Yoghi…

“Aşa sau aşa, ce importanţă avea? Ce ne interesa pe noi de soarta prostituatelor românce sau a delincvenţilor care îngroşau celulele din ţări străine? Fiecare cu alegerile lui. Şi fiecare plătea pentru ce face. Erau atîţia chinezi care căsăpeau oameni în magazinele lor de suveniruri de căcat, oameni care dispăreau de pe faţa pămîntului printre rafturile alea ale lor încărcate de jafuri sclipitoare, că nu le puteai numi mărfuri, dispăruţi ale căror organe erau mai apoi vîndute pe piaţa neagră pentru salvarea altor vieţi omeneşti, o adevărată afacere, dar despre asta nu spunea nimeni nimic, nu ştia nimeni nimic. Ce vină aveam noi că unii erau discreţi în fărădelegile lor, iar alţii îşi etalau prostia cu mîndrie? Eu însămi cunoşteam fete pe care le avusesem colege de şcoală generală sau de liceu care aleseseră să-şi vîndă trupul pentru nişte gologani în plus, rochii, parfumuri, ştrasuri, poşete, prostii, cu acordul părinţilor, care acum aveau un nou acoperiş la casă, din cărămidă roşie, nu din ţigle, ce să spun, se realizaseră cu toţii, n-aveau decît să crape toţi vecinii de ciudă. Fete care promiteau cîndva, fete care ar fi putut fi la casa lor acum, poate nu cu acoperiş din cărămizi, dar cu ţiglele pe casă, doamne onorabile, crescînd copii onorabili, cu soţi mai mult sau mai puţin onorabili, şi asta ar fi trebuit să fie singura lor dramă. Ar fi putut să-şi ducă existenţa decent în oraşul lor de provincie cu meseriile pentru care s-au pregătit, dacă sistemul le-ar fi permis, dacă ar fi existat o protecţie socială stabilă a statului.

(…)

Ne plimbam aşa fără nici un chef acum, deşi dorisem atît de mult să vizităm oraşul. Ne-am aşezat şi ne-am ridicat de pe bănci, am intrat într-o florărie pamploneză doar ca să mirosim flori, garoafe şi frezii şi trandafiri de toate culorile, apoi am intrat în supermercado, am cumpărat sucuri şi alune, şi lapte de soia pentru ei, şi cornuri de ciocolată pentru mine, şi năut pentru ei, şi iaurturi pentru mine, şi sandvişuri vegetale pentru ei, iar Alin a mai cumpărat o cutie din care cică putea să facă un fel de supă, că tot avea refugiul ăsta bucătărie proprie.
– Bine, fă ce vrei, numai ai grijă să iasă bună, că nu trebuie s-o mai cărăm şi pe asta după noi, am spus.

(…)

Alin ronţăia alune, pocnindu-le între măselele lui sănătoase, mirat mereu de tot ce se întîmplă sau de ce vede. Dacă l-a durut ceva pe tot parcursul acestei călătorii nu am ştiut niciodată. El era acolo cu noi, spunînd cîte o tîmpenie. Îl suspectam c-o face special, ca să ne mai distragă gîndurile. Era fie un mare naiv, fie un mare înţelept, Buddha sau Bivolaru. Ce ştiu eu? Îmi plăcea ca om, mă dispera ca partener de drum cu împăraţii şerpilor şi ţînţarilor lui şi cu întîlnirile de gradul III cu extratereştrii.

Atunci însă, în clipele acelea se gîndea la italiancă. I-am făcut o poză, pătrunzînd parcă în mintea lui. Vedeam că se petrece ceva. La auzul clickului a tresărit şi a zis hotărît:
– De mîine măresc doza de femei, şi a spart altă alună. Îi auzeam scrîşnetul măselelor, dar nu cred că simţea gustul alunelor.
– Ce, mă? a ridicat Mayra ochii către el.
– Astea pe care le masez, ronţăie el mai departe cu privirea într-un punct fix, numai de el ştiut. Rumegase decizia asta de cîteva minute bune. Să mai spăl din imaginea asta infectă a românilor.
Am zîmbit. A fost cea mai mare declaraţie de umanitate pe care am auzit-o pe Camino.

S-a ţinut de cuvînt.”

(Cafe con leche, p. 49-51., “Pamplona”)

yoghi

3 responses to “Yoghi…

  1. …ca sa nu mai punem la numar masajele pe care, serile, ni le facea noua. yoghi e un ,,umanist” convins, are locul lui asigurat in raiul yoghin🙂

    Like

  2. mama, zullo, cit astept sa citesc cartea asta in intregime. si cum jubileaza inima-n mine cind ma gindesc ca eu o sa o citesc cel dintii (sau, ma rog, intre cei dintii)… pup zina!

    Like

  3. de fapt, vei fi chiar primul care o va citi cap coada. dupa mine, se intelege… inca putin… (ps: am umblat la prima parte mult, am intrat, am taiat, am adaugat, asa ca nu mai e valabil. pina nu termin nici numerotarea paginilor nu e valabila)

    hai la treaba amindoi…

    mayra: spre deosebire de noi care am fost alungate din toate raiurile inchipuite…

    Like