Dubaiu` catre Zaragoza

In lipsa chiparosilor de-acasa, port o discutie de-o noapte alba cu Dubaiul. Infloritor si fierbinte ca intotdeauna. Tocmai cind spuneam ca n-am cu cine si dupa un vis strengar in care ma prapadeam de ris cu o pantera virtuala. Ah, da, virtualul… uneori prea real sa ne agitam atit, de-aia prefer sa fac piata aproape zilnic, mai ies cu nasul din computer, plus ca e un pretext minunat sa stau de vorba cu vinzatoarele, care, chiar daca nu stiu unde se afla produsele pe rafturi, iti pot da cele mai bune sfaturi cind vine vorba de produse cosmetice. Si uite-asa ma trezesc ca habla tu idioma poco a poco. Mai sint si desenele animate, cel mai bun mod de a invata o limba straina, in fapt, e un fenomen cultural mai interesant decit cursurile de la casa de cultura. Nu mai vreau sa mai aud de nici un fel de cursuri, asa ca dau ignore la toate ofertele. Ajunge! Si, ei bine, eu care nu sufeream familia Simpsons, am ajuns s-o indragesc si sa rid la propozitii de genul: „yo ne me gusta la color de tu carne”.

Dubaiul da pe git un martini, io o sangria veche de o luna (interminabila bautura) si intre doua melodii cu Garou (uei, mama, ce barbat, ce privire, ce gropite, ce inaltime) ne dam seama ca am reusit din nou sa ne ametim pe messenger. Ultima oara am facut-o in primavara lui 2007, deci nu e chiar asa de periculos. Dubaiu ma injura de bocancii din tinerete si-mi spune din nou povestea puloverelor mele pina la genunchi, si-aduce aminte pina si de profa de lucru, tanti Lucica, nume de tzatza, o dobitoaca ce ne impartasea din secretele avorturilor sale cu andrelele „minca-l-ar mama, ca era baiat, ce frumos zace el ingropat sub pamint”. Si blestemul acesta al numelor care te urmareste toata viata… cu tot cinismul de care sint acuzata, sint un scriitor prea bun la suflet, trec multe manifestari schizoide sub tacere, prea aberante ca sa nu fie doar literatura. N-o s-o mai fac!

In fine, treaba Dubaiului cum se descurca azi la munca… dar gindul ca poate ar fi cazul sa-mi iau o slujba imi da tircoale, sa nu mai primesc acuze ca nu fac nimic. Desi peste 3-4 luni o sa primesc acuze ca sint prea prolifica. Sa ne facem oameni de casa intre timp, cu vacante normale, concedii programate, nu mai merge sa stam la impulsul afectelor, si, nu credeam sa spun asta, imi lipseste agenda incarcata de telefon, zilele cind se trezea cite unu cu nush ce problema inchipuita de corason, lovit in dibla de un sentimentalism zaharisit.

Alta veste proasta! Sint anuntata de un distribuitor ca la Kilipirim s-a furat o capsuna. Suna al naibii de dezamagitor! De ce nu s-au furat mai multe? Poti proba calitatea unei carti, dupa nr de exemplare furate, pai nu?! Saracii oameni, la ce-i impinge criza… Nu-i nimic, chiparosii fie cu noi!!!

Si am un link cu dragi prieteni, dragi tovarasi, uite una care nu mai poate dupa educatia noastra… O experta de-asta care a bagat invatamintul in hazna ofera sfaturi si rinjete pe net acum… ca e la moda, ce sa mai povestim. Cred ca s-ar intelege de minune cu tanti Lucica, experte amindoua in gingurit…

Advertisements

4 responses to “Dubaiu` catre Zaragoza

  1. Sa ma prapadesc de ras, nu alta, auzi: oameni de casa intre timp, cu vacante normale, concedii programate. Fugi de-aici, nu te cred :)))

    Like