Din principiu…

Ce ma scoate din sarite si la ce nu voi pune niciodata botul e victimizarea aia languroasa in care se arunca unii asa, de-a dreptul, cu capul inainte. Cum i-a piscat o amarita de musca cum a picat cerul pe ei. Si nu numai ca a picat, dar sa nu afle toti despre asta?

Ia sa fie insa o problema de principiu, o incalcare a unui drept constitutional, haleihap, dispar cu totii… zici ca nu s-a intimplat nimic, zici ca n-a trecut vreun tanc peste ei, zici ca nu i-a calcat nimeni in picioare, nu i-a zdrentuit nimeni, nu, domle, nimic… totul e lapte si miere, asa se comporta. Cind de fapt atunci tre` sa intre in actiune si sa-si pastreze energiile ca sa nu li se mai intimple mizerii.

In schimb, victimele astea vor racni in gura mare la cea mai mica scama care li se asaza pe virful nasului, dind vina pe vint ca a scos-o in calea lor. Foarte dureros, ce sa spun! Imi rezerv dreptul sa nu-mi pese… Doar citeodata e bine sa faci exercitii de empatie ca sa ti se ia mai incolo… stiind dinainte ca ti se va lua… n-ai surprize, ce dracu, doar alte confirmari. Intre timp, iti vezi de treaba ta.

Sa presupunem ca trimiti un mail din curiozitate, ce mare smecherie, stiind dinainte care sint reactiile, o faci totusi fiindca in asta consta munca ta. Sa nu pui botul la refuzuri. Cu refuzuri sau fara, esti acelasi in definitiv. Te duci mai departe si cauti si zici: ahaaaa, haha… hehe… in ce lume traiesc astia, ma? In aia pe care o merita, desigur…

Dupa aia iei o pauza si zici, la naiba, mereu zici asa, ia sa vedem ce mai fac altii, ce-s cu mailurile astealalte primite in ultimele zile cind nu prea ai servit virtualul, si nu prea mai intelegi, what a fuck is going on… de ce se agita lumea asa… de ce plinge cu batista innodata de lacrimi sau cu lacrimile innodate in batista. Dai de o alta telenovela, plm… si dai peste ea exact acolo unde nu-si are rostu si unde chiar nu te asteptai… ups, surprise?! Pentru mine nu chiar. Te scarpini dupa ureche, zici, iete briul, si te intorci la ale tale. Incepi sa te simti si mai bine in pielea ta care nu mai serveste demult aere de Drama Queen.

Pe urma dai de niste reclame la o scoala care implineste 20 de ani de la infiintare. Pai cum, bai? Ca acum 4 luni anunta ca se desfiintase pe motiv de criza. Dilit. Deh. Pe cine sa mai crezi? Daca minti, musai sa tii minte, altfel a riverderci credibilitate. Vb lui Pacino: I`m too tired, I`m too old and I`m too fucking blind altfel va punea el tuturor o bomba artizanala sa aveti de ce va criza cu adevarat.

Pe urma vine vorba de oamenii de litere. Ma dau un pic pe spate ca sa pot pufni mai tare in ris. E prea haioasa intrebarea ta, bai Nadio… cu ce sa incep ca nu mai termin… hai mai bine sa sfirsim paharul asta de vin, ca dintre toti oamenii cu care am interactionat in ultimii trei ani au ramas exact cei care trebuie prin preajma. Pina la urma si eu am lumea pe care o merit, prietenii care-mi sint dragi si luptele de cacat la care participam cu totii cind nu avem ce face decit sa visam ca sintem buni, empatici si frumosi ca un rasarit de soare ce se inalta ca un gogosar din oceanele de cacat in care ne-a fost dat sa inotam. E asa un fel de glamour in toate astea, un fel de brotherhood, in care nu se intimpla mare lucru, dar destule cit sa ne tina ocupati.

Comments are closed.