de 276 de pagini despre intimplarile de pe Valea Karasu-ului (“Kara su”, in turca, inseamna “apa neagra”).

m-a amuzat poetul Stefanescu – am eu asa mereu cite o sprinceana ridicata cind vine vorba de poeti. acesta, de exemplu, nu putea sa-si exprime parerile decit de pe laptop, dupa ce si-a cerut scuze ca n-a mai avut timp sa-si scoata documentul la imprimanta. si cind te gindesti ca erau vremuri cind se facea literatura cu pana de gisca…

orasul mort e totusi cit se poate de viu. se intimpla chestii… fierb idei… schimbarile sint lente, dar spectaculoase, in privinta oamenilor. si, de obicei, in bine.

la cosmetica ajung la revelatia urmatoare. o cosmeticiana buna tine minte ce-a discutat cu clientii ei, chiar daca acestia vin foarte rar la ea. pe cind una mediocra e plina de clisee si oftaturi: “ce sa-i faci?” “asta e viata” “sa va dea dumnezeu sanatate” “lasa ca va fi bine si pentru noi” etc. am dat peste aia mediocra, se intelege…

voi ce mai faceti?

16 responses to “Liste si drumuri…

  1. Iete ca nu disparusi…atat am vazut salamul ala cu biscuiti ca am invatat si reteta 🙂

    Cat despre ce mai facem…sper sa-mi fie permis acest link si sa va aduca zambetul pe fata:

    E bine 😉

    Like

  2. Ei lasa ca dupa nunta ne tii si pe noi la curent cu mersul proceselor si pusul jigodismului din bransa editorilor la zid. Aaaa…si sa nu uit, si pretul traducerilor e important 🙂

    Oricum , eu iti urez casa de piatra!

    Like

  3. multumesc tuturor de urari. nu e nici o nunta. e doar o petrecere.

    cccornel, abia astept sa ma intorc la mersul firesc al proceselor.

    w-end placut, ca al meu va fi cu cintec 😀

    Like

  4. Casa de…titanium, draga noastra (pentru ca eu tot mai cred ca cea de piatra nu e prea maleabila, nu se va “mula” prea bine pe evenimentele deosebite care te vor astepta in casnicia LUUUUUUUUUNGA SI FRUMOASA PE CARE TI-O DORIM 🙂 si MULTUMIM, DIN NOU, pentru carti! 🙂

    Like

  5. Mai fata,intru si eu odata ca omul pe blogul tau si aflu ca am pierdut evenimente importante ?? Si ca nu sunt pe lista celor invitati sa participe ??? Vin fara invitatie , sa stii !!!! Este un eveniment la care nici nu ma gandesc sa lipsesc!!

    Like

  6. Elle: probabil ca vom apuca sa traim destul cit sa apucam sa ne vizitam macar de citeva ori.

    nuclearr: asa si trebuie! am vazut deja cum arata Nevestele Neiubite. perspectiva asta din urma nu ma avantajeaza. 😛

    again: deja te-ai trezit prea tirziu. asa se intimpla cind faci vizite rare : )

    Like

  7. Nu-i nimic, cei din urma vor fi cei dintai ,Medgidia nu este la celalalt capat al Pamantului :)) Si daca scaunul il gasesc ocupat , imi aduc unul de acasa :))

    Like

  8. Ha! Eu si a mea aleasa am devenit… talibani: keep the number small, 35 maximum, fara verisori si matusi de care nu am auzit, fara mosi si babe, fara bocitoare (ca astea vin si la nunti), singurii invitati peste 40 de ani sint parintii, restul prieteni. Fara rochii care te aduc aproape de curca ori costume barbatesti bune de pus in cosciug. E drept, talibanismul asta s-a soldat cu autofinantarea pentru nunta – deci cu aminarea ei sine die – dar e totusi o victorie 🙂

    Like

  9. Poi zi-ne si noo cand e petrecerea, sa-ti putem trimite ceva cadouri virtuale.
    Vaz ca esti mai detasata in ultima vreme.
    Ma bucur pentru voi.

    Like

  10. andrushka: noi era cit pe ce sa devenim manelisti, dar ne-a trecut cit ai zice sarmale. am scapat cu fata curata, ba eu si cu o freza de-am hotarit ca nu mai am nevoie de coafor medgidiot cit oi trai. la botez stiu ce am de facut, asa-i ca omu din experiente invata???

    kelooooooo: stiam io ca ti-a fost dor de mine 🙂

    Like