Posta Romana

Caragiale nu ar avea succes abroad, fiindca situatiile aberante NU exista decit in Romania si nu pot face sa rida decit cetatenii Romaniei, si numai ei le-ar intelege la justa NON-valoare, oricare altii le-ar considera iesite de pe fix. O sa incerc sa fac articolasul acesta cit mai amuzant, desi in ziua cu pricina, mi-am bagat si scos toate cele in numele tuturor care au primit tratamente asemanatoare de la angajatele Postei Romane. Au trecut citeva zile de-atunci, asa ca totul e rece si devine doar o situatie din multele la care asistati zilnic. Sa nu mai spunem ca nu vorbim pe fapte concrete.
Urmeaza o noua dare in git. Fara feelinguri. Doar dialoguri absurde.

Partea I.
Cu trei zile inainte de a pleca din tara, intr-o minunata zi ploioasa de vineri, trimit un colet cu plata ramburs de la posta din Medgidia. Doamna de la ghiseu foarte saritoare si incredibil de agila pentru o lucratoare de posta. O cunosteam ca nu era prima oara cind trimiteam colete si, de obicei, ma servea cu promptitudine.
“Doamna, zic, se poate sa primeasca mama banii ca eu nu voi mai fi in tara”
“Da, se poate ca nu e suma mare. Vine cu mandatul si gata”
„Sigur?”
„Stati s-o intreb pe diriginta”
„Va rog”
„Da, confirma diriginta postei. Nu este nici o problema. Daca era peste 300 lei, trebuia sa faceti procura, asa… nu are sens”.
Plec fericita. Desi ciuciulete, ca nu-mi luasem umbrela. Am mai rezolvat o problema.

Partea a II-a
Cu doua saptamini dupa aceasta tarasenie, am o discutie cu mama pe messenger, ca am invatat-o sa ma bata zilnic la cap.
„Am fost la posta azi cu mandatul pe care l-ai primit”
„Foarte bine”
„Dar nu mi-au dat banii ca au zis ca-mi trebuie procura”
Pauza pe messenger.
„Da, asa e, am uitat sa-ti spun ca NU-ti trebuie procura, fiindca e suma mica. Asa mi-au spus ele, ca altfel treceam totul pe numele tau atunci, ce dracu”
„Se poate, dar nu au vrut sa-mi dea banii. Au zis ca-mi trebuie procura”
Explic.
„Nu-ti trebuie procura, fiindca ele cu gura lor asa au spus. Daca nu intrebam de doua ori, poate nu insistam acum. Te rog sa te duci inca o data miine si sa le spui ca e suma prea mica pentru procura ma-sii. Si ia-le si numarul de telefon. Daca nu rezolvi tu le sun eu.”
„Bine”

Partea a III-a
Next day.
„Mama, am fost azi la posta. Mi-au spus ca nu-mi pot da banii ca s-au intors inapoi la destinatar”
„Destinatarul eu sint. Cum sa se intoarca la destinatar? Ce-i porcaria asta? Nu esti in stare sa rezolvi o problema simpla? Vrei sa vin din Spania sa scot de la posta niste amariti de 24 de lei? Cum sa se intoarca asa repede de pe o zi pe alta? Trebuiau sa ramina acolo cel putin 10 zile. Ce-i asta? Pacaleala de 1 aprilie?”
„Mama, nu te enerva. Asa mi-au zis, ca doar nu sint timpita sa ma duc de doua ori si sa nu rezolv nimic”
„Bine. Da-mi numarul de telefon”

Partea a IV-a.
Dimineata. Next day. Trrrr.
„Buna ziua”
„Buna ziua”
„Doamna, va rog frumos, faceti-mi legatura cu fetele de la colete si nu ma puneti pe hold ca sun tocmai din Spania”
„Dar ce treaba aveti cu fetele de la colete?”
„Vreau sa pun niste intrebari in legatura cu o problema. Se poate?”
„Spuneti-mi mie. Sint diriginta Postei”
„Imi pare bine ca v-am prins pe dvs. Uitati care e problema” Asa si asa. Spun. Nu mai reiau.
„Pai sa vina mama dvs si sa scoata banii daca are mandat”
„N-auziti ca a fost si nu i-ati dat?”
„De ce nu i-am dat?”
Culmea e ca nu-mi pierd rabdarea. Sint calita cum ar veni cu astfel de situatii. Chiar nu mi-o inchipuiam pe mama sarind ghiseul si jefuind posta.
„Nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare. Oricum faptul e consumat. Nu stiu daca se mai poate face ceva si de fapt nici nu stiu de ce v-am sunat, e vorba poate de faptul ca am platit niste taxe pentru un serviciu pe care nu mi l-ati oferit?”
„Poate mama dvs nu a stiut”
„Ce sa nu stie?”
„Pentru cine erau banii…”
„Va vine sa credeti ca locuim la aceeasi adresa, cel putin in buletine, si ca mama e cea care mi-a pus numele chiar din prima zi de cind m-am nascut?”
„Pai…”
„Pai da. Deci… eu nu am sunat sa va trag de urechi, ci doar sa va atrag atentia sa nu se mai intimple situatii de genul acesta. (ceea ce, ma rog, e cam acelasi lucru, hihi) Putina mai multa atentie de clientii care platesc taxe postale, se poate? Ca daca nu intrebam mai ziceam, dar asa…”
„Da, da”
„Bine, multumesc ca m-ati ascultat. O zi buna”

Pauza de tigara.
Pina la urma chiar nu stiu de ce am sunat. Probabil sa-mi treaca de injuraturile de cu o seara inainte. Probabil pentru ca eram satula sa nu mi se rezolve la timp problemele. Probabil pentru ca nu mai pot sa tac. Sau ca nu mai am nimic de pierdut. Probabil pentru ca inca mai cred ca situatia se poate schimba daca atrag atentia. Poate ca data viitoare CHIAR vor fi mai atente. Poate ca macar unu va scapa cu bine. Poate ii vor ajunge banii si coletele unde trebuie, fara sa faca drumuri mii de-acasa la posta si invers.

Partea a V-a

Dupa-amiaza, same day.
„Mama, iar am primit mandat de la Posta. Tot ala. Tot pe numele tau”
„Hai nu ma innebuni”
„Offf, miine iar ma duc”
„Vezi sa-ti iei umbrela daca ploua”

Deja aveam emotii ca mi se rezolva smecheria. Hahaha… Un nou mandat chiar in ziua in care sunasem.

Partea a VI-a
Next day.
„Mama, vin de la Posta”
„Asa.”
„Tot nu mi-au dat banii, dar m-au recunoscut de cum am intrat pe usa”
„Cred si eu. Doar era a treia oara cind mergeai acolo saptamina asta. Si ce ti-au spus?”
„Stiau de problema. M-au tratat ca pe o regina.”
„Bai sa fie!”
„Si-au cerut scuze, au zis ca au sunat la posta din orasul de unde primisei banii si le-au cerut alora sa-i trimita inapoi. Cica sa trec luni sau marti din nou”
„Bai sa fie! Si de-aia te-au chemat? Sa-ti spuna sa mergi IAR saptamina viitoare?”
„Eee, lasa. Mi-au mai dat un colet pe numele tau din Elvetia. Ceva cu bursele de jurnalism”
„Ca sa vezi. Pe ala trebuia sa-l primesti fara sa te deplasezi”.

Amuzant, nu? As ride in hohote daca mama nu s-ar fi operat la picior si daca n-ar merge schiopatind.

35 Comments

  1. Ha, ha… Pun pariu ca telefonul te-a costat mai mult de 24 de lei (si o procura te-ar fi costat mai mult, iti spun io :D). Intamplarea ta e minora pe langa ale altora, sa stii, da’ nu cred ca te consoleaza asta…:))

    Like

  2. nu, asel, ca in spania sint centre de telefonie internationala pe la toate colturile si un minut de vorbit in romania costa 0,20 centi. discutia mea cu doamna aceea diriginta a durat vreo 2-3 minute, deci mare paguba nu a fost. iar daca era vorba sa fac procura, desigur as fi ales ca in loc de asta s-o trec pe mama la datele destinatarului, dar n-am vrut sa derutez femeia care primea cartea. adica, mereu incerc sa simplific lucrurile si mereu cineva se scarpina in capul meu cu mina lui.

    so… astept intimplarile tale majore, ca mie nu mi s-a parut deloc minora a mea.

    Like

  3. Oooo, ma provoci acum… Sa incepem:
    1)Madam, dupa cum bine stii primesc lunar carti de la tine. Mi s-a intamplat ca de doua ori sa fie cat pe-aci sa nu le ridic. O data pentru ca am spus numele mamei tale in loc de numele tau (trebuie sa specific localitatea si expeditorul) si tu pusesei cartea de pe numele tau, a doua oara ca venea din Spania si coletele venite din strainataturi se duc in vama, nu la posta (le-am spus ca vreau sa ridic un colet din Spania si mi-au spus ca nu este la ei fara sa verifice in prealabil. Dar cartea nu era pusa cu regim de colet ca era intr-un plic). Am dres-o de ambele dati dar m-au trecut multe transpiratii pana m-am vazut cu cartile in mana…
    2) N-am putut ridica niste bani de la posta sub nici o forma pentru simplul motiv ca in urma divortului mi-am schimbat numele. Pe cupon era trecut CNP-ul dar ala n-a contat. Eram ALTA PERSOANA!!!!! Imi venea sa trec prin ghiseu si sa o strang pe toanta aia de gat. M-am lasat pagubasa atunci. Banii aia nu i-am mai vazut.
    3) Cu ceva timp in urma primeam bani pentru un baiat (am scris despre el pe blog-ul meu cred ca defunct) care nu avea acte. De la mama lui din Italia. O data nu mi i-au dat ca nu stiam al doilea prenume al mamei, alta data ca nu stiam provincia (stiam doar tara si orasul).
    4) In Navodari (nu-s daca si in alte parti) sunt niste oficiante care se misca cu incetinitorul. Nu de putine ori mi s-a trantit ghiseul in nas pe motiv ca se face schimb de tura dupa ce am stat la coada cca doua ore. De fiecare data imi venea sa le dau la o parte si sa intru eu la calculator. Chiar una dintre ele tasta azi o litera, maine pe a doua… 😀
    5) Mama mea se simtea foarte rau intr-o zi si cum factorul postal (era o ea) nu se agita sa urce pana la etajul patru nici daca-i puneai kalasnikovul la tampla, a trebuit sa se deplaseze la posta ca sa-si ridice pensia unde a stat la o coada infernala (avea dureri mari) pentru ca mie n-au vrut sa mi-o dea cu toate dovezile posibile si imposibile ca sunt fiica-sa… Atunci am facut reclamatie ca factorul nu-si face treaba cum trebuie. Mai bine mi-o bagam undeva!!!
    Daca imi mai aduc aminte, te servesc… De-a lungul anilor am avut parte DOAR de chestii neplacute cand am avut de-a face cu serviciile postei romane. Nu am NICI o amintire placuta. Traiesc cu impresia ca acolo personalul este de la vladica la opinca INCOMPETENT! Poate ca politica lor interna cu privire la angajari lasa de dorit, nu stiu…

    Like

  4. deci la punctul 1) tot mama e de vina, am inteles. ar trebui s-o angajez pe post de secretara. aia cu coletul din spania care tre sa treaca pe la vama n-o inteleg, ca si eu primesc colete-carti din romania si nu ma trimite nimeni din spania la vama sa-mi ridic pachetul. aberant!!! ma lasam de citit in conditiile astea…

    la 2)deci nu stii ce s-a intimplat cu banii. eu sint curioasa si acum, poate s-au inmultit, mai stii??? ca daca nu platesti o amenda, pe care au uitat sa ti-o trimita, deci e vina lor, tu platesti cu penalizari pentru ca n-ai venit pentru ca nu ti-au spus. dupa o astfel de logica in urma banilor pe care nu i-ai primit pentru ca ei n-au verificat un cnp, cu dvort sau fara, acelasi, ar trebui sa ai acum o avere frumusica. ia intreaba, te pomenesti ca te-ai imbogatit de pe urma postei dupa atitea neplaceri create.

    3) la punctul 3 vitele au fost rauvoitoare. sa-ti spun doar ca am primit colete in anglia si nimeni nu mi-a cerut buletinul, iar in spania, desi pe buletin scria zuleiha la prenume, iar pe colet zully la prenume, si nu coincidea adresa de pe buletin cu cea de pe colet, mi s-a inminat totusi coletul. iti vine sa crezi??? e simplu, aici nu se gindeste nimeni ca ar avea cineva tupeu sa se infiinteze la posta sa ia un pachet care nu-i apartine. si de obicei, chiar daca in Ro e patria ciorditorilor, nu exista persoana care sa stie de coletul altei persoane, de banii primiti ai altei persoane etc. numai vitele au probleme de-astea…

    4)da, peste tot e la fel. problema principala e ca au o munca foarteeee greaaaa, publicul e foaaaarteeee rauuuuu si cozile preeaaaaa mari.

    5)ii doresc factorului tau postal o pensie cit mai grea si nici macar o umbra avortata de bastard care sa-i pese de durerile ei. la asa om asa urmasi sa aiba. altceva nu stiu ce sa zic!

    nu e vb ca m-ai servit pe mine, pur si simplu eram curioasa de alte cazuri. ma bucur ca pe linga medgidia s-a mai notat si navodariul. se intelege ca nici asta nu ma face sa ma simt mai bine sau mai prost. contorizez doar rahaturile, ca sa ma pot simti OM prin alte parti si sa nu mi se para ANORMAL asta.

    Like

  5. hehehe… eu am avut pana acum 2 quest-uri faine la oficiul postal prin care intra chestii in cucuresti

    prima data, era un obiectiv comandat din hamerica; dau nr de tracking, il gaseste, dau fericit buletinul…

    – a, pai unde ti-e mutatia pe Bucuresti? nu pot sa ti-l dau.
    – pai pt mutatie tre sa-l plimb me mosulica proprietaru pe la circa financiara sa contract alea-alea, nu merge (oricum dadusem adresa de la servici, ca acas doar dorm, si n-am cheia de la cutia postala)
    – nu pot, veniti cu adeverinta de la administrator ca stati acolo (wtf?)

    A doua zi m-am dus cu pasaportul, care n-are adresa; m-a recunoscut tanti, dat coletul, zis sa fac asa de la inceput alte dati. Carevasazica, buletinu nu dovedeste ca-s eu daca n-are mutatie, pasaportu da; interesant.

    Quest-ul 2: o piesa pt aparat, comandata din Hong Kong; venit tot in 4 zile (numai scrisorile trimise din Bucuresti in Bucuresti fac 5…); mers direct cu pasaportul, alta tanti la ghiseu, mult mai acra:
    – pai de ce vii inainte sa-ti ajunga mandatul acas?
    – pai am nr de tracking si site-ul postei zice ca e aici (scot calculatorul si-i arat)
    cauta numarul, gaseste, dau pasaportu
    – pai ce e asta? buletinul!
    – e act de identitate valabil
    – las ca stiu eu de ce veniti cu pasapoartele, ca nu sunteti din bucuresti; d-aia si umblati cu calculatoarele la voi (wtf?); nu pot sa ti-l dau, uite, e pasaport de Valcea (omg, si-a declarat Oltenia independenta si io n-am aflat…)

    S-a rezolvat doar cand m-am dus la sefa lor si i-am explicat ca tantea de la ghiseu nu-mi da coletul pt ca am pasaport de valcea; a ramas si ea blocata, s-a dus la aia si i-a zis sa mi-l dea.

    am evitat sa mai am contacte cu institutia respectiva de atunci.

    Like

  6. posta romana merge grozav atat timp cat respecti regulile ei. daca corespund datele de pe colet cu datele din actul de identitate acceptat, merge ceas. restul sunt intrebari filosofice despe ce inseamna identitatea persoanei, fara legatura cu o simpla echivalenta

    Like

  7. Zully, as vrea sa te simti mai bine.

    Iata, acum cativa ani, dupa ce am aplicat pentru autorizatie (de traducator, adica), am tot asteptat rabdatoare timp de un an bun (estimp faceam postuniv si serviciu); primesc niste invitatii de interviu de la Bucuresti, ma urc in tren, si imi zic “hai sa iau intai autorizatia aia, poate or fi avut timp s-o scrie”.

    Ministere, ghisee, cozi, ajung la locul cu pricina, “da, avem dosarul dvs., dar nu ati pus adresa pe cerere (figura totusi pe plic!!!), nu v-am putut trimite autorizatia” “mea culpa, va dau in scris adresa, dar o iau chiar eu, cu buletinul”, “nu se poate, autorizatia nu exista”, “pai acum, dosarul e complet”, “da, dar a expirat cazierul”.

    Ma intorc la Iasi, trimit cazierul, astept, astept, telefonez, da, am trimis autorizatia… astept, astept, trece o luna, intreb mereu la posta , n-am primit nimic, sun la Bucuresti, cer si obtin cu greu numarul de expeditie, depun reclamatie la posta, astept, VINE autorizatia, cu mentiunea pe plic “oprit in circulatie”.

    A fi sau a nu fi nepoata cuiva, aceasta e intrebarea!

    Like

  8. monster, asaaaa, si-atunci de ce se pling madamele astea de cozi interminabile daca cheama cetateanul de rind de doua ori ca sa-si rezolve problemele create tot de ele??? cred ca de fapt ele iubesc oamenii si nu stiu cum sa ne spuna lucrul acesta, asa ca te mai cheama odata. nu exista nici o logica, m-am convins. ne ramine doar sa credem ca postaritele nu sint rau-voitoare, ele doar vor sa ne vada mutrele cit mai des. de-aia si cer tot felul de acte, mereu aceleasi.

    baraka: da, domle, noi despre posta romana vb aici. care nu e formata din oficii postale goale, ci din vite incaltate care ne cer identitatea de zece ori dupa ce-am demonstrat-o odata. asa ca unde dracu e regula aia respectata?

    demaio: pai daca altceva n-ai ce sa mai spui nu mai spune.

    eumc2: sa presupunem ca prima data a fost scaparea ta, ca nu ai scris adresa pe cerere. ti-a zis cineva ca asa trebuie? ca si aici e o problema. dar chiar si-asa, sa presupunem deci ca a fost vina ta, ti-ai asumat-o, ai refacut cazierul.
    dar a doua oaraaaa, cum dracu “oprit in circulatieeeeeee”???? wtf???

    Like

  9. Corect, daca pentru prima situatie a fost vina mea, ce naiba s-a mai intamplat, ca un plic sa faca mai bine de o luna pe Bucuresti- Iasi?!?

    Ce sa mai zic, a fost discutabila si prima situatie, ca la urma urmei, adresa era pe plicul meu (cu aviz de primire, valoare declarata etc); am fost o vreme si secretara, si cand venea corespondenta, taiam plicul cu un cutit de hartie si il capsam pe spatele mesajului, deci nu se arunca/pierdea adresa expeditorului. Pe urma, poftim, n-au avut unde s-o trimita, dar de ce n-am gasit-o acolo, s-o iau?! Evident, puteau pretexta ca “asa e procedura”, dar am observat ca toti colegii mei de bransa fara pile si-au luat autorizatia foarte greu, DACA si-au luat-o.
    Si, cireasa de pe tort,la putina vreme dupa ce am primit docomentu’, s-a dat legea care anula autorizatiile absolventilor de limbi moderne :)) ca “oamenii” aveau nevoie de bani pentru alegeri, dar se pare ca procedeul le-a purtat ghinion !
    In fine, am deviat putin, imi cer scuze, dar, Zully, sper ca te simti mai bine 🙂

    Stai, iti mai zic ceva de posta.
    Acum ceva vreme, trimit o aplicatie in Anglia, cu aviz de primire. Nu primesc avizul, intreb, intreb, reclam, reclam, finalmente se constata ca “trimiterea s-a pierdut”, mai reclam odata, si veste buna, primesc o suma mare ca despagubire! Dar la posta mi se spune sa semnez un formular cum ca daca trimiterea se gaseste, voi returna banii. “Pai cum, eu am trimis documentele pentru un deadline, ala a trecut de luni de zile, nu semnez nimic!”
    Si le-am luat banii! :)))
    Cine are urechi de auzit, sa auda!

    Like

  10. vineri, ora 10, telefon necunoscut.
    “alooo…sunteti x-uleasca?”
    eu: “da, cu ceva ajut?”
    “aveti un colet si sa fiti acasa azi la 15”
    “doamna operator de Fun Curier, eu am fost si w-endul trecut acasa tot din acelasi motiv si nu si-a facut nimeni aparitia, ca urmare azi ma gasiti cand vreau eu si la ce ora pot!” …silence…si bip, bip tonul receptorului trantit in furca.

    sun la Customer Service la Amazon de unde imi facusem comanda de carti dorita. dupa nici 10 secunde, imi raspunde un anume Chuck care imi confirma comanda si isi da cu parerea despre firma de curierat partenera. dupa ce imi asculta povestea imi spune ca nu trebuie sa-mi fac probleme si ca ii pare rau ca de aceasta situatie. La care eu am simtit ca lesin de rusine gandindu-ma ca M-AM NASCUT INTR-O TARA CARE CONSIDERA CA O PLATESC PT A FI NESIMTITA!

    la nici o ora dupa conversatia cu Chuck suna “d-na vaca de la Fun Curier” spunandu-mi pe un ton bossy… “sa fiti acasa la 18 ca vin colegii sa va aduca pachetul!”
    imi pare rau ca istoria mea e putin off-topic dar tocmai din motivele relevate mai sus, am refuzat sa lucrez cu POsta Romana. sunt socata de mica, de pe cand telefoanele erau “infratite” cu posta si dadea telefon pt diverse informatii iar SAPTE era SEPTE…asta a fost un semnal si nu colaborez cu aceasta “institutie” bugetara.

    Like

  11. Ah, uite ca am citit ultimul comentariu de la eumc2 si mi-am mai adus aminte de o faza istorica. Acum mai multi ani am aplicat la o firma mare cu sediul in Sibiu pentru un job pe zona Constanta. Le-am trimis prin posta cu aviz de primire un maldar de acte (cv, scrisoare intentie, diplome, copie CM, foografii, etc.). N-am primit nici un raspuns. Am crezut ca nu m-au selectat pentru interviu, iar de confirmarea de primire nu mi-am batut capul pentru ca m-am gandit ca mi-a fost luat de copii din cutia postala. Faza tare: confirmarea de primire am primit-o dupa cateva luni!!! Arata de parca trecuse printr-un razboi mondial. Evident, postul nu mai era valabil… Dar, cu rusine recunosc, nu m-am dus sa fac galagie la posta (poate ma alegeam si eu cu o desapgubire morala :D). Am mai trecut o pierdere tehnologica pe raboj si cam atat.

    Like

  12. stii ce ar fi interesant? SA SCRIEM TOTI SOLUTII! ceva de genul…cum am putea imbunatati acest sistem. e putin heirupis dar macar putem invata de la ceilalti cum au procedat.

    ah…si inca ceva…nu mai vreau sa aud “cu o floare nu se face primavara!” e perimata si neconstructiva!

    Like

  13. come on, people! nu lasati sistemul sa faca regulile impotriva voastra! macar o singara data, dati dovada ca va pasa!

    Like

  14. pai aici nu mai e vb ca sa ma simt eu sau nu mai bine. dupa faze de genul asta cind un nesimtit te face sa te simti ca ultimul om de pe pamint trebuie sa-ti revii si sa vezi de ce se intimpla asta. eu am vrut sa aflu raspunsul la aceste continue drumuri pe care mama le facea. am pus o intrebare de doua ori inainte de a pleca fiindca stiam ca altii sint mai PROSTI decit mine si nu vreau ca din cauza prostiei lor sa am probleme, desi chiar si-asa stiu ca voi avea. sint destul de patita. de-aia pun 2 intrebari ca sa fiu sigura ca am inteles mai intii eu bine. ca apoi, cind nu mi s-a rezolvat problema am sunat si am pus intrebarea: DE CE??? aveam dreptul la explicatii. nu am jignit pe nimeni, nu am latrat la nimeni, dar eram foarte hotarita sa aflu de ce? pentru si pe banii mei am dreptul la cel putin un rahat de explicatie.
    nu am primit un raspuns valabil, dupa cum se vede. scuzele de a doua zi prezentate mamei nu ma incinta cu nimic. EU VREAU SA NU SE MAI INTIMPLE LA TOT PASUL RAHATURI ROMANESTI. SINT SATULA DE ELE. se poate si altfel. am dreptul sa nu fiu enervata de incompetenta altora. gagicile astea stiau foarte bine ca se puteau da banii, in cazul meu, stiu foarte bine ca un CNP e unic, si pe buletin si pe pasaport, in cazul lui Monster, mai era si o chestiune de logica la mijloc. sa fim seriosi, de unde atita cerbicie, imbecilitate si indiferenta la problemele omului??? de unde atita rea-vointa???

    nu spun ca nu sint timpiti si idioti si prin alte tari, dar ei NU-MI COMPLICA EXISTENTA. nu ma deranjeaza prostia decit atunci cind ma scuipa in fata ca individ.

    so… astept cu nerabdare partea a VII-a.

    in cazul Adinei, vaca aia ii inchide telefonul in timp ce vorbea cu ea. NU, BAI, n-ai dreptul sa faci asa ceva cu un client care a platit. ti-ai futut afacerea, daca mergi pe atitudinea asta. n-ai voie sa faci pe BOSSY cu mine cind esti proasta de bubui, ca nu stii ce tignal am cind ma infurii. si s-ar putea sa stai o saptamina cu perfuzii in urechi.

    nu mai lasati atit prostii sa va mine din urma, sa va calce in picioare, numai pentru ca stau in spatele unor ghisee si nu-si fac treaba ca la carte. de-aia s-a ajuns unde s-a ajuns. ca toata lumea a dat din umeri. ca nu i-a pasat, ca nu s-a revoltat nimeni la prima aberatie, prima idiotenie. nu mai vorbim de faptul ca de obicei te lovesti de niste mutre acre, de zici c-au iesit din borcanul stricat cu muraturi. la OTV cu ei, la emisiunea lu soricaru ala… acolo le e locul, nu la ghisee ca sa enerveze lumea, ca nu le-a tras-o barbatul cu o seara inainte. cred si eu, daca si acasa stau cu mutrele alea pina in pamint, mor toate… se ofilesc florile… putrezesc zidurile…

    asa ca una din solutii e ca madamele astea sa fie trimise la niste cursuri de zimbit profesionist si de vb ca lumea cu clientii. nu sa-i repeada, nu sa tipe la ei ca de ce au stat la coada, nu sa le inchida ghiseul in cap dupa 2 ore de stat in picioare la coada.

    iar cealalta solutie ar fi sa se inarmeze fiecare cu rabdare si sa nu plece de-acolo pina nu-si rezolva problema. si dupa ce isi da seama ca una din vitele astea a gresit, sa se duca la ea si sa-i spuna: vito, ai gresit!!!! esti proasta, n-ai ce cauta aici, du-te in staul, acolo ti-e locul… n-ai voie sa gresesti, n-ai voie sa ma stresezi, n-ai voie sa-mi strici ziua, n-ai voie sa te porti ca un cacat cu mine, ca nu ti-am facut nimic, ba chiar am platit pentru serviciul asta, n-ai voie sa dai din umeri, iar daca dau cu tine de pamint e pentru ca nu esti in stare, da-ti demisia, matura strada, urca-te in copac, dar scuteste-ma de mutra ta, n-ai ce cauta in societatea asta…

    Like

  15. Adina, in legatura cu Atlassib-ul (asta este firma – job-ul era pe turism, nu pe curierat :D), n-am rezolvat nimic pentru ca nu mai vedeam cum. Ideea e ca atunci ca si in alte dati posta romana era doar una dintre problemele mele si nu cea mai importanta… Asta nu inseamna ca ma scuz dar ,crede-ma, n-am stiut ce sa fac ca sa si obtin macar o mica satisfactie sau despagubire. Indraznesc sa presupun ca in cazul postei romane si nu numai, exista un ermetism cras si ca vina nu apartine oficiantelor, indolente dealtfel, ci celor care iau decizii de tot felul.

    Zully tu spui ca locul vitelor este in staul. De acord cu tine… Se pare, insa, ca la posta romana exista o indeletnicire ancestrala ce se bazeaza pe angajarea de “vite”, In cazul acesta problema nu este a “vitei” ci a “pastorului”, zic eu.

    Like

  16. Asel, ai vorbit despre o agentie de turism!

    Asta imi aminteste de o alta faza romaneasca, petrecuta in … Germania.Spre sfarsitul sederii mele acolo, ma sfatuieste o prietena nemtoaica “daca vrei sa te intorci tot cu autocarul, vezi ca exista si agentie romaneasca in oras!”. Ma duc acolo, o tipa la birou. “buna ziua etc.”

    eu: “nu va suparati, ar mai fi un detaliu important, masinile dvs. ce marca au, romaneasca, sau germana?”

    ea, contrariata: “da’ ce va intereseaza?”

    eu: “stiti, eu am o problema cu raul de masina, dar am observat ca asta se intampla numai in masinile romanesti, poate au ceva pe la suspensii, nu ma pricep”

    ea, uluita si ofensata, catre colegul care abia se vede dintr-o barba deasa, de mitropolit, lanoasa si rosie:
    “auzi tu, cica ii e rau in masini romanesti !!!”

    el, enervat: “n-am mai auzit de asa ceva!”

    Ies cu coada intre picioare, condusa de privirile nu pasnic amuzate/curioase, ci agresiv dispretuitoare/cercetatoare.

    Epilog:
    – fac rezervare, telefonic, la agentia cu care venisem
    – imi iau bagajul si plec la autogara cu metroul; pana la coborare, ma “pazeste” un superb Saint-Bernard care-si lasase temporar stapanul ca sa sada langa scaunul meu
    – nu gasesc autogara din prima, ma conduce un brunet chipes (o, ce neamt de exceptie, imi zic, dupa care inteleg ca e italiano)
    – astept autocarul, timp in care un cuplu varstnic de nemti se minuneaza, dupa o scurta discutie cu mine “dar nu se poate sa fiti romanca, nu aratati a romanca!”
    – […] autocarul intra pe teritoriul romanesc si ma intristez: iarba de acasa nu e la fel de verde ca in neagra strainatate
    – o luna dupa revenirea mea, un autocar (cu etaj) al agentiei respective de turism se rastoarna pe autostrada, venind din Germania

    Like

  17. bai zully, mie mi-e draga posta romana. n-am decat un singur episod pe care mi-l aduc aminte. cind m-am hotarat sa devin doamna, intru pe net vad ce acte imi trebe, si pe linga cele cunoscute mai era si o chestie de asta gen:plic autoadresat, autotimbrat sau nu stiu ce dracu mizerie. si inainte de a depune actele, ma duc cu jumatatea la posta sa cer ceva ce nu intelegeam. maimutele alea nici ele nu stiau despre ce-i vorba, dar au discutat intre ele, sa fie asta, sa fie ailalta, eu interveneam: k, pina acum nu v-a mai cerut nimeni, ca la dracu s-au mai casatorit si altii pina la noi. habar n-aveau, eu iar interveneam: k, dati-mi toate soiurile de plicuri si timbre ce le aveti. in spatele nostru coada. dar m-am amuzat, ca de fiecare data alea ne urau in cor casa de piatra, nu stiu ce va trebuie dar oricum casa de piatra, mai venea una pe care o intrebau, habar n-avea si aia dar ne ura casa de piatra, lumea la coada se grabea pesemne dar la fel de ingaduitori ne urau casa de piatra s.a.m.d. oricum si dupa ce am luat nspe mii de plicuri si timbre tot n-am luat ce trebe. asa ca mie mi-e draga posta romana.

    Like

  18. giaaaa :)))))))))))))))
    casa de piatra tu!!! plicul autoadresat e un plic gol pe care probabil trebuie sa-ti scrii adresa si numele sa nu uiti ca te mariti, cu cine si unde vei locui :))))

    corecta lu mama, n-a vrut ea sa rateze plicul autoadresat :))))

    Like

  19. asel> da, mereu vina cuiva. nush, eu pina la faza asta treburi mizerabile cu posta din medgidia nu prea am avut si corespondanta mi-a fost bogata, nu gluma. mai ales ca factorita care-mi aduce prioriposturile sau alte smecherii la poarta are si aia un tignal pe masura zimbetului. adica striga odata zulyyyyyyyyyyyyy de sare toata strada din somn, dar cind ies ma intreaba zimbind: ce mai faci fata? nu te-am mai vazut demult… e matusa unei foste colege de generala, deci am pile la zimbete. dar nu, tipa asta asa e, plina de viata, probabil de-aia si prefera sa imparta corespondenta, nu sa stea la birou. eu cred ca depinde de educatia fiecaruia si de dragul pe care-l are fata de oameni. asa ca nu vreau sa generalizez cu vitele. pina la urma vita sint si eu daca nu-mi rezolv o problema…

    iar povestile cu atlassib, ohooooooo, trebuie insemnare separata :))))
    sa ne limitam doar la posta romana (adica aia bugetara) ca vreau sa trimit istorisirile astea mai departe.

    Like

  20. La Atlassib as fi avut ocazia sa ma angajez, poate, daca posta romana nu-mi ratacea plicul cu documentele cateva luni. Deci m-am incadrat in subiectul discutiei, n-am deviat.. :))
    Si eu cunosc cativa angajati de la ghisee sau de pe teren ai postei romane care mi-s dragi si-s ok, da’ ma crezi ca-s putini? Uite acum imi dau seama de ce nu retin numele sau fetele acriturilor de pe la ghiseele postei romane. Pentru ca-s prea multe… De regula iti aduci aminte chipul, vocea unei persoane care te scoate din sarite, in cazul acesta e taman pe dos… :)))

    Like

  21. aselo, pentru prima data posta romana ti-a facut un bine prin incompetenta, de-aici si vorbele alea populare: tot raul spre bine. n-aveai tu ce sa cauti la atlassib, zau… in 3 luni deveneai varza murata…

    Like

  22. fata… asta poveste devine o adevarata saga! gataaa! e hot subiectul si foarte, foarte incitant. can’t you people just get a life? sunt sigura ca sunt lucruri atat de adevarate acolo… incat Posta Romana devine fuking boaring!

    oameni sunt oameni, independent de companiile la care lucreaza si human factor e doar o iluzie in Romanica. elaborand si mai mult decat atat despre incompetenta din Rmanica nu face altceva decat sa atraga atentia spre lucruri triviale mai mult decat cere contextul…

    serviciile in Romanica sunt mereu sub limita acceptarii si cu toate astea trebe sa facem sistemul sa mearga pt noi. n=o sa se-ntample niciodata invers… ne adaptam sau renuntam la servicii.

    sunt lucruri pe care nu putem sa le schimbam nicicum si devin si mai inaccetabile cu cat le dividem si incercam sa le intelegem… asa ca, Posta Romana va fi mereu confuza!

    Like

  23. s-a enervat dubaiu`… da, bai, sint lucruri si mai enervante decit posta. stai sa ti le enumar: functionarele de la AlphaBAnk, contabilele, gropile din sosele, tramvaiul 32, WIZZAIR, amicii care te cauta numai cind au nevoie de ceva, ATLASSIB, CFR-u, buburezele sau magaoaiele de autobuze care te duc dintr-un oras in altul, claie peste gramada, gunoaiele care dau pe dinafara, ciinii, claxoanele… THAT`S A FUCKING LIFE…
    ce ne-am face noi fara astea, ia gindeste-te… le dam la o parte si, ups, ne civilizam si noi… aia cu “ne adaptam sau renuntam la servicii” mi-a placut cel mai mult, mai ales ca vine de la fata cu parul verde care nu s-a adaptat si traieste prin alte parti.

    pai da, bai, this is life. tu vrei numai vacante si zboruri in paradis??? hai, mai ia un comentariu. cin`te-a pus sa te abonezi…
    ai grija, romania te saluta din spania :))))))

    Like

  24. Zully, un bonus la chestia cu autorizatia oprita in circulatie.
    Am colegi ale caror autorizatii au fost returnate la Bucuresti, pe motiv ca destinatarul era “necunoscut la domiciliu”, desi oamenii nu aveau nici o complicatie: mutatii, schimbari de nume etc.
    Situatiile de acest gen cu Posta ma fac sa ma gandesc la Kafka.

    Like

  25. Interviu de angajare Posta Romana:
    1. Aveti IQ-ul sub 80 ?
    2. Sunteti o domnisoara/doamna NF ?
    3. Daca ar fi sa va alegeti un animal care v-ar caracteriza, nu-i asa ca acesta ar fi vaca ? Sau oaia?
    4. Aveti sprancenele stufoase si mustata deasa cum nu aveti pleata?
    5. Libertatea, Can-Can si alte fituici de genul reprezinta lectura dvs preferata ?
    6. Aveti spirit de lupta, va place sa va certati cu muritorii de rand, sunteti genul de persoana care are intotdeauna dreptate no matter what ? V-ar conveni sa muriti decat sa recunoasteti ca situatia va depaseste?
    7. Studiile dvs superioare reprezinta 8 clase si un curs de “Cum sa inchidem si sa deschidem calculatorul in 1001 de pasi”.
    8. Tastati 100 de cuvinte in 2 ore ?
    9. Sunteti dotata cu o voce iritanta, pitigaiata, care urca pe note din ce in ce mai inalte?
    10. Hobby-urile dvs sunt telenovelele, barfele si scandalul in RATB in caz ca ratati aruncarea cu poseta/sacosa dupa locuri libere ?

    Neata Zully, sunt o persoana calma si rabdatoare si nu stiu cum se face ca atunci cand intru pe taramul acestor Meduse, ma transform, imi vine sa-mi fac programare la psiholog.

    Like

  26. Ieri am fost la posta ca sa trimit un colet. Nu era nici tipenie de clienti pe-acolo si, pentru o secunda, am crezut ca n-am nimerit unde trebuie. Bineinteles ca treaba mi s-a rezolvat foarte repede dar mi s-a reprosat ca trec destinatarul sus si expeditorul jos si trebuie sa le trec invers. I-am spus ca asa fac de-o viata, mi-a raspuns ca procedez gresit. OK, am zis, dar abia dupa atatia ani mi se spune?… 😀

    Like

  27. ploua torential,o zi de tot kkt-ul si io trebuia sa trimit pachet la copila ca venea ziua ei,si e departe rau,tu stii
    fac io rost de un coleg cu masina,hai cu mine la posta,aproape de serviciu
    pai,vreau sa trimit si io un colet in tara aia,asa si asa,cit costa,uite atit imi zice una,chiar ok,bun,pai dati-mi sa completez bla,bla-uri d-alea
    ase uita,se scorciobaieste prin sertar si zice;”dracica”,nu mai avem d-ale,de externe
    pai s-au terminat zice “dracica”,care avea un ardei drept in cur

    pai,zic,si io ce fac?
    dracica: pai mergeti la posta cutare
    pai unde e aia,ca io nu stau p-aci?
    pai,nu stiti doamna(cu ardeiu si mai infipt in cur,cred ca o ustura rau deja),acolo si acolo
    pai nu stiu,soro,ca stau in alt carter si ploua de-ti vine sa te belesc cu meseria ta cu tot
    aia draguta,zice stati asa si dispare
    intr-un final,dupa 20 de minute,apare cu scuze si cu un teanc de cacaturi externe
    si-a primit ,copila,in 10,zile cum au zis,pachetelul de ACASA
    acu’stau io si ma intreb,de ce s-o fi bagat madam ardei,ca n-o intrebase nimeni nimicuta si ailalta,care era extrem de draguta si s-a agitat sa-mi rezolve treaba(cred ca nimerise acolo din intimplare)chiar se simtea jenata de vaca domnului cu ardeiul infipt rau!
    hai,c-am scris,da’ daca n-ai avut de lucru si m-ai provocat,ce sa fac??

    Like

  28. hai sa terminam si cu povestea asta. in primul rind jola m-a facut sa rid pe-aici minzeste :))

    in al doilea rind se pare ca astfel de istorioare aberante, kafkiene cum zicea cineva mai sus, fac glazura de pe tort a romaniei. de blat nu are rost sa mai povestim, ca daca-i luam la scuturat pe toti nu mai avem vreme sa murim de prostia altora. adica a ajuns sa ne tina asta in priza. tara noastra tarimul adrenalinei pure, ce filme de actiune, ce james bond, ce pacala in fools`land???

    posta sa ne traiasca!
    in al treilea rind sint datoare cu sfirsitul povestii mele.
    partea a VII-a: diriginta postei din medgidia a intrat in concediu, nu se stie cind va veni odihnita si plina de viata, dar nu ne mai pasa. si-a dovedit din plin nesimtirea. banii trimisi in sfirsit au fost recuperati, nu plecasera nicaieri inapoi, dupa cum si banuiam, ci toantele de la colete nu au vrut sa recunoasca pe niciunde ca sint CHIAR asa de toante, desi era evident, asa ca au facut eforturi herculiene sa para profesioniste si pline de bun simt, oprind niste bani care nu li se cuveneau. au vorbit frumos, ce-i drept, s-au scuzat pina in pamint, la o adica, deci s-au folosit de cele 15 expresii din vocabularul bunelor maniere, dar sa vb diplomat nu inseamna ca esti bine educat, se stie, ci doar ca ai memorat ca boul niste fraze. in spatele acestora zac actiunile tale, pleostite de o grija care ne umple curul de lacrimi amare.

    ca sa scurtam povestea care oricum s-a lungit negrait de mult, scotind-o din pepeni pina si pe nadia din dubai, jalnicii 24 lei au fost extrasi cu ajutorul unei pile, care, la vremea cind se intimplau toate astea, era in concediu. deci e adevarat, ca sa-ti obtii maruntisul sau oricare alt drept in romania, tre sa ai pile peste tot.

    dar despre asta in episodul urmator.
    transmission over…zzzzzz….zzzz….

    Like

  29. nu, sintem toti bucuresteni, capete incoronate ca si tine.

    si-acum dispari.vezi ca are si printul charles un blog, du-te si prezinta-i onorurile noastre.

    Like

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.