Fade Away

si de fiecare data cind imi fac bagajele stiu ca mai ratez alte zeci de clipe de intensitate care vin si pleaca si peste timp poti zice am fost si-acolo, am mai vizitat alt muzeu, colectie de cladiri si obiecte din alte vesnicii, suprapuse peste povesti consumate, oameni care ti-au vorbit despre prietenie si iubire la pachet cu loialitatea si tu ai zimbit stiind ca si de data asta vor fi doar vorbe, ca si de data asta ei vor alege comoditatea si n-ai cum sa te superi, chiar daca te acuza pe moment ca le zimbesti superior. pina la urma ramii cu cladirile si drumurile care te-au purtat incolo si incoace si care te-au intors catre cei din ce in ce mai putin ramasi. si atunci te intrebi daca nu cumva e un fel de razbunare a lor a celorlalti ca tot pleci, ca nu ai stare, ca nu ramii in semnele alea ale lor de prietenie, de parca asta din urma ar exista fara libertatea alegerii sau acceptarii celuilalt, fara sa-ti fie virite pe git sechelele lor, cu bonusul de intrigi si minciuni, la naiba, nici nu stiu daca sa-mi fie mila de ei sau sa-i imbratisez ca-s asa oameni in fricile lor.

visez sa ma plimb doar cu miinile in buzunare, sa fiu asa intr-un aeroport si doamna de la check in sa se mire ca n-am bagaj si nimic de declarat. doar eu cu biletul in dinti si nici o dorinta de intoarcere. toate inflacararile mele care se evapora intr-un echilibru si o detasare cumplite, ca si cum as fi ramas fara emotii. asta o pot pricepe poate iubitorii de cafea a carei cofeina nu mai are nici un efect asupra lor. pot bea cani intregi si sa doarma mai apoi neintorsi, cufundati in vise. cineva, mai demult, mi-a oferit un butoi. de cafea. butoiul era gol, cafeaua trebuia s-o aduc eu. “cind simti tu ca a venit momentul”, mi-a zis. n-am ajuns nici pina in ziua de azi sa-l umplu. si poate ca cele mai intense clipe sint cele pe care NU ni le oferim, ca sa avem ce regreta ca doar nu poti sa cinti toata viata je ne regrette rien. totusi cred ca e mai mult vorba de frumusetea ideii de a te prezenta la usa cuiva cu acel butoi de cafea si sa-i spui: “ei, cam in cite nopti crezi ca-l dam gata?” chipul celui cu propunerea se pierde in ceata indiferentei, nu cred ca m-a interesat niciodata sa impart asa frumusete de gest cu el. as fi facut-o daca…

am de facut doua articole si un scenariu de scurt-metraj pina duminica, n-am chef sau n-am idei. cum ideile-s pentru incepatori, tind sa cred ca mai degraba n-am chef. trag de timp sau ma las trasa de timp.

cred ca a venit momentul sa-mi scot cartile de pe blog. daca as sti si cum… Edi daca treci pe-aici, mai fa-mi un pustiu de bine… toate, fara mila…

si-acum trezireaaaaa!!!! sa nu cumva sa intrati in butoiul cu melancolie, o dedicatie…

S-aveti un w-end de pomina!!!

Advertisements

7 responses to “Fade Away

  1. Doar pt. tine, draga Zully, ca sa vezi cat ma ajuta prietenii astia ai nostri:
    E jurul orei 17 -18, tot in ziua asta. Si ma intorc eu de la Mega, de unde se epuizasera de pe rafturi toate-toate ca intotdeauna: si vreau sa trec eu pe la Sensi. Si-acolo, in aceeasi zona Miciurin, dau peste..un actor englez(elvetian)!? Care era machiat sa semene cu domnul Radu Beligan..(!!)
    Astfel, eu l-am privit putin surprinsa si am intors imediat capul, gandindu-ma: ce corcitura de artist fara morala! Ce hahalera netrebnica(daca l-as reantalani eu iar pe coregraful’ si elvetianul)..
    In fine, ajung in scara blocului..tocmai iesea din bloc Majida, care ma anunta ca sta(de cativa ani incoace?) cu prietenul ei in Cotroceni..sectorul 5 al capitalei, adica!!
    Dar, sa revedem pagina mea de azi, a vietii mele duplicate: intai au fost cainii(cei maron, de preferinta).
    Si-acum se tot tin dupa mine berbecii cu copiii si prostii din societate cu pitacii loe, se cunoaste.
    Dar voi chiar nu stiati, ca mai ales la arabi si la francezi, berbecii se killaresc si se mananca!?
    ..iara cultura romancei noastre obisnuite-de acasa si de la serviciu-sta cam numai in medicamente, in Euri si in amoniace(sunt denumite NH3 in chimie, parca, daca tin eu bine minte din clasa a 8-a sau a 9-a).

    Like

  2. mircea, pe naiba. esti primul, domle, care ma minte pe anul acesta… ceilalti trei sint history deja… erau de cind mi-au spus… ei, ei, ei, cum te simti?

    far gluma acum, imi place noul tau experiment. sa-l punemla pastrare 😀

    flavius: eu am un butoi de cafea si nici un fel de mila… tu ce ai pt amici?

    cata: nici n-ai idee pe unde pot ajunge daca vreau! dar in fine, lasa-le acolo deocamdata. imi inchipui niste cosciuge dezgropate.

    am uitat sa spun ca a doua calitate pe care o apreciez la un amic este atunci cind nu sintem nevoiti sa ne dam explicatii prea multe. vine la pachet cu increderea. ei, vezi ce faci prin timisoara, nu zapaci prea tare fetele 😀

    Like