10%, ba nu 16 %, aaa, ba nu… 10%!!!

Sau cum ne jucam de-a hopa-mitica atunci cind sint intelectuali prin preajma.

Daca stiu unele lucruri in plus fata de altii este pentru ca mi-am pierdut timpul, banii si mi-am calit nervii verificind angajatii, sursele, internetul, femeile de serviciu, portarii etc etc si pe toti cei care imi serveau ridicatul din umeri atunci cind lucrurile erau neclare. Sint sensibila la aberatii, recunosc, dar ma ocup de ele numai cind intr-adevar imi sare tandara, asta insemnind ca pina atunci mai m-ai calcat de vreo 15 ori pe bombeu. Dupa aia cica sint fata rea, normal, trebuia sa te scutur prima data, nu sa astept atit.

Dupa cum se stie (sau nu!) munca intelectuala se impoziteaza cu 10%. Ca nu stie femeia de serviciu a scarii unde locuiesti nu e nici o problema, dar sa nu stie contabila unei edituri lucrul asta, dupa ce i-ai atras atentia de doua ori, desi nu era treaba ta, si tot de doua ori ti-a zis ca e 16%, cind tu stiai foarte bine ca e 10%, asta mi se pare inadmisibil.

Asa o fi. Am zis prima data. Dar unde era logica, pentru ca de la cealalta editura cu care colaboram mi se oprea 10% impozit, nu 16%. E si mai drept ca la cea la care mi se oprea mai putin impozit trecusem deja prin actele lor cu un avocat si se reglasera niste conturi, deci nu prea mai indraznea madam contabila sa mai faca jonglerii. De altfel, femeie de treaba ca orice femeie peste care a dat feminismul si l-a inteles total aiurea. Mai precis, daca esti mioapa, bashca bolnava de Parkinson ai putin bun simt si stai acasa, nu te apuci de contabilitate, ca n-are nimeni pretentia sa-l imiti pe Daniel-Day Lewis in My Left Foot. Apuca-te, femeie, de gradinarit, de stat cu furtunul in mina, ceva mai soft asa, desi, pina una alta si furtunu ala trebuie tinut drept si intr-o anumita directie, dar in orice caz, nu te joci cu finantele altora ca sa demonstrezi lumii ca stii sa calculezi cind tu nici macar nu tii bine pixul in mina, nu vezi virgulele si-ti mai fug si tastele de pe tastatura in toate directiile. Pentru ca daca gresesti eu n-o sa am ce face si va trebui sa dau din umeri sa zic: deh, saraca! Si sa mai si multumesc lui Allah sau Doamne Doamne ca nu sint ca ea. Normal ca atunci cind am vazut-o pentru prima oara mi-am zis: fucking shit, pe mina cui au aterizat o parte din finantele mele! Intilnirea de-atunci n-o voi uita nici daca vor da peste mine zece amnezii.

Ei bine, normal ca atunci cind o femeie sanatoasa fizic, tot contabila, la alta editura, Tritonic mai precis, (saga continua, doar ce-a inceput) mi-a spus ca a facut o greseala in calcule si ca in loc de 16% mi-a oprit 10%, am zis initial, pai bine, opreste-mi cit trebuie, dar… ca mereu e cite un “dar” spontan la mine, dar de ce ailalta imi opreste doar 10%? Mi se spune ca aia a gresit si ca trebuie sa-mi ceara niste bani inapoi. Normal, dupa ce ca ii intorceam cu lopata…

Gindesc discriminativ: tot ce se poate, tipa mioapa are motive.
Sun.
Verific.
Mi se spune ca nu e nici o greseala.
Ma blochez.

Cineva totusi a gresit si nu eu. Deci, ori trebuie sa mi se dea bani inapoi. Ori trebuie sa dau bani inapoi. Amindoua ziceau ca au dreptate. Contabila mioapa zicea ca sigur e 10%. Contabila Tritonic zicea ca sigur e 16%.

Citeva luni nu mi-am mai batut capul. Ca se mai intimplau si altele, ce dracu… nimic serios, ca de obicei. Nimeni nu murea, nimeni nu se nastea. Ceea ce poate fi de bine chiar…

La Administratia Financiara, Sector 4 Bucuresti, se doarme in front. Nu se stie ce inseamna 10% si cine beneficiaza de reducerea de 6%. Nu se stie, sau nu are chef nimeni sa-ti explice. Ca de obicei, insist. Vreau sa vorbesc cu cineva care stie. Ala eu, ala eu. Adica năubadi. Zici ca le deranjasem din futut asa se uitau finantistele la mine.

Nimeni nu poate sa raspunda la o intrebare simpla: cit i se retine impozit unui scriitor pe cartile lui? ca pe urma vin alea mai grele: la ce foloseste acest impozit? si care sint beneficiile tale ca cetatean roman in urma acestei opriri de impozit. Toti sint insa niste experti. De ce trebuie sa fie tot timpul 2 raspunsuri diferite la o intrebare nefilosofica? Si de ce nu are nimeni nici un raspuns la celelalte doua intrebari mai grele? Un adevarat mister. Ceva pentru care trebuie sa ne spargem in figuri, pentru simplu fapt ca legea exista, dar fiecare o aplica dupa cum ii vijiie capul.

Iar o las balta, ma duc prin Lume, ma intorc inapoi, iar ma duc, iar ma intorc. Si vad ca Lumea nu are probleme de genul asta. Nu ca n-as fi pus intrebari si pe-acolo. M-am crucit cit de repede am aflat raspunsurile. Care nu difereau de la editura la editura, sau de la contabila la contabila.

Raspunsul corect pentru Romania e 10%, ca sa n-o mai lungesc. Contabila Tritonic s-a inselat. Nu e mioapa. Nu sufera de Parkinson. Si-a cerut si scuze. E drept ca dupa ce am trimis niste instiintari avocatesti. A aflat taman acum trei saptamini ca impozitul era 10%, dupa ce ii atrasesem atentia de doua ori, prima data acum 8 luni. Diferenta de bani era de 450 sau 500 lei, undeva pe acolo. Nu-mi dau seama daca e mult sau e putin. Dar acum 8 luni aveau sigur alta valoare.

Las la o parte faptul ca nu inteleg cum in Romania nu se greseste niciodata in defavoarea unei institutii, ce nu voi pricepe – si nu inghit pretextul asta cu “n-am stiut” ca era treaba ta sa stii – este cum de un om care lucreaza cu traducatori, redactori, tehnoredactori sau Art Designeri, cum le place multor copertatori sa se numeasca, si sa nu mai vb de scriitori, afla abia acum ca trebuie sa le opreasca 10% cind legea e data din 2006.

Se apropie luna cu declararea fiselor fiscale. Desigur vor urma alte incurcaturi. Pot sa le anticipez de pe-acum. Deja una dintre contabile zice ca nu trebuie sa-mi declar impozitul, iar alta zice ca mi-l va trimite acasa.

Beton armat scrie pe mine.

Ei bine, m-am gindit sa va amuz putin si azi, ca poate vreti sa va verificati impozitele oprite pina acum de unii si altii si de ce si cu cit.

De aceea, aparent fara nici o legatura, imi fac o datorie de onoare de cetatean mioritic prin a protesta impotriva baladei cu oaia vorbareata. Propun sa fie scoasa de tot din programa scolara si indesata in gaura neagra a uitarii. Altfel, ar trebui sa-i dam ciobanului 16% sa-si cumpere o secure si sa-i casapeasca pe rivalii lui, iar oii 10% ca doar l-a avertizat pe bou sa se fereasca si asta nimic, isi facea testamentul in rime de gradinita. Pe urma o mie de critici au venit si s-au extaziat la sintagma “pe o gura de rai”, ei da… si ce mai gura…