Pare simplu, dar nu e…

dupa cum spuneam.

acum daca e s-o iau foarte direct, ii prefer oricind pe francezi si pe englezi spaniolilor. astia din urma mi s-au parut tot timpul mai taranoi, mai dintr-o bucata sau doua de topor, femeile lipsite de orice gust estetic si dupa o anumita virsta de-a dreptul decrepite, tinere sau batrine, sint boccii, ce sa mai… in schimb foarte naturale in uritenia lor, in sensul ca nu-si frustreaza oglinzile punind intrebari superficiale de genul mamei vitrege: cine e cea mai frumoasa din tara. atit timp cit toate sint urite, nu e nici o problema. si cele mai frumoase (prezentatoarele sau vedetele, sau actritele de telenovelas, sa zicem) in momentul in care incep sa se certe si sa dea din miini devin urite cu spume. ele se lauda ca sint pasionale. au singe latin, deh… (in fapt demult amestecat cu cel maur si alte nationalitati conlocuitoare).

nu mi-am facut prietene aici. dupa o anumita virsta iti faci mai greu prieteni, ti-ajung aia care ti-au (mai) ramas si nu i-ai inlocui pentru nimic in lume. poate ca daca mi-as fi facut una, as fi invatat mai repede spaniola, dar decit sa vorbesc despre starea vremii si pretul rosiilor din aprozar, mai bine lipsa. la moda nu se pricep asa ca n-a avut sens.

englezoaicelor in schimb le place sa citeasca, iar frantuzoaicelor sa se imbrace bine. si chiar daca au anumite drame nu-ti fac capul calendar cu ele, ba chiar sint detasate de trecutul lor si se concentreaza cum sa-si traiasca mai intens viata. acum sigur fiecare intelege ce vrea prin intensitatea asta. in tara telenovelelor vei gasi patetism, in tara modei poate mai multa superficialitate, iar in tara lorzilor pina si ceremonialul ceaiului de la ora 5 ti se va parea un punct de reper al aristocratiei. spaniolii au baruri pline de fum, francezii cafenele si arome de cornuri cu ciocolata, iar englezii puburi in care este interzis fumatul, clocoteste ceaiul si miroase a prajituri.

Zaragoza in schimb e plina de imigranti. intr-un fel sau altul convietuiesc fara lupte de strada. viata in cetate e aparent pasnica si tot aparent lipsita de rasism.

Mayra a aflat inca din prima seara viata braziliencei gravide in luna a 7-a, madam Isabel de 36 de ani, care arata de 40 si…. ca s-a maritat la 15 ani, ca mai are doi copii, o fata de 18 si alt copil nu stiu de cit, ca a venit in Spania acu citiva ani, ca a stat la sora-sa 2 saptamini si pe urma aia a dat-o afara ca n-a mai putut s-o tina pe motiv de bani, iar acum traieste cu un spaniol camionagiu de vreo 31 (pe care l-am vazut si eu – un barbat mic de statura, bondoc si dubios de silentios), care camionagiu nu prea vrea s-o ia de nevasta, dar vrea copilul, ca oricum avortul nu e permis in Spania, din considerente religioase sau naiba stie ce-o mai fi in capul lor. asa se explica si natalitatea crescuta de-aici, desi ei se pling ca 3-4 copii de familie e cam putin, fata de citi pensionari au.

ce mi s-a parut ciudat a fost ca brasilianca cea gravida n-a iesit din dormitor decit dupa ce Mayra a platit chiria, adica la a doua intrevedere. faza la care paranoia mea a comentat imediat: “asta ca sa nu te razgindesti cind o vezi pe asta cu burta la gura, ca peste doua luni va trebui probabil sa suporti si niste oracaituri ca bonus. asta inseamna ca au nevoie de bani”. ca mai toti cei care inchiriaza, desigur. unii mai disperati insa decit altii, mai ales in vremuri de asa-zisa criza. s-a dovedit ca am dreptate, camionagiul neavind slujba, doar ce fusese dat afara sau disponibilizat, ceea ce e cam tot aia. deci nexam camion.

cum a aflat ea toate amanuntele astea din prima noapte, nu stiu, dar sint sigura ca eu n-as fi fost capabila sa ma duc asa de inapoi in timp si sa ascult aberatiile lui Isabel, despre cum a ramas ea prima data gravida la 15 ani si cu cine. n-am atita rabdare, in astfel de situatii, ma bucur enorm ca nu vorbesc fluent, iar in altele, scurtez discutiile cu “am de lucru”.

in a doua zi de locuit acolo, camionagiul fara camion a incercat s-o “seduca” pe Mayra, chestie care, dupa ce mi-a povestit-o, m-a scos din sarite. incepusem s-o regretam pe Fabiola cea nigeriana. sigur ca l-a respins oripilata, apelind la soarta trista a lui Isabel cea insarcinata cu copilul lui, faza la care mignonul bondoc i-a raspuns “si ce daca”. in Anglia nu s-ar fi intimplat asa ceva, iar in Franta barbatul ar fi asteptat ca cel putin concubina lui sa nasca, sau ar fi parasit-o la timp. in Spania la situatii de compromis, vieti de cacat…

mai am povesti similare, dar nu cred ca va intereseaza. de ce m-am enervat eu. pentru ca inainte de a pleca de la camionagiul cu pricina, in ziua cind Mayra s-a mutat, i-am spus acestuia sa aiba grija de ea (in sensul ca “ai grija ce faci”), cu amendamentul ca sint jurnalista, chiar daca am lasat-o mai moale cu asta in ultimul an (dar astia pe-aici inca mai stiu de teama jurnalistilor). nu mai spun ca ideea in sine ma ingretoseaza, avind si eu sechelele mele inca din Romania. sigur ca fiecare intelege situatia coaielor umflate pina la refuz ale unui barbat cu femeia gravida in sapte luni, dar totusi… astepti dracului o saptamina, doua, trei, pina vezi in ce ape se scalda unele femei, si-abia pe urma le scoti din pantaloni si le vinturi prin lume… sau iti masori burta, inaltimea, greutatea si scula.. si pe urma treci la atac…

parerea mea.
si gata, ma apuc acum de articolul pentru Femeia.

8 responses to “Pare simplu, dar nu e…

  1. Ce bine a picat postul asta al tau acum. Chiar eram curioasa cum e lumea prin partile alea fiindca intentionez sa plec anul viitor in Franta sau in Spania pentru juma de an si nu stiu ce sa aleg. Bine, sunt plusuri si minusuri peste tot, in principiu as alege Franta, chit ca ma descurc mult mai bine cu spaniola.
    Oricum, ma bucur ca am citit o parere despre oamenii din Spania🙂

    Like

  2. alege Franta, e mai chic…
    spaniolii sint ok ca oameni, calzi, blinzi, dar de multe ori am impresia ca sint batuti in freza. poate li se trage de la dublarile pe care le fac la filme, dracu stie…

    Like

  3. offtopic (cum obisnuiesc): vreau si eu reteta de la minunile de-ai pus poza cu ele pe blog si de la placintelele facute de tine. am murit de pofta azi noapte cand le-am vazut cat de bestial arata😡
    please! macar la placintele, ca banuiesc ca minunile-s facute de altcineva
    multam!

    Like

  4. my dear zully, da-mi voie sa-ti spun ca am ajuns la concluzia ca francezii sint mai idioti decit spaniolii. in plus, mai sint si neam de poponari, ca sa fie tacimul complet!🙂

    Like

  5. Regrete pt Mayra, ….si haz de necazu bondocilor! Pai, zanatico, sa fie burdusitsi de pofta si sa mai si judece??:)

    Like

  6. bre, vezi ca noul film (concert)al lui radu mihaileanu este superb.
    da’ n/ati gasit alta gazda mai de doamne ajuta? spune-i aluia ca saptamana viitoare ii vine pretinu’ din romania si/l face cub daca nu-i cuminte.
    da hamon cu pepene galben mai ai?
    avei grija de voi p’acolo.🙂

    Like

  7. nush, ai intilnit tu vreodata gazda de doamne ajuta? daca luam in considerare timpul, banii, balamucul iese mai mereu cite-un borsh. trecem si borshul asta pe lista.

    ps: n-avea cum sa fie decit superb noul film al lui mihaileanu. asta e chestie de care nu ne putem indoi niciodata.

    Like