Discutii…

De ieri (cu sensul de trecut):

“– Tu cunoşti oameni care încă mai au robinete cu rozetă? întreb din senin pe oricare dintre ei.
– Ce te-a apucat?
– Nimic. Sînt curioasă.
– Bunică-miu avea ditai rozeta la robinet, zice Ioghi.
– Şi eu am avut o pompă de grădină cu cel mai idiot robinet cu rozetă. Avea personalitate. Trebuia să învîrţi de rozetă pînă la refuz ca apa să aibă presiunea necesară pentru udat roşii sau trandafiri.
– Al meu dacă avea presiunea prea mare înnebunea furtunul şi ieşea din robinet încolăcindu-se ca un şarpe negru. Ţipam ca apucata şi alergam cu soră-mea după furtun.
– Le mai aveţi? Că la mine s-a dus şi grădina şi pompa din curte. A mai rămas furtunul… zic cu regret.
– Eu am rămas doar cu rozeta, spune şi Alin.
– Rozeta aia trebuie păstrată cu sfinţenie, presupun…
– Eu am găsit într-o zi, tot în grădină, o bujie. Aveam 13 ani, îşi aminteşte Mayra.
Ştiam povestea cu bujia. Rîd în cafea mînzeşte.
– Ce bujie?întreabă amicul nostru.
– O bujie de Dacie, completez. Dar spune mai departe că e povestea ta.
– Şi ce-ai făcut cu ea?
– Era o zi ploioasă şi mi s-a părut foarte tristă, cum stătea ea aşa în noroi. Şi pentru că eram un copil singuratec am luat-o şi am început să mă joc cu ea. Îi spuneam tot felul de basme. Dormeam cu ea în palmă, o spălam, o îngrijeam. I-am pus şi un nume.
– Ce nume? e nerăbdător Alin.
– Alain Delon, nu mă pot abţine.
Mayra tocmai terminase de ronţăit cotorul mărului şi-l aruncă direct într-un coş de gunoi, nimerindu-l de la o distanţă de 30 m.
– Ce vrei, era cel mai frumos bărbat care apărea în filme la vremea aceea.
– De acord, susţin. Şi eu dacă mă împrieteneam cu o bujie tot Alain Delon i-aş fi pus numele.
– În loc să te joci şi tu cu păpuşi ca orice fetiţă…
– Le jumuleam.
– Eu le decapitam, după ce le scoteam ochii.
– Sper s-ajung întreg la Santiago…
– Speră!
Mi-amintesc după-amiaza cînd m-am mutat cu ea. Şi cînd am început să răstorn sacii cu haine şi cărţi. Şi cînd m-am aşezat pe pat. Şi cînd am simţit sub fund bujia şi cît de derutată am fost, că ştiam sigur că nu din sacii mei căzuse. Şi că chiar am vrut s-o arunc. Şi că poate chiar o făceam dacă nu zbiera la mine ca turbata:
– Las-o în pace! E bujia mea.
Şi cînd am scăpat-o din mîini ca arsă. Şi cum mi-a explicat ea rîzînd că e prietenul imaginar cu care încă mai vorbeşte.
– Şi ce-i spui?
– Diverse.
O aruncase între timp. Avea totuşi 33 de ani. O prietenie rară, am putea spune.
– Tu mai ai rozeta? îl întreb pe Alin.
– Bineînţeles.

Adevărul este că mai bine să te împrieteneşti cu bujii şi cu rozete decît să-ţi pierzi timpul cu unii oameni.

– Dar de ce ai întrebat de pompele alea?
– Am cunoscut odată pe cineva, un tip înstărit, să zicem, de care m-am îndrăgostit la vremea respectivă, să zicem, şi am avut o discuţie despre robinete. Era convins că nu mai există oameni care să aibă pompe în curtea casei şi că pompele alea, oricum ar fi, imposibil să aibă rozete. Zicea că totul funcţionează acum pe clape.
– Ai lasă-mă… Şi pe ce lume trăia ăsta?
– Asta l-am întrebat şi eu. “Băi, tu pe ce lume trăieşti? Încă mai există mori de vînt şi cumpene la fîntînă, cum să nu existe robinete cu rozetă?” “Înseamnă că ăia sînt prea săraci ca să mai conteze”, zice el. “Ete căcat”, izbucnesc – şi-aici individul s-a încruntat, că el mă credea educată. La unii, educaţia se rezumă aşa, doar la cîteva cuvinte frumoase, merg pe ideea că vorba dulce mult aduce, nu contează cîte inepţii se ascund în spatele mierii cuvintelor, plus că era cu opt ani mai mare, şi, natural, mult mai învăţat, mai deştept şi avea şi mai multă experienţă de viaţă.
– Da, dar nu ştia că există încă robinete cu rozete, sau dacă existau, oamenii ăia care aveau dileme mai mari decît ce culoare are rozeta mea, erau cîh, iar ailalţi care aveau robinete cu clapă erau mama mia.
– Ce sisteme de raportare putea să aibă, nu? Din astfel de logici absurde s-a născut hitlerismul.
– Ce să mai…
– Şi?
– Şi ce?! Nimic. Asta a fost povestea.
– Ce s-a întîmplat cu el? Lasă-mă să ghicesc. S-a însurat cu una care aprecia clapele, desigur.
– Nu e vorba despre clape sau rozete aici. Mi se rupe în ce fel curge apa, pot s-o beau şi din palme la o adică, şi pot să-mi bag şi capul sub robinet, la o altă adică. Cînd ţi-e sete n-are importanţă dacă apa curge din stînci, în izvoare repezi sau mai line, sau de sub o afurisită de clapă. Oamenii numesc clapa asta civilizaţie.
– Probabil de-aici şi vorba “i-a tras clapa”.
Scurt şi cuprinzător. Ioghinul mă amuza din ce în ce mai tare.
– Hai să mergem, zice el.
– Aş mai cere un café con leche. E incredibil de bună şi cine ştie dacă mai găsesc pe drum aşa nebunie de cafea.
– Bine, hai că iau şi eu una, dacă zici că-i aşa de bună.
– Eu rămîn la apă, că-i rece.
– Iar eu, dacă găsesc vreo clapetă de robinet prin pădurile astea, jur că mi-o fac amuletă, să am şi eu un prieten imaginar. Ce, numai voi?
– Şi cum îi pui numele?
– O s-o numesc Espinal, în cinstea satului în care am băut cea mai bună cafea din viaţa mea.

Din fericire, n-am găsit nici o clapă. Şi tot din fericire café con leche avea aceeaşi reţetă în întreaga Spanie.”

(Cafe con leche, cap I Hai hui prin lume, pp 109-110, “Miere de albine, bujii şi rozete”)

PS: Primul capitol s-a lungit incredibil de mult, aşa că numerotarea dinainte nu mai e valabila.
PS1: Discutie de azi:
Mayra: – Tu mai ai senzatia ca a fost real? Nu ti se pare acum totul ca si cind ar fi o poveste a ta, pe care o scrii, dar care e doar o poveste? Citesc, mi se pare totul din alt film si ma apuca niste nostalgii pe care incerc sa le reprim.
Raspuns: – De fapt, toate vietile oamenilor sint doar niste povesti, mai bune sau mai proaste, numai ca majoritatea nu mai apuca sa fie spuse.
PS2: Amicul meu Ratza din Medgidia, unul dintre cei cu care bateam cind si cind maidanul, se pune si el pe drumul acesta, incepind de saptamina viitoare, marti, 23 iunie. I-am imprumutat rucsacul si pelerina mea de ploaie, asta din urma n-am folosit-o niciodata. Sper sa-i poarte noroc. Intrucit pina saptamina viitoare nu mai trec pe aici, ii urez Buen Camino! In rest, singurul lucru pe care trebuie sa-l tii minte, amice, e doar ca tre` sa mergi ca boul inainte…

40 responses to “Discutii…

  1. delicios. mama, aiba astept sa vad toata cartea cu povestile (ma rog, dez-)legate.

    cat despre fantanile care au cumpana, mi s-a lipit un ranjet stupid pe fata cand te-am citit. in ruginoasa (unde e si palatul lui cuza, pour certains connaisseurs), exista o singura astfel de fantana, devenita un fel de punct de reper pentru sateni. e a bunica-mii si e batrana rau rau de tot, dar sunt convinsa ca si nepotii mei o s-o vada tot acolo.

    cand prevezi ca-ti cumpar cartea, z? ca acu’ e bookfest si tare mi-a facut pofta.

    Like

  2. nush, ma, mirelus, in mare parte e scrisa, dar acum urmeaza decoratul si verificatul. si asta dureaza mai mult. poate la tirgul viitor, ala din toamna.

    dar sa stii ca ce spui tu despre fintina bunicii tale e minunat. daca trec pe-acolo imi trag niste poze marfa si vin sa-mi dai autograf.

    Like

  3. Hai sa vezi ce mi-am amintit:
    …era un robinet cu rozeta putin ruginita si oglinda patata cu pasta de dinti…cine oare foloseste pasta de dinti in toaleta unui club??…

    Like

  4. ce memorie, domne :D! a naibii rozeta unde m-am gasit s-o pomenesc. dar vezi ca acolo era fictiune. uite totusi ca “rozeta” ar putea fi subiect daca tot nu mai exista dupa mintile unora. ori poate ala era anti/gay si nu m-am prins la timp fiind neexperimentata, cu 8 ani mai mica si nu chiar asa de desteapta, hehehe…

    Like

  5. hehehe!
    exista rozete si acum,avem noi la tevile de sub chiuveta,si functioneaza inca!
    si eu astept carteaaaa!

    Like

  6. Bunicul meu are la tara rezervor cu rozeta.. uneori era atat de stransa ca ma simteam ca si cand as fi stors trei lighene de rufe dupa ce reuseam sa dau drumul la apa.. asta cand eram mica, acum sunt recunoscuta printre ai mei prieteni pentru cel mai apasat masaj de scalp.. poate de la rozeta mi se trage.
    Eu vreau ca prieten imaginar un grifon!

    Like

  7. Eh, in Budapesta inca mai sint rozete – si eu am una la furtunul din gradina (alegerea proprietarilor casei, nu a mea), si merge perfect…
    Acum o sa ma uit la ea in alta lumina. Sugestie de vreun nume? 🙂

    Like

  8. Hihihihi, delicios trialogul vostru 🙂 M-ai umplut de zambete 🙂 Ai mei au la robinetul de afara, unde punem furtunul sa udam florile, rozeta roshie 😀 Care e o mare ticaloasa, se urneste fff greu, ma opintesc in ea, si dintr-o data zvrrrrllll se roteste toata si explodeaza apa din furtun, intotdeauna pe mine, pentru ca uit sa indepartez capul furtunului de langa robinet, unde sta incolacit cuminte 🙂

    Like

  9. ratza pleaca pe camino, maaaa???? si io de ce n-am stiut?! ratza, daca pleci, vreau sa vin cu tine, daca pleci….etc!

    Like

  10. iote citi oameni cu robinete de-astea… si inca in zilele noastre si pina si-n Budapesta. si mai zic unii ca io-s aeriana.

    ceau: chiar nu vad cum ar putea exista sub tevile de chiuveta robinete cu clapeta. hahaha… ceau, rabdare!

    acoffeeforyoursmile: foarte tare istorioara, haha, sa faci muschi de la rozeta, iata o chestie, dar te credem ca rozetele astea intotdeauna au avut personalitatea lor si sa le ignori e ca si ai puna la foc ditai copilaria. grifon, auzi… gata, pina aici! vreau si eu un prieten imaginar!

    andrushka: as ospta pentru interjectii: cini-mini, vîrlibîr, sau zbîrlibîr, fişi-fişi sau ia numele de Espinal, ca oricum clapeta n-am gasit 😀

    LiaLia: asta “intotdeauna pe mine” si as adauga “din cap pina in picioare” – stiu si eu cum e. inca o mai comit, desi asta de/acum are clapa, madam!!!!

    mai vreau povesti cu robineteeeee…

    Like

  11. nu,d-alea nu,dar punem d-alelalte cu bila..hitz,hitz,stinga,dreapta,treaba serioasa,dom’ne!
    da,bine, ia nu mai interpreta tu hitzurile alea,eeeee!

    Like

  12. Abia astept cartea!Si sper sa o si gasesc,ca “Nopti Orientale” o caut de-am disperat! 😦
    Toti cretinii se uita ca la poarta noua la mine cand intreb de ea,si-mi vara sub nas romane cu iz erotic!Dar o mai caut,ca-s perseverenta! 😛
    Spor la scris!

    Like

  13. pt Zuli: multumesc pt tot, inclusiv pt sfat. sunt sigur ca am sa ma pot descurca cu mersu’ ala da-mboulea. ma bucur insa foarte tare ca am trecut de la stadiul de cunoscuti la cel de amici. Acum mi-ai imprumutat si ruxacul si pelerina, probabil rucsacul va deveni foare faimos, de doua ori pe camino in mai putin de 400 de zile. am stiut dintotdeauna ca am sa plec in lume, asta a fost visul meu de mic (d-aia mi-am dorit sa fiu marinar)si uite-ma acum, gata sa ma reinventez.
    pt Mayra: tu esti acea faptura de care-mi povestea uneori Zuli? mi-a spus ca esti frumoasa, foarte frumoasa. Da plec, decand am aflat despre acest “Camino” am stiut ca asta-mi doresc, si indiferfent cum am sa-l fac. Ok, te iau, hai …

    Like

  14. P.S. si pentru ca nu am avut cu cine, mi-am luat cu mine in ipod niste prieteni, Iron Maiden, Tiamat, Anathema, My Dying Bride, Slayer, Amon Amarth, Senser, Stratovarius, Rosa Cedron, LUAR NA LUBRE, Meathook Seed, Amorphis, Chroma Kay si putin Jaroussy.

    Like

  15. hai, ma, Ratza, nu mai face pe nebunul cu diferente de-astea intre cunoscuti si amici, doar nu vrei sa zic tuturor ca esti primul baiat care mi-a dat martisor… (na, ca am zis). iti dorim cu totii drum bun si sa treci pe aici sa ne spui pe unde ai ajuns.

    ps: nu-i spune Mayrei de doua ori ca si-asa sta ca pe ace.

    sabina: nush ce sa zic, din doua una: ori s-a vindut si al doilea tiraj de tot, ori a fost retrasa de pe piata : ))) a fost o carte cu bucluc. dar nu-i nimic, cu asta a treia nu vom mai avea probleme. multumesc de urare…

    Like

  16. ps pt ratza: good choice!!! ia sa-mi pun si eu acum un stratovarius sa mearga mai bine caminoul meu…

    Like

  17. da … si se intampla acum mai bine de 20 de ani. De-atunci si pana-acum martisoarele s-au transformat in carduri, iar cavalerisuml nu mai tine decat de cati cai putere are masina de sub cur, si de cat de tare ragai dupa a doua portie de ceafa cu mujdei, sau eventual de cat de tare injuri la telefonul mobil in supermarchet sau pur si simplu pe strada.

    p.s. ok, mai spun odata. Mayra ai fost pe faza?
    Zuli, daca n-ai observat, deja flirtam :))

    Like

  18. da … si se intampla acum mai bine de 20 de ani. De-atunci si pana-acum martisoarele s-au transformat in carduri, iar cavalerisuml nu mai tine decat de cati cai putere are masina de sub cur, si de cat de tare ragai dupa a doua portie de ceafa cu mujdei, sau eventual de cat de tare injuri la telefonul mobil in supermarchet sau pur si simplu pe strada.

    p.s. ok, mai spun odata. Mayra ai fost pe faza?

    Like

  19. mah, eu acum m-am trezit si-mi trebuie inca o ora sa ma dezmeticesc… voi n-aveti somn?!
    ratza, pana una alta flirtai singur, da acum, ca am aparut, poti sa incepi, ca sint atenta 😀
    deci ma iei sau nu pe camino ? lasa ce spune zully, ca ea e scriitoare si stii cum sint astia, fac descrieri frumoase…in fapt, sint muma padurii, da am suflet bun!

    zana, ce faci, femeie? hai la cafea, sa-mi povestesti si mie despre ratza :)))

    Like

  20. Mayra: se pare ca-ti place sa te lasi rugata, ca orice femeie dealtfel
    Zuly: sa vb frumos despre mine, mai minte si tu acolo, ca sunt painea lu Dumnezeu, etc etc

    Like

  21. bine, nu ma ruga. merg oricum. 😀
    pregateste un rucsac pt doi, mai pune o lotiune de plaja pt pistruii mei, un sampon pe stralucire, si io vin cu plasturii, dezinfectantul, plus o sticla cu vodka. cand o golim, punem apa in ea, sa nu murim pe pustii.la restul ma gandesc la noapte, dupa munca.
    oricum ar fi, buen camino, peregrino. te invidiez si ma bucur pentru aventura pe care o vei incepe in curand. acum un an, exact acum, zully si eu eram in drum spre pamplona, in avion, tinandu-ne strans de maini.:)

    Like

  22. rucsacul este pregatit. il cunosti, este de la Zuli (multam inca odata Zuli)cu vodka nu ai nimerit-o da-n fine, ma risc (mai ales daca e ca-n reclama-Kreskova Vodka Commercial). Multumesc pt urare, sper sa merite toata inapatanarea cu care am trecut peste toate piedicile care mi-au fost puse pana acum, sper sa merite si sacrificiile, dar mai ales efortul care va urma. din nefericire eu plec singur, nu cunosc bine nicio limba straina, si nici cu avionul nu am mai mers. Doamne ajuta!

    Like

  23. ratza, stii ca nu mint niciodata, ii las pe altii… auzi, si ia mai termina cu multumirile, ca nu-s vreo sfinta. nu exista plecaciuni si multumiri intre amici, entiendes? lasa ca nu se prabuseste avionul cu o ratza in el, asa ca don`t worry, si de limbi straine n-ai nevoie, incapatinarea e de-ajuns, iar prieteni o sa-ti faci cu duiumul, dar ai deja destui in mp3, asa ca nici asta nu va fi o problema.

    mayra, nu a fost nevoie de prea mari descrieri, pozele graiesc adevarul, io doar am spus: s-o vezi in realitate!

    hai ca va las sa va faceti de cap. eu imi fac in alta parte. v-am pupat!

    Like

  24. Pour certaines,da acu sine ira et studio, e Ruginoasa vreun soi de Mecca, ca sa stie tot credinciosul de fintina respectiva? Adicatelea, se intelege intepatura legata de cunoasterea istoriei, da sa fim seriosi,Cuza nu a fost Ludovic al paispelea…Nici macar nu cinta manele.

    Like

  25. copii, sa nu ne certam pe apa : D si-apoi cuza-i mort demult. de palatele lui nu stiam, sa-i traiasca si sa-i rugineasca, dar de ocaua lui cred ca a auzit toata lumea, numa` ca n/o mai gaseste nimeni in ziua de azi.

    Like

  26. posteaza si pune-ne link aici, sa stie toata lumea cum arata orasul medgidiotilor (asa ne alintam noi intre noi, pour les connaisseurs hehe). si multumim!

    Like

  27. richard: vad ca manuiesti aparatul de pozat.. da orice oras, fie el si Medgidia, are cotloanele lui, curtea scolii, caisii,str. siretului, poporului intersectie cu sucevei (hehehe). deobicei pozele Medgidiei sunt cu podul rutier. Ei bine io am sa fac cu cel feroviar. tu ce poze ai facut?

    Like

  28. Incredibil! uite cineva care-a pozat si podul feroviar ( a patra poza). cat despre cel rutier apare evident in doua. dupa cum spuneam pozele cu medgidia se reduc la poduri si canal. Oricum faine poze

    Like

  29. ratza, lasa comentariile negative, te vor urmari pe camino mai ceva decit o iubita obsedata. lasa ca nici medgidia nu e paris. asteptam sa te introci cu bine de pe camino si sa faci o expozitie foto la intoarcere. ce zici? asa ca ai grija ce prinzi pe aparat.

    Like

  30. comentariul nu a fost negativ, mi-a intarit insa convingerea despre felul cum este privit orasul nostru din exterior. ca o vedere cu un pod, dealtfel si emblema orasului nostru tot cu podul e. era sigur ca in poze tre’ sa existe podul.
    cred ca aparatul foto va fi anul din acele lucruri la care va trebui sa renunt ptr greutate. poze am sa fac totusi, mai slabute calitativ, da am sa fac. chiar am stat si m-am gandit ca peisajul nu se schimba asa ca o sa downloadez dupa net poze cu peisaje de pe camino :)), eventual am sa imprumut de la tine :))

    Like

  31. mergi cu bine si nu-ti face probleme cu absolut, dar cu absolut nimic. ai doar incredere in drumul asta. cel putin doua persoane se gindesc la tine. foloseste numarul pe care ti l-am dat si te asteptam pe-aici sa ne spui cum esti. o sa-ti las mesaje si o sa te indrum. am si eu emotii pt tine.

    buen camino, prietene…

    Like

  32. Eu am avut o problema cu piulitele.. O juma` de viata, aproape. Asta dupa ce pe la 8 ani am facut o mare tampemie: la tara la bunici mi-am bagat mijlociul intr-o piulita de la poarta, prin care trecea lacatul. De plictiseala, nu din alte motive.

    Bunicu-meu a taiat-o cu bomfaierul (ca nu mai puteam scoate destu`) si m-a trimis cu ea acasa. Ce m-a mai chinuit mama.. Cu sapun si cu tras din toate puterile, sa scoata baiatului piulita din deget.

    Pune-ma sa fac orice altceva, dar nu ma pune sa strang piulite.

    Like