Alte aliante, de data asta “sfinte”

Am intrat in proces cu traducerea la “Sfinta Alianta” din franceza in romana.
Brief: la intilnirile amiabile (doua, hai treaca de la mine!) nu s-a prezentat nimeni. La prima infatisare tot asa. Stufful Tritonic, care o mai fi pe-acolo, e foarte ocupat, desigur. Nimeni nu pune la indoiala asta, mai ales colaboratorii neplatiti. Eu nu stiu cum reusesc, probabil vin rinduri noi de fraieri, desi se pare ca in presa apar tot mai multe semnale despre crunta viata a traducatorilor. Crunta ca e prost platita spre neplatita. Sau mai bine zis, ca sa pastram adevarul istoric al statelor de plata, neplatita spre prost platita.

La Uniunea Scriitorilor, sectia Traducatori, in sfirsit se deschid discutiile despre problemele intimpinate de acestia. Dar de discutii sintem satui, nu-i asa? Daca s-ar rezolva de la sine aceste probleme ce bine ar fi, nu-i asa? Am si acum in minte vocea mieroasa a unui reprezentant al editurii care, acum un an si mai bine, imi susura la ureche in telefon: “vai, dar nici nu se pune problema sa nu ti se plateasca munca”. Oare de cite ori a rostit fraza asta altora care o sunau??? Saracuta de ea… mi se rupe sufletul, hahaha…

***** ***** ****
Institutul Cultural Român va fi prezent la Târgul Internaţional de Carte LIBER desfăşurat în perioada 7-9 octombrie 2009 la Madrid cu un stand consacrat prozei româneşti, având sloganul “Rumanía in fabula” (in fabula, indeed). azi, pe la orele 13.00 e si o conferinta de presa la care primisem si eu o invitatie. voiam sa relatez de-acolo despre cum se zbat scriitorii romani, precum Gabriela Adamesteanu, Ion Vianu, Dan Lungu, Petru Cimpoeşu şi Victor Ivanovici sa-si faca intrarea in spatiul spaniol. Participa autori, traducatori si editori. Una dintre discutiile colocviului se refera la “A fi scriitor în România înainte şi după 1989”. Aveam deja pregatite intrebarile, erau asa de incomode ca sigur as fi deranjat audienta. In ultima clipa m-am razgindit. Sintem satui de discutii, nu-i asa? Ciocul mic si joc de glezna. Sa merg la Madrid ca sa ce? Sa incomodez cultura romana care vrea sa-si faca drum in Spania? Si-apoi stiu care e conditia scriitorului in Romania.

Intimplarea a facut ca chiar in primele ore ale ultimei mele treceri prin Bucuresti sa ma intilnesc cu un fost coleg, un autor neplatit pe cartile sale, care-mi spunea asa, intr-o statie de autobuz ca isi va publica un roman la Erc Press, dar ca nu are pretentii de autor. Tocmai ma pregateam sa-i spun: pai cum? pai de ce? dar tu nu-ti dai seama ca singurul care pierde aici esti tu? ce vrei? glorie? numele pe o carte? praful de pe toba? etc etc… am experimentat pentru prima data tacerea. fa bors, mi-am spus in sinea mea. in definitiv, ce ma intereseaza de tine si de operele tale? am destul de lucru la ale mele…

ei bine, asta e conditia autorului in Romania. aici s-a ajuns. pe dinozauri oricum nu-i citeste nimeni, iar pe cei care n-au pretentii oricum n-o sa-i citeasca cineva, fiindca nu vor avea niciodata curaj sa-si apere munca, atit timp cit o dau de-a gata unor editori care au nesimtirea de a nu le oferi nimic altceva decit numele pe o carte. probabil da bine la CV. zic probabil, eu stiu sigur ca nu.

mergem mai departe cu toate cite vin. pe 21 octombrie urmatoarea infatisare. se pregatesc aparari. si cum vor suna oare apararile astea?? “ma apăr de o traducere pe care nu vreau s-o platesc” “ma apăr de un traducator nesimtit care isi vrea, domle, drepturile” “mă apăr, da, mă apăr, io, editura, mă apăr”.

hai cu apărarea aia atunci! ca de cind o asteptam…

asta asa, ca fapt divers.

Advertisements

2 responses to “Alte aliante, de data asta “sfinte”

  1. Şi eu caut un avocat ca să mă iau în piept cu cei care au câştigat în faţa Adevărului. Sunt tare curios, cum este să danseze EI în groapa săpată cândva altora? Şi ce imagine vor obţine din asta, şi cum se vor descurca cu ea?
    Deşi cred că până la urmă am să fac ceea ce cred că pot face: studiez legea şi mă duc să mă apăr singur.

    Like

  2. care lege, DeMaio? ca-s atitea si toate-s incalcate. cel mai bine te aperi inainte sa te apuci de treaba neapucindu-te de ea.

    eu m-am neapucat de foarte multe treburi inainte de a-mi face mila de niste amariti, saracii de ei, sarmanii satului… drept pentru care ma neapuc in continuare pina cind ma voi apuca de mina cu niste domni. sau doamne. tre` sa existe si astia pe undeva.

    Like