Sevraj

Intr-o cafenea, printre straini vorbareti
unde nu astepti niciodata pe nimeni
conectata puternic doar de fluidul care te poarta
ca un cintec
incolo sau incoace
din cind in cind se cere wireless
ca sa-ti asterni lumea in fata scrumierei
si s-o privesti clipocind vesela in ferestre
Vad ca si tu bei cafea, la fel de departe ca si mine,
stai aici si pune-ma la curent cu visele tale,
evadari din rutina, si ce ti-ai mai pus in geamantan…
e rindul meu sa fac cinste
pentru tot restul vietii…
suna a crima organizata, stiu…
un fleac daca stai sa te gindesti…
ca ochiul lunii vesnic aprins pentru indragostiti sau somnambuli
indiferent, opac, aceeasi poveste…
fire de aur sau urzeli
lumina atee peste toate astea
umbre de juraminte fierbinti amestecate cu soapte
delicii de-o vara
prelungite nepermis de mult
ca sa ne doara mai incolo
cu fiecare bataie de inima sau castanieta
cu fiecare camera de hotel despuiata de tine
cu fiecare statie de autobuz in care nu ma astepti
cu fiecare muc pe care-l rasucesti in propriu-i scrum
chiar daca taci pentru ca nu vorbesti
tacerile tale imi curg in singe
ca o ploaia rara
nici nu mi-am dat seama ca era atita seceta in mine
sa facem echilibristica deci
pe firul de paianjen al dragostei
se cer inepuizabile abilitati de saltimbanc
altfel
o sa cadem lati muscind pina la singe din carne
si nu vom sti daca e sarea trupului cea care ne asteapta
sau timpanele care pleznesc de placere
ca niste corzi dureroase de vioara ce ma acorda in mi minor
mirosul halucinant de sex
drogul necesar niciodata suficient
sevraj
dispari in mine ca intr-o calatorie fara intoarcere
si ramii acolo calm cum te stiu
lucid si domol
crud ca o fiara infometata
musca si termina incet
devoreaza cu putere
savureaza ultimele picaturi
ca si cum ai bea o cafea tare
undeva intr-un loc unde nu astepti niciodata pe nimeni
pentru tot restul vietii
auzi, tu? chiar daca pare mult
poate e doar o secunda…
un fleac daca stai sa te gindesti…

12 responses to “Sevraj

  1. Tu, cand scrii, canti.
    Eu asa aud, ca si cum ai canta. Ca si cum ai inspira si expira o singura data. Cand inspiri, adanc, pot sa simt in nari cum miros randurile, scrumiera uda, camera de hotel, sarea. Cand expiri, mi se pare ca atunci chemi uitarea peste toate. Pana la ultima dara de parfum care dispare ca un sarpe subtire pe sub usa care nu asteapta niciodata pe nimeni.
    Dar care se deschide pentru tot restul vietii.

    Like

  2. luana mea…

    sint in a doua mare perioada lirica din viata, profit de ea din plin acum ca cine stie cum se sperie si fuge… din fericire am 3-4 oameni care mi-o intretin si zau ca tare rau m-as simti fara… asa ca prefer sa cint pentru ei, in absenta care e mereu prezenta.
    nu e minunat asta?

    Like

  3. nu numai ca te” asezi”,dar esti si “prinsa” rau de tot!
    stii cum zic mamele,ce-o fi sa fie intr-un ceas bun!

    Like

  4. madam mere, vezi ca-ti ciufulesc coafura… ia nu mai face atit pe freud. mai bine trimite o reteta de prajituri incoace, dar vezi sa nu fie prea complicata ca ma prind…. rau de tot…

    Like

  5. m-am gindit toata ziua de unde si pina unde “mar ciumec”, si ce-a fost in capu tau de-ai inteles mere cind eu vorbeam de psihiatrii, dar cred ca ai mincat o litera…de foame… iar eu cred ca eram cam varza… cu curechi 😦

    Like

  6. doar n’ai crezut ca asa de usor ma las io obsedat de mere.. fie ale cui o fi din gradina lu pazvanti! si moca.. mwha hwa

    Like