De vineri…

zic totusi sa nu inchei blogereala de saptamina asta asa in ritm de spargere in figuri cu ce carti de povesti am citit, oricum ele n-au fost niciodata responsabile cu platirea facturilor, si nici witgenstein ala pe care am avut ambitia sa-l citesc d`a cappo al fine. aseara am visat o mina de bujii incruntate, faceau cus cus si deja ma simteam vinovata ca l-am mincat fara sa cer voie. asa mare pret pun unii pe ce le intra in matz. nu ca nu mi-ar placea si mie o cina sofisticata, ba chiar mi se pare cel mai necesar lux, dar nu fac un capat de tara din asta, la o adica pot infuleca si din picioare. ma abtin tot mai mult sa injur pentru ca din cind in cind mai trece si maica-mea pe-aici si nu vreau sa roseasca. si-apoi, mai curind nu prea am de ce. refuz sa inteleg anumite istorii care n-au nici o legatura cu fleacurile mele cotidiene. ma bucur mai mult de o fluturare de mina de la balcon decit de mailuri impersonale sau chiar de cele cu prea multe detalii. oamenii ar trebui sa comunice numai din priviri, asa si numai asa in toate castelele va fi liniste si zimbet brut. nu net. nu internet.

sa zicem ca fac ce trebuie, desi, dupa ce voi termina, mare lucru iar nu se va alege din toate astea. memoria afectiva e destul de tradatoare, in sensul ca are tendinta de a te face sa uiti lucrurile naspa si sa incepi sa tii iar la unii oameni, greseala pe care o fac mai toti adunatii impreuna din pricina imprejurarilor. ce sa-i faci… ele dicteaza pina si vointelor. de-aia ma felicit citeodata ca sint fidela alegerilor mele si ca daca i-am sicanat pe unii e pentru ca alesesem deja in ce cocina sa-i asez pina cind le-am zis hai roiu! prea am stat cu ochii deschisi toata viata si poate ca asta a fost singura mea bafta, sa nu ma incinte vrajeala nici unui zen. zenii sint asa de buni incit ar fi mai bine sa te fereasca sfintii de razbunarile lor. e un fel de “serenity now, insanity later!” de-aia imi place si Seinfeld… replica ce s-ar putea continua cu una tot celebra a lui Bundy… “because… you are a chicken!”

cu ceva tre sa-mi umplu si eu timpul. si ceva special, ca poate isi revin unii din patetism. de fapt, trebuia sa lucrez intr-un bar pe post de DJ. cu sticlele era mai periculos fiindca le-as fi spart in capul unora sa se trezeasca din belele pe care singuri si le-au facut. la bafta mea, sigur ajungeam sa platesc despagubiri de teste umflate si nici o multumire ca i-am trezit din betia simturilor false. ba dimpotriva, alte injuraturi nici alea originale. nu mai e nimic original, unele cuvinte in schimb pot fi muzica, te pot inalta, poti reveni la ele din nevoie de cintec, din nevoie de feeling. si poti sa dai totul fara sa simti nevoia sa tragi linie, daca tragi linie abia atunci esti pierdut, realizezi ca mereu iti da cu minus si mai bine sa nu realizezi asta. e de-ajuns ca stii. si tocmai de-asta sa te arunci cu capul inainte si sa spui doar pentru tine… religia mea e generozitatea. suna bine, nu? treaba ta daca te pisi pe ea. asta nu spune nimic decit ca esti un simplu pisacios. ca atitia altii.

ps: sint cu o zi inainte pentru ca in lumea mea e ce zi vreau eu.

6 responses to “De vineri…

  1. dintr-o sambata ploioasa io iti zic :omul trupesc este instrumentul de studiu al tuturor lumilor vazute si nevazute.
    eh! altfel… toate bune

    Like

  2. eu nu iubesc nici animalele.

    propun sa nu ne mai facem declaratii de dragoste sa nu se interpreteze gresit : D

    limba romana e plina de ascutisuri mentale, spiridusule. mai bine cintam. stii refrenul ala: “ne vedem joi?”

    Like

  3. m-ai prins. inseamna ca iubesc cel putin un om.

    si ti-am spus de atitea ori sa nu mai folosesti acel “oricum”. intre joi si luni poate ne certam ca sa avem motive sa ne impacam. ce zici? iar daca e luna plina poate ne transformam in vircolaci si speriem cetatenii patriei. Te pomenesti ca de-aia nu se mai asaza odata guvernele alea. vise vise…

    SERENITY NOWWWWW!

    Like