Dreptul de a spune “Nu”

de care atit de putini se folosesc sau despre cum te-ar putea urmari negativ faptul ca nu te increzi in intuitie. toate absurditatile prin care treci dupa aceea stau dovada. nu mai vorbim de timp pierdut. astea vin ca niste consecinte pe care trebuie sa le suporti, indoctrinat fiind de ideea ca viata trebuie suportata, nu savurata. se spune ca iti trebuie bani ca s-o savurezi. nu neaparat, uita-te numai la toti ratatii astia care au mii de afaceri, si tot atitea telefoane, telefonu si afacerea, afacerea si amanta din firma, ca doar trebuie sa aiba aliati de nadejde, si nici un minut pe zi sa-si dea seama ce e in neregula cu ei.

primul mail trimis, din Spania catre minunata Romanie, cu care mi-am inceput saptamina suna asa: “nu, multumesc. punct. Mi-am dat seama de cit de serioasa e firma ta din clipa in care mi-ai cerut un model de contract de drepturi de autor, nefiind in stare sa-mi trimiti unul spre studiere. Asa incep toate colaborarile care duc spre esec. Angajatorul cere colaboratorului un contract spre studiu… asta numai in Romania s-a pomenit.
Pai, domle, ce sa-ti spun eu tie? Studiaza legea dreptului de autor sau angajeaza-ti un avocat bun, care sa-ti explice cum stau lucrurile, ca nu e treaba mea sa-ti fac educatie juridica.

Pina atunci, pentru ca nu ma cunosti, ti-as sugera sa renunti la atitudinea asta de maimuta aroganta care nu vinde nici macar pielea ursului din padure. Nu ma deplasez nici macar un cm sa ascult discursurile jalnice ale altuia, atit timp cit exista telefoane, mailuri si bun simt.

Hai, sanatate!”

Si zau ca de data asta pusesem portia corecta de zahar in cappuccino. Raspunsul meu venea in urma a doua sau trei mailuri in care omul asta nu intelegea (sau se facea ca nu intelege!) de ce dracu si cu ce tupeu vreau drepturi de autor pe scenariile mele pe care tot eu le creez. adica, intr-un final, dupa o analiza obiectiva, reusesc sa inteleg dilemele mele, dar cu ale altora nu vreau sa-mi bat capul. eu stiu asa din legea bunului simt si a contractelor de un fel sau altul, ca atunci cind soliciti experienta cuiva intr-un anumit domeniu, vii la masa negocierilor cu o oferta. pe urma… vezi tu daca o respecti sau nu. asta e partea a doua de care se vor ocupa, pentru bunul mers al treburilor, domnii avocati. sau in cel mai rau caz, pe care eu il consider cel mai bun totusi, poti spune “imi pare rau, toata povestea a picat” si incepi sa dai pretexte despre cit ai fost tu (acest peste care de la cap se impute!!!) de incompetent, nu ca a avut colaboratorul tau vreo vina fiindca i-a fatat mintea o idee. Sigur ca nu i-a convenit raspunsul meu:)))) Afaceristu lu Peste Prajit s-a ascuns repede in birlogul lui de unde nici nu stiu de ce dracu iesise, poate doar asa, sa vada daca miroase a fraieri prin zona lui de actiune. adica, buei, dupa ce ca m-a bagat in seama, ii mai dau si flit?

Sint foarte curioasa cum va arata primul meu contract spaniol (care nu va fi la capsune) in conditiile in care spaniolii, ca si englezii, ca si italienii, se simt jigniti daca nu-ti iei tot restul pina la ultima centima de pe tejghea. demnitatea lor umana nu incepe cu cel pe care il au in fata, ci cu ei insisi. cazurile particulare sint eradicate, sau cel putin ostracizate. asta e tendinta generala. numai in romania se permite furtul de catre marii granguri, ca doar ei cum au ajuns granguri? daca erau mai multi destepti care spuneau “NU” la toate aberatiile sefilor, patronilor, guvernantilor etc., poate ca intr-adevar traiau mai bine. si-aici ma dau pe mine cel mai bun exemplu de mare idioata. oricum scenariile sint aceleasi, simptomele unei atitudini cangrenoase la fel. de fiecare data se pune problema: care e mai prost dintre noi? pai, mai Acestovici, om fi noi prosti, dar simt asa un val de desteptare venind din toate colturile… degeaba dai din coada ca vrei televiziune.

Later edit:

Ca veni vorba de drepturile de autor despre care tot latru de citiva ani buni, pentru cine e interesat sa si le apere, sau cel putin sa fie bine informat, ii sugerez sa intre si sa citeasca mai multe pe: http://www.orda.ro, in special sectiunea de Buletin informativ, unde printre altele, aflu ceea ce intuiam deja, ca pe autori/muzicieni/actori nu prea-i intereseaza drepturile lor. Adriana Trandafir m-a spart cu faptul ca ea a absolvit o alta facultate (de Resurse Umane si Comunicare Manageriala), dar nu stie nici ca are bani de luat de la CREDIDAM, si nici timp sa se duca sa-i ia (vezi Buletin informativ nr 34). Si-atunci, normal ca eu care pun intrebari si agasez pe toata lumea cu “aplicarea legii, respectarea contractelor si mai scutiti-ne cu nesimtirea voastra” pare ca am nevoie de psiholog. Treziti-va, bai, pinguinilor! Bine ca vorbiti pe bloguri cum ati cazut in freza de la atita indragosteala sau ce prost v-a pacalit ca va iubeste pina la nemurire si drept dovada si-a strecurat buzele printre dintii vostri zglobii de peruzele necariate!!! (yeah, well, una e sa faci misto de tine si de vremurile apuse, si alta sa pui botul la vrajeala cernita cu minciuni a unora care se cred seducatori de cursa lunga, dar nu mai schimba replicile alea odata si nici nu se mai fac bine. oh, baby!!!).

Advertisements

9 responses to “Dreptul de a spune “Nu”

  1. ala englez, da! ca am si vazut/semnat unu… dupa asta ai o trezire de-aia brutala, ca dupa un cutremur de 7 grade pe scara Richter si-ti dai seama cit timp ai pierdut si citi nervi ai consumat cu anumite maimute din romania. nu mai zic de bani dati avocatilor.

    si pe urma cind mai apare inca o laba de-asta trista care vrea si ea ceva, daca se poate sa-ti dea in loc pielea pulii, ii rizi in nas normal.

    Like

  2. cum de unde-am luat-o? din peregrinarile mele… de cite ori ti s-a spus la nonstopul de peste drum de blocul tau sau chiar din colt ca nu are tanti vinzatoarea sa-ti dea restul in monede nu stiu de care? criza la monede e in romania de cind lumea si pamintul… acum a intrat si tara in rindul lumii: e criza peste tot. iti dai seama ca unele nu-si mai pot fraieri amantii sa le cumpere jucarii de plus, altii wc-uri de milioane care vb cu rahatul lor si asta deja e tragedie. iar unii, vai!, vor trebui sa mearga ma des cu metroul.

    Like

  3. Asta imi place cel mai mult: demnitatea nu incepe cu cel pe care il ai in fata, ci cu tine insuti. In rest, daca trebuie sa fie cutremur, cutremur sa fie :).

    Like

  4. Cadaoalo, frumoaso, balaoacheso, pupati-as io parul inspicat pe care l-ai lasat pe strazili Bucurestiului, aud si eu, in sfarsit, un om care spune cat de valoros este un nu. Cateodata mai valoros decat un da.

    Like

  5. da, keluuuu… niciodata n-am iesit in cistig cind am zis da. mai schimbam macazul. scapam si de batai de cap. nu mai avmochii scosi din orbite ca uite ce-a facut cutare pt noi…

    auzi, da` sa stii ca n-am avut niciodata parul inspicat 😛 si vb, domle, cult sa nu se repeada la tine vreo doamna sa te traga de urechi…

    Like

  6. era, naibii, o figura de stil. Atata mi-a mai ramas si mie, cu părul inspicat, ca au luat altii licenta aia cu “sarutul pe talpa piciorului” :)))

    Like