Ziua 1, Bucuresti

Calatorit de ieri de la ora 19.30 pina azi dimineata la 7.10.
de la un popas, la 100 km apropiere de Barcelona, imi cumpar o revista easy sa-mi clatesc ochii pina sper sa ma ia somnul, nu vine nici de-al naibii. nu mi-e foame, nu mi-e sete, doar mi-e dor de prieteni. si un zimbet lataret pe mutra…
la 23.15 sint din nou in Barcelona, cautind disperata statia de autobuze catre aeroport, fiindca nu aveam decit 45 de minute la dispozitie pina la ultimul si pe cine intrebam unde mama dracu e statia ma trimitea mereu in alta parte. in Plazza Espana, chiar in fata hotelului Catalunia, gata sa ma rastogolesc sub rotile unei masini, calc strimb, ma redresez rapid. strivesc o injuratura printre dinti. noroc ca de data asta nu am decit o geanta de umar. ma simt smechera. in statia de autobuz nimeni. in urechi imi cinta “Mis Solidao” a celor de la Santo & Pecadores. nici ca se putea mai bine, zau… aprind o tigara si intru in trepidatii. o durere ascutita imi sageteaza glezna, na belea… la cite am de rezolvat in 14 zile, asta imi lipsea…
dilema principala era: care aeroport? Prat sau Azul? ca nu mai tineam minte ce era pe biletul cumparat online. Ma duc in Prat fie ce-o fi… parca totusi nu era Azul.

nu stiu citeodata ce e in capul meu. calatoresc dupa cum conduceam cindva masina. adica: atunci cind ma rataceam imi spuneam in gind: o iau la dreapta, fie ce-o fi…

imi dau seama cind ajung in aeroport (era Prat, slava Domnului) ca nici o sansa sa mai beau o cafea si s-o lalai doua ore pina la imbarcare. foarte frustrant. spaniolii i-au cam incaltat pe romani. le-au dat cele mai naspa zboruri de venit si plecat dintr-o tara in alta. sa se invete minte!!! intre 12.00 noaptea si 8.00 dimineata aeroportul pustiu. numai toaletele sint deschise. daca de exemplu ajungi in Prat la 2.30 in plina noapte, ori iei un taxi spre mama naibii, ori iti faci rezervare la hotel, daca trebuie sa pleci din Barcelona spre alt oras, fiindca pina la acest 8.00 dimineata nu numai ca nu gasesti nimic deschis in centru, dar nici nu te poti deplasa cu altceva spre unde ai treaba. mai e varianta sa dormi in aeroport, intinzindu-te ca o rima pe doua scaune, sau chiar pe bagajele tale, sa fii sigur ca nu vei fi furat de fratii tai din tara…

in sfirsit deschid telefonul si trezesc lumea cu noaptea in cap. mama e prima.
la iesirea din Otopeni ma opreste un nene de garda ca unde mi-e bagajul, poate am uitat sa-l iau. n-am, domle, ii zic. cum n-ai??? eram deja dubioasa.
la 7.10 sint in birlogul lui Zan. ma bag in pat, moarta de frig.
dau drumul unui film, oricare, nu importa.
la 8.10 trezesc una bucata de Zuluf sa ma pling de crivat si ce mai stiu eu…
of course, uit cheile in usa. suna Zan pina strica soneria, eu ma trezesc asa, intr-o doara, fiindca incepuse Penelopa sa zbiere ca nebuna, ca nu degeaba a luat ea Oscarul. apoi aud picioare in usa. Zan mai furios decit un taur… sa zica mersi cu Penelopa… ar mai fi stat el mult si bine… ii dau un covrig sa-i treaca. ii dau tigari de foi sa-i treaca. i le rasucesc chiar eu, numai sa-i treaca. e plecat acum la bere de vreo 4 ore tot asa, ca sa-i treaca… s-a razbunat mai devreme apasind pe piciorul scrintit.

a urmat doamna mea avocata, Mayra, pe post de iala si traducatoare, iar mama, discutii despre banci, o doamna directoare de scoala, nu raspunde, Alina, discutii despre distributie, iar doamna directoare de scoala, nu raspunde, Adina, programari de intilniri, cosmeticiana, Mayra din nou, cu creierii infierbintati, mama, ma intreaba cind vin acasa, si uite asa trece juma de zi…

ma suna o madama care cauta o anume Gabi, se recomanda mama lu` Vali, si nu ma crede ca n-o cunosc. pfuaaaa…
in sfirsit doamna directoare (o sa explic in alta zi ce si cum) ma gaseste, dar prea tirziu ca mi-am facut alt program. nu-i nimic, o strecuram in ziua 5.

cafea cu Alina la Liberty Mall, in singurul restaurant unde se fuma. ce aiurea mi se pare sa nu arunc scrumul tigarii pe jos, ca in barurile spaniole, unde, daca n-o faci, jignesti proprietarul…

Papadia ma avertizeaza pe mess: “vezi sa porti cizme naspa ca e jale mare prin satul ala, a fost o reporterita de la noi si a venit innoroiata”. Marfaaaa!!! Perfect, cizmele cumparate in Anglia vor sfirsi intr-un sat din Oltenia, dupa ce s-au plimbat prin Spania. eu cred ca viata mai palpitanta ca asta nu exista.

si ceva care sa va salte scaunul de sub cur. bailamos, amigos!!!!!!!!

7 responses to “Ziua 1, Bucuresti

  1. Eu am inteles
    de unde vine
    si unde se duce,
    dar nu ce are de gand.
    He! He!
    citim cu drag zully,
    si mai radem pe infundate
    de situatiile in care se baga,
    sa nu ne prinda.

    Dai tot inainte, gagico…

    Like

  2. ionela, da, da, o sa scriu curind, numai sa ma linistesc un pic.

    raton: am scapat cu cizmele intregi, deci o sa ma misc si mai in voie…

    g: deci mai bine nu apaream😦

    aziz: ei, lasa ca te prind eu intr-o zi si sa vezi ce-o sa mai rid eu pe infundate…

    xxl: pai da… ca nu mai conteaza, dar vezi ce zice prietenul nostru raton… miscarea e totul…

    v-am pupat!!!

    Like