Bordeiul

– Operatiunea anticariat s-a terminat.
– Rapid. Eu ma distrez cu Citadela.
– Ba chiar am reusit sa vind si carti in valoare de 235,00 lei. Atit costa literatura romana adunata.
– Depinde cite ai dat.
– Toate balariile cu Sadoveanu.
– Atunci ti-au dat prea mult…
– Nu, ca mai era si colectia bpt. O parte din ea.
– Bine ca e hartia ingalbenita, merge si la buda.
– Mai am 5 cutii de ciurucuri.
– bpt are unele carti bune, dar nu cele romanesti.
– Am dat si Madam Bovary.
– Duca-se!
– Si Rosu si negru.
– E aiurea, am incercat.
– La 18 ani merge. Pe ce dadeam eu banii…
– Nu se merita decat o data.
– Am dat-o bonus. Bonus am dat si gazetele de matematica. A inceput sa imi placa la nebunie. Toata familia s-a prins in sfirsit ca fac business cu carti, si ce inseamna asta. Adica totu e bonus? intreaba mama. Da, mama, sint generoasa.
– Si e incintata ca au ce vorbi cu tine, mama cu cit ai vindut aia, cine a mai venit azi.
– Zice vara-mea ca vrea sa cumpere Ion din colectia Adevarul, zic: Ce Adevaru, bai? ia de la mine cu 4 lei ambele volume. Le-a luat. Erau in stare buna. Coperta rosie. De colectie. Noi vrem pamint. Suma era simbolica, se intelege, nici un pachet de tigari nu poti sa iei, dar era mai mult vb de carat incolo si incoace, sa simta si aia sudoarea.
– Oooooooo, Ion, multa durere mi-a pricinuit cartulia aia. Dupa ea, juma de an nu am mai citit nimic.
– Dat si Rascoala si Padurea spinzuratilor si Ciuleandra. Go go go!
– Am vrut sa-i dau si Pseudokynegeticos dar am zis totusi sa nu-mi bat joc.
– Hihi.
– Pe urma i-am dat si cei trei muschetari moca. E vb de nepotul meu, totusi… nu poa` sa rateze muschetarii…
– Stai sa vin cu o tigare, ca am kef. E cald afara si merge cu geamul deschis.
– Dupa aia am inceput cu scrisorile. Am pastrat doar citeva, trebuie sa am ce face si la anu. Restul si felicitarile de 8 martie aleluia.
– Sa-ti zic de Citadela.
– Zi.
– Nu credeam ca cineva are tupeul sa scrie fraza asta. Stai asa sa o caut. „Caci doar glasul trimbitei care te smulge din somn este frumos”
– Poate e de la traducere. Sau chestie de context.
– Am ris ca o vita.
– Oooo nuuuu, in nici un context nu as baga asa ceva. Poate era surd.
– Imagineaza-ti ca vin cu trompeta si te smulg frumos din somn.
– Imagineaza-ti tu ce se intimpla dupa.
– Ma distreaza ca tot incearca sa faca misto de limbaj (ca e nul, nu cuprinde semnificantul) si de logica, de parca ar fi un cadru inchis. suna ca si cum cineva incearca sa spuna ceva, despre care singur spune ca nu se poate spune. E turmentat rau, si crestin peste masura. Viseaza o citadela, dar daca se poate el sa fie cel care o construieste, care sa dea intelesuri oamenilor, ca cica oamenii ar decadea fara ea. Din pacate, e ca-n biblie. Se crede Iisus, vorbeste mereu de citadela tatalui lui.
– Are muzicalitate.
– E tare la asta, daca avea si sufleul lui Marquez (ca tot acorda el o importanta colosala cuvantului) era genial. Mai stii vorba aia misto “nu scriu pentru femei isterice ori pt cele ce cauta alinarea”. Nice.
– Ti-a fost lene sa scrii corect.
– Imi place ca ridica o problema misto, (normal), semnificantul cuvintelor, cum pun oamenii inteles pe cuvinte (pt el biciul, munca, obisnuinta, constrangerea). Si practica chestia aia cu inglobarea contrariilor. Materialista, imi scapa sintagma exacta.
– Ma gindesc acum ce carte sa-ti aduc din ce-a mai ramas.
– Daca e ca asta, se merita, daca nu, nu.
– Am pastrat doar ce merita.
– Imi plac greselile grosolane, il fac cu atat mai uman. Pt. ca inteleg cumva ce vrea sa zica.
– Poti sa-i pipai mihnirea, poate el chiar crede ce spune acolo si asta ii da o oarecare inocenta ce te face sa-l indragesti.
– Exact teza lui.
– Daca o face constient si mai bine.
– Dar nu as vrea sa-mi construiasca el citadela, sa si-o faca lui in cap. Ca-n scurt metrajul cu catedrala.
– Ca nu e nevoie sa dai cu barda ca sa te faci inteles.
– Pt el da.
– Nu, ma, eu ziceam de ton.
– Cuvintele nu pot purta adevaruri, ci doar sa le exprime cateodata.
– De parca ar conta. E vb de felul cum o spune. O zice cu blindete si cu tristete, fara sa ne faca prosti, chiar daca sintem.
– Daca te gandesti ca e artistocrat, iti poti imagina multe. Conduc, pt ca d-zeu m-a pus sa conduc. Daca te plictisesc, vb de altceva.
– Nu ma plictisesti. Esti primul om cu care vb despre citadela. Ca nimeni n-a priceput-o sau a citit-o doar pt palmares. „a, am citit citadela, e cool” pina si loredana groza se lauda in nu mai stiu ce an. Bine, ma, ce-i aia cool? Ce-ai inteles din ea? Raspuns, fii atent: ca micul print s-a facut mare!
– E pt putinele carti pe care eu le pot clasa drept controversate. De obicei le impart in geniale-bune si jeguri. Micul print e faza cu desertul, halucinatii?? ca sa nu confund. Nu prea pare continuare.
– Pai nici nu e.
– Normal.
– Sa citesti si Curier de sud. Oricum asta sufera de o tristete iremediabila peste tot. Si e culmea ca era coleric. Cea mai ciudata combinatie. Azi esti undeva, miine in cealalta parte.
– E ceva ciudat la el. Ar trebui sa-i citesc un pic biografia. imi mai displace ca-si incalca propriile reguli de guvernare. Foloseste cuvinte pt care nu are semnificantul complet. spune despre matematicieni ca sunt simpli masuratori si important e doar visul ca vrei un pod peste dunare. are o intelegere mult prea limitata fata de matematica. l-as intreba ce s-ar intimpla cu structura lui daca scot obiectele, adica oamenii, ce ramine, le inlocuiesc cu litere.
– Nu cred ca are treaba el cu matematica.
– Ba da, e arhitect.
– A fost. Poate de-aici i se trage faza cu citadela. O fi fost vreun cutremur in vremea lui si i s-o fi prabusit vreo cladire. N-a ajuns ca Gaudi. Mai bine citadele din cuvinte.
– Si ce e ciudat, de ce foloseste cuvinte out of date chiar si pt vremea lui, actiuni, locuri asijderea. Nu spun ca nu e bine sa intri in capcanele limbajului, si tot ce scrie e livresc. Cine e Gaudi, cel care a facut Barcelona?
– Da. Mai ai mult din ea?
– Nope, ajuns cu avionul in balta ori pe un mal. jumatate am citit. e greoaie si lunga.
– Conteaza starea ce ti-o da, te scurgi ca prostu printre rindurile lui.
– E foarte tare la asta, e si traducerea buna, cu toate ca nu e corectata serios.
– O fi fost corectata la Tritonic.
– Haha…
– Ma gindesc ca un editor ar trebui sa fie foarte serios cu privire la ce carti publica, dar pe el il doare in paispe, bani sa iasa. Asa ca-i vad pe-astia acum ca pe niste branzari.
– Totusi nu vindem rosii, nu?
– Who cares. Si aici il inteleg pe Exupery, chiar ca nu e decit forfot de cuvinte. Talcioc, soro…
– Pe Exupery nu l-as da, ca imi transmite o stare.
– Lucru care el spune ca e imposibil. d-aia rad la unele pasaje ca bou`.
– Si eu punindu-ma in locul unuia care vinde carti, mi-am dat seama ca ce cacat caut eu de la scriitura daca nu altceva decit sa ma simt bine?
– Ai tu, esti parte a unui imperiu, trebuie sa accepti gaurile din broasca usii, o data cu placerea de-a te vedea pe tarabe. Asta e rolui tau. Ca o piatra din zidurile unui templu, care-si indeplineste rolul ca si cheia boltii.
– Haha. Spune-i asa si usii de la intrare. Sau iesire. Depinde ce faci. Am gasit pina si povestile pe care le scriam loserelor din clasa XI, la practica pedagogica. Si una dintre povesti se incheia: “te rog frumos ma ajuti si pe mine sa fac un semn de carte?” Sa dea dracii tot cu semnele de carte de-atunci.
– Esti stigmatizata. Uite, alta bijuterie, scrii o carte serioasa si o inchei asa: vine furtuna!!!
– Dupa mine potopul! Cit ai stat sa te gindesti… tare bijuterie…
– Nu e adevarat, betie a cuvinteleor. Cit sa inchid usa de la baie.
– Drept pt care io de-aia arunc acum mii de hirtii scrise de mine, si nici nu simt nevoia sa le recitesc. Oricum cred c-am scris aceleasi balarii.
– Uite, de ce sa ramii in istorie pt carti intregi, cd poti sa ai o singura fraza misto. Ultima!!!

Advertisements

3 responses to “Bordeiul

  1. scuze, da nu pot sa ma abtin, nu-mi place deloc cum scrii in ultima vreme, parca te-ai sinucide(daca moderezi comentariile, nu ma supar daca nu-l lasi, era doar pt tine)

    Like

  2. any, n-ai de ce sa te scuzi : ), iar eu n-am de ce sa-ti moderez sau sterg comentariul. par eu genul care sa se sinucida??? (dar stiu ce-ai vrut sa spui)

    te imbratisez…

    Like