Update

Au fost sarbatorile orasului Zaragoza pe-aici. Galagie, forfota, baloane, concursuri, flori, muzica pe strazi, oameni imbracati frumos, artificii etc. Pe la mijlocul saptaminii, a aparut Mayra hotarita sa o ia de la zero, sa inchida capitole, sa respire alt aer. Cum ei ii place balamacul, a nimerit la fix, intre doua parade ale orasului si intre doua capitole ale cartii. Tocmai terminasem de corectat “Cat fight pe cimpii”. Sigur ca in realitate nu pot sa-i spun si nu i-am spus niciodata Mayra, asta pentru ca-mi place mai mult numele ei real. De un an si mai bine, intilnirile noastre au fost fulgeratoare si am comunicat mai mult prin offlineuri, asa ca am avut multe de prins din urma.

Vazute prin ochii ei lucrurile stau cam asa: a mirat-o sau a speriat-o dexteritatea mea in bucatarie, au enervat-o sau a ascultat cumsecade cicalelile mele, s-a minunat de spaniola mea (am inceput sa leg propozitii si sa ma fac inteleasa pe strazi si, de fapt, chiar de pe strazi am invatat-o mai repede) si timp de 3 zile si 3 nopti a asistat la o viata in doi calma si cam retrasa in contrast cu balamacul de-afara.

Am mers la brat, cum faceam cindva, cind cautam fuste sau pantofi prin magazinele din Bucuresti, de data asta cautind un acoperis deasupra capului ei. Am refuzat camera unei nigeriene, madam Fabiola, care la telefon avea o voce de batrina, dar cind am ajuns la ea, era o gagica de vreo 35 de ani dispusa sa ofere o camera care putzea a pisici descompuse, iar patul arata jalnic de parca il luasera la posta o legiune de nigerieni. Am mintit-o pe madam Fabiola (cum faceam noi de obicei cu oamenii care voiau sa se simta bine in pielea lor, dar pe care nu dadeam doi bani, fiindca nu ne costa nimic o noua flatare, asa cum n-o costase nici pe Fabiola efortul de a ne arata o camera dezastruoasa spre scirboasa, d epe urma careia ar fi vrut totusi sa cistige ceva bani) ca e minunata casa ei, ca e minunata si ea, ca are cele mai frumoase prietene din lume (una gravida si cu mutra de timpita, alta cu cratere pe fata, iar alta grasa si cu curu bombat), strinse in jurul unei telenovele in camera de zi, si am iesit val virtej de-acolo, hotarite sa dam alte telefoane.

Prin ochii mei lucrurile stau cam asa cu Mayra: vorbeste o spaniola minunata, clara, si, dupa ce a fost rezolvata problema cu locuinta, sint sigura ca o sa-si gaseasca si o slujba buna. Miercuri are primul ei interviu la o firma unde trebuie sa faca pe traducatoarea si secretara. Si din nou aceeasi senzatie, ca pe Camino, ca desi sintem pe acelasi drum, traim vieti cu totul diferite. Si pina la urma asa a fost mereu.

Am renuntat sa caut slujbe aici, concentrindu-ma doar pe Cafe con leche, cursurile de spaniola, lectura si cautatul unei coafuri potrivite pentru Ziua cea mare. Si ne gindeam amindoua ca ce bine ar fi fost sa fi simplificat lucrarile astea mult mai devreme. Alegi tara in care vrei sa traiesti, iti gasesti o chirie, refuzi niste Fabiole, mergi la interviuri si gata.

Mayra, scotind dintr-un bancomat banii de chirie (prima mare cheltuiala):

IMGA0526

8 responses to “Update

  1. Foarte tare!
    Păi, baftă să fie, multă. Şi un trai cu demnitate, probabil că asta căutăm cu toţii când decidem să ne desprindem de ţara asta.

    Like

  2. DAR NEBUNICI MAI SUNTETI :)) VA ROG SA-MI CAUTATI SI MIE O CAMERA CU PAT MATRIMONIAL DEJA DOMNUL M SI-A FACUT BAGAJUL 🙂

    Like

  3. nope, eu am ajuns la concluzia ca sint prea normala. si asta intr-o lume de cretini poate sa fie derutant. oricum, alinuto, aici cine vine cauta singur, si tot asa gaseste. eu dau doar indicatii, daca s-o iei la stinga sau la dreapta, stii tu… cum faceam si inainte si nu ma baga in seama nici dracu.

    Like

  4. ce tare! succese fetelor! eu mai am un pic de asteptat, si daca n-o sa ma pensionez curand o sa ma dea astia afara. iar am scris petitii deranjante. cine s-o fi sters cu ele la …? in alta ordine de idei, visez si io la ziua in care-mi voi lua inima-n dinti si voi lasa in urma acesta mizerie de tara, in care totusi traiesc majoritatea omenilor dragi mie, si familia si prietenii cu care ma boschetaream in tinereti, etc etc. simt un gol in piept de fiecare data cand ma gandesc la plecare. o suedeza si o nemtoaica ce le-am cunoscut pe camino imi fac ochi dulci. ce sa aleg ikea sau mercedes? hahaha

    Like

  5. Ratza: stiu ca pare simplu dupa cum prezint eu aici situatia si poate ca si este, daca stam sa ne gindim ca nu mai e nimeni nevoit acum sa faca petitii deranjante si ca am ales sa dam cu frustrarile de pamint. am auzit ca pina si guvernul a cedat nervos, hahaha…

    bya, oaga: stiti voi “cu toate durerile inainte!”

    Like

  6. incet,incet se reface gasca din rahova???
    succes,mujeres!
    si ce tot cauti nu-s ce coafura???
    parul liber,ce-i mai frumos decit asta?
    te si vad cu niste”sarmale”hihihi!

    Like