It`s Movie Time

O sa fac niste scurte log line-uri pt cei din club, ca sa-si astepte rindul mai cu drag, dar nici sa nu piarda vremea cautindu-le pe cele mai bune, fiindca chiar e de lucru sa stai asa in virful patului in plina iarna si sa lenevesti la filme. Pont major, cel mai bine de vazut in doi.

1. “L`auberge espagnole” – cu Romain Duris, cel care face un rol exceptional in “Moliere” si in mai vechiul “Gadjo Dillo”, joaca aici un student care-si continua studiile in Spania, mai precis in Barcelona (unde voi fi si eu peste fix cinci zile!!), si are un fel de dolce vita printre ceilalti studenti straini cu care imparte o casa.

2. “L`amant” – un film dupa cartea lui Marguerite Duras (revazut) – povestea unei adolescente sarace (15-16 ani) care are o aventura cu un tinar chinez foarte bogat si care adolescenta se pacaleste pina la final ca l-a ales numai pt bani.

3. Notting Hill – cu Julia Roberts si Hugh Grant, ceva siropos, previzibil, stil americanesc, chiar daca totul se petrece la Londra. Mesajul pe care l-am priceput: vai ce viata grea are Julia Roberts ca actrita… mai evident de-atit nu putea fi. Nu inteleg de ce in toate filmele Hugh Grant joaca rolul indragostitului idiot, mereu incurcat de situatiile in care-l pune tipa (a se vedea si „Bitter Moon”, unde era mai tinerel, si de-a dreptul papleaca, si cum se mai rusina el la discutiile despre scatologie, apoi in „Patru nunti si o inmormintare”, unde Carrie (Andie McDowel) il tine pe jar timp de trei nunti si o inmormintare, ca la a patra renunta amindoi (dulce, dulce si-acolo, atit de dulce ca a incasat British Academy Awards long time ago). Memorabila replica lui Peter Coyote din Bitter Moon spusa cu naduf „don`t be so British”…

4. “Le fabuleux destin d`Amelie Poulain” – un scenariu superb, unde Audrey Tatou joaca rolul unei tinere nu chiar atit de inocente daca luam in calcul strategiile ei de punere in scena a unor farse, filmul asta imi aminteste de cartea cu melcul buclucas al lui Eduard Tone. ceva luminos si crud in acelasi timp, ca o dimineata de aprilie.

5. “Snowcake” – sau Sigourney Weaver interpretind un personaj autist, ale carei actiuni au mai multa logica decit cirdul de vecine de peste drum.

6. “Zbor deasupra unui cuib de cuci” – l-am revazut numai pentru ca Jack Nicholson semana cu tata in perioada cind a jucat in filmul acesta. Unde McMurphy se preface ca e nebun si-i iese de minune, dar pina la urma ii arata sistemul in ce s-a bagat. Evaluarea lui se termina cu transformarea sa in leguma, asta nu-l impiedica pe the Big Chef sa-i redea demnitatea si sa demonstreze lumii ca indienii chiar stiu ce inseamna prietenia. Memorabila scena in care Nicholson fura autobuzul cu nebuni si se duce acasa la amica lui Candy s-o ia si pe ea la plimbare, de ce nu? Iar aceasta urcindu-se in autobuzul cu pricina intreaba: „si… sinteti cu totii nebuni?” Si toti dau din cap…

7. “Amy`s O” – o porcarie tembela, dar am suportat-o pina la final, merge dupa ce-ti faci mina cu alte siropuri de Craciun.

8. “Lolita” – pedofilie, ce sa mai… Jeremy Irons la aparate…

9. Music & Lyrics – unde Hugh Grant schimba registrul si devine cintaret, cu o miscare de hips de lasa late mii de fane. Putem spune ca e ceva in toate astea cu priza la public, mereu incurcatul actor are farmec si pe la 40 de ani, in toate siropurile unde dragostea invinge, cu nelipsitul cliseu, ei ramin impreuna la sfirsitul filmului, au succes si everybody loves Hugh.

10. Imediat dupa asta simti nevoia sa te intorci in „Somewhere in Time” si sa iubesti in contratimp cu Christopher Reave si Jane Seymour, pe cind ei erau foarte tineri si atit de frumosi si erau dispusi sa gaseasca o bucla a timpului in care sa-si potriveasca ceasurile pentru a fura citeva clipe de intensitate.

11. “Das Experiment” – un film german, daca esti satul de americanisme si vrei sa experimentezi nebunia la care te imping conditiile impuse de niste medici psihiatri. Sau cum jocul se transforma in mercenarie curata. Un big brother scapat de sub control, din cauza unora care au impresia ca sint testati chiar si cind li se spune: „opriti-va!”

12. „Tinerete fara tinerete” – o varza cu ciuperci, un scenariu care incepe bine si se termina prost, dind-o in comunisme, hitlerisme si identitati duble. Repetitio mater studiorum, chiar nu inteleg de ce s-au extaziat unii la filmul asta. Pacat de nuvela si de trandafirii romantici, rosii ca singele… Sigur ca daca e Coppola n-are voie s-o dea in bara, dar pina la urma ce-a vrut sa zica???? A vrut sa foloseasca toate datele din nuvela lui Eliade, le-a urmat cu sfintenie, dar a uitat sa creeze atmosfera de fantastic… ceea ce conta cu adevarat, ma rog…

13, 14. Despre „August Rush” si „I am David” am zis acum citeva saptamini. Nu mai reiau.

15. „Henry & June” (revazut) – triunghiul amoros Henry Miller, Anais Nin si June something… erotism si viata de scriitor. Mi-ar placea sa cred ca unii scriitori fac amor asa cum scriu, dar mai bine sa te feresti de cei lucizi, chiar daca-ti ofera cele mai mari placeri, la pachet, fireste, cu neplacerile cuvenite, hahaha….

16. Pe urma poti sa te intorci la „Sleepless in Seatle”, revazut si asta, unde oamenii iubesc cuminte si daca tot se cauta atit, pina la urma ar fi pacat sa nu se si gaseasca. Chiar daca Meg Ryan e dulce si ea, n-o vad alaturi de Hugh Grant, probabil ni s-ar strepezi dintii, ajunge ca am adormit la parteneriatul ei cu Nicolas Cage in „City of Angels”, dar Tom Hanks are ceva tonic, asa ca ii poti urmari si indragi pe amindoi chiar daca nu se intilnesc decit la final, dar deja stii asta inca din prima parte a filmului, si relaxat fiind cu gindul asta, n-ai decit sa te hlizesti pe masura desfasurarii actiunii.

17. Apropo de Meg Ryan o mai poti vedea in „Kate & Leopold”, iar o alergatura de-asta in timp, numai ca de data asta totul se termina cu bine, film facut pentru despletirea sprincenelor, dar poti la fel de bine sa-l si sari, ca n-ai pierdut mare lucru.

18. „Habla con Ella” – in regia lui Pedro Almodovar (care pare inepuizabil) adica mie chiar imi place asistentul ala care violeaza o balerina in coma, dupa ce-a avut grija de ea timp de 4 ani, cu masaje, si cremuieli si spalat bullshituri, si-apoi o lasa insarcinata de-si revine tipa brusc dupa ce pierde copilul. Nimic moral in toate astea, ca doar de-aia e si bagat la zdup, dar pe urma te gindesti: si daca altfel nu-si revenea? Acest infirmier Benigno care spera pina in ultima clipa ca semi-moarta isi va reveni si care-i povesteste tot ce vede, tot ce face, ca si cum ar vorbi cu un prieten invizibil, dar atit de real, o masa de piele si carne si oase care nu se misca. Si atita tandrete peste toate astea incit violul este aproape justificat. Si disperarea lui Marco, al doilea personaj principal masculin, cu alta poveste muribunda in alta camera a clinicii de recuperare, cind Benigno i se destainuie ca: „vreau s-o iau de nevasta”, fiindca isi da seama ca e pointless sa-l faca sa priceapa ca o balerina in coma nu ar putea sa spuna „da” in fata ofiterului starii civile. Acest Benigno pe care nu-l intereseaza cit de vie sau moarta e mireasa aleasa, sau daca iubirea lui e macar impartasita… final imprevizibil??? Cel putin Almodovar te tachineaza cu ce crezi ca stii ca se intimpla sau se va intimpla. Unul dintre regizorii mei preferati.

19. „Miss Potter” – Renee Zelwegger in rolul unei autoare de carti pentru copii, a fost foarte funny filmul asta pentru mine, mai ales la partea financiara, cind autoarea noastra dupa prima carte avea bani sa cumpere paminturi in Anglia, ba chiar primea corect. Si banii si paminturile. Si replica unei mame catre fiica sa: „de ce nu poti sa vb si tu despre vreme ca toate fetele normale de virsta ta?” Nu poti pricepe ironia decit dupa o vizita prelungita in Essex. Pacat ca… dar nu mai zic, si-asa am zis destul. Si totusi, Britishii au farmecul lor tocmai in aceste mici imperfectiuni care tin de conservatorismul lor pe seama carora fac toti bascalie cind ii prind la inghesuiala… Doriti un ceai? J)

20. „The Unbearable Lightness of Being” – dupa romanul lui Kundera. Cu o Juliette Binoche, un Daniel-Day Lewis si o Lena Olin cu 20 de ani mai tineri, replica memorabila a doctorului interpretat de Lewis „take off your clothes” cu un anume zimbet sagalnic, un fel de chicoteala a amoralitatii in sex, unde poti sa ti-o tragi fara sa te gindesti la consecinte si fara sa aduci un prejudiciu femeii. De ce nu? Sigur ca nevasta interpretata de Juliette Binoche, ca orice nevasta corecta, trebuie sa sufere, asta nu-l impiedica pe chirurg sa-si vada de aventurile sale sentimentale. Va mai trece multa vreme pina cind femeile vor invata ca sexul extraconjugal e cea mai putin importanta forma de inselaciune cu care te poate cocosa un barbat si pina la final gasesc in personajul interpretat de Daniel-Day Lewis mai multe virtuti decit intr-o sleahta de preoti care vorbesc despre iubire fara s-o fi experimentat-o in vreun fel.

21. „What Dreams May Come” – ceva full de clisee, raiul, iadul, morti, raniti, viata dupa moarte, Orfeu si Euridice, o ciorba fantastica spre SF si nelipsitul copac al vietii… plus Robin Williams care sufera, sufera, sufera… blajinul domn Williams.

22. „Labirintul faunului” – nu am vrut sa-l mai revad, plus c-am mai vb despre el si in alte parti.

23. „A walk in the Clouds” – la fel nu mai rezist sa-l vad inca o data, dupa atitea reluari pe toate canalele. Mai bine revad Matrix cu Keanu Reaves.

24. „Va, vis et deviens” al lui Radu Mihaileanu – nu l-am mai revazut nici pe acesta, as fi fost deja la a 5-a vizionare, de unele filme chiar nu poti sa te saturi.

25. din „Trois culeurs” – merge de vazut doar „Blanc” (celelalte Rosu si Bleu sint slabute). Si asta chiar daca prefer filmele europene celor americane, mai ales de cind am vazut cea mai mare porcarie a anului „Quantum of Solace”.

26. „Young People Fucking”- sinistru!!! L-am vazut pe sarite, in 10 min era gata tot filmul.

27. Sa zicem ca pe registrul fucking avem si povestea de amor dezlantuit, cu amestecuri de sado-masochism, a lui Pascal Bruckner (care a fost cindva unul din autorii favoriti, pina cind am citit „Hotii de frumusete” si mi-a trecut). Revazut si acesta dar numai primul CD, la al doilea mi-am pierdut rabdarea, mai ales ca stiam cum se termina. De vazut totusi, mai ales daca ati citit si cartea „Luni de fiere”, carte citita la o virsta prea frageda. Si nici atunci n-am facut atita caz de ea. Am citit de asemenea o recenzie la acest film scrisa de un amator, ce-si ridica, sarmanu, tot felul de probleme existentiale si intrebari la fileul moralitatii, de ma cutremura imaginatia numai cind ma gindesc in ce hal ar putea sa-i fie astuia minutele de sex. Si ce se mai implica unii cu atita de violenta in actiunea unei carti sau in constructia unui film, ei, astia, care si-o trag iepureste, cu lumina stinsa si cu verighetele in dinti : )))

28. „Secretul” n-am rezistat decit un sfert de ora. O ceata de ezetorici doreau sa dezvaluie secretul fericirii, implinirii si a ce mai vrei sa intelegi din cuvintele astea abstracte si atit de mari. Cind te gindesti ca mi l-au recomandat atitia care au crezut in implinirea mea sufleteasca J)))

Si mi-au mai ramas de vizionat: „Andrei Rubliov”, pe care l-am lasat la urma fiindca e regizat de Tarkovski si trebuie sa imi impus o anumita stare ca sa rezist la el, „The Legend of 1900”, „Milarepa”, „The Green Mile” – pentru ca tin minte actiunea, dar nu mai tin minte mesajul (dupa un roman de-al lui Stephen King), „The Truman Show”, „Kinsey” si „Waking Life”.

Iar „What a Fuck Do We Know”, unde Nick a scris pe DVD cuvintul fuck cu stelute, adica f**k, hahaha… ce-mi plac barbatii delicati! Probabil de aceea nu am putut sa deschid filmul. Eroare, dom`le!

Vizionare placuta! : D

29 responses to “It`s Movie Time

  1. dacă “what the fuck do we know” e documentar, s-ar putea să-l mai găseşti pe torrenturi trecut cu “what the bleep do we know”.

    Like

  2. pfff, te-ai deghizat iar… da, dar nu tin neaparat sa-l vad. stiu ca e si o carte, care, normal, are “bleep” pe coperta, mi-am dat seama ca e vb de aceeasi smecherie… deci asa… alina…😀 incet, incet, mai aflam cite ceva.

    trifoi, mai ai de asteptat. spor la lungit urechile : P

    Like

  3. cu wtf do we know n-ai pierdut absolut nimic, lasa-l asa, erorizat. e de-o stupizenie crincena. si in principiu e un fel de reclama, destul de transparenta, la niste saituri de spiritisme :))
    da’ stii ca undeva mai in tinerete hugh grant a jucat un villain intr-un film de razboi? si i-a iesit, nu’sh de ce l-au aruncat pe urma in debaraua cu frumusei tantalai. poate din cauza frezei…

    Like

  4. da, ma, stiam io ca e ceva gen “the secret”, ca am vazut si coperta cartii chiar, dar nu-mi mai amintesc unde, oricum era ceva cu ezoterici, si zau daca am ceva cu ei, ma scot din sarite insa cind incep sa vorbeasca in dodii si termeni spirituali si-o dau intruna cu iubirea neconditionata, dar ce stim noi, ca daca stai sa-i asculti noi sintem aia netrezitii, in fine.. iar asta cu interviurile sa nu ne miram tocmai noi : D

    cit despre freza lu` hugh e misto, ma, poate a inceput sa aiba probleme dupa faza cu prostituata prinsa in poala-i… poate se bilbiia tot asa fain cind au pus paparazzi flashurile pe el.

    la multi ani, bai V.-ule, sa-mi traiesti… nici anul asta care a trecut n-am apucat sa ne prindem😦

    Like

  5. L`auberge espagnole are si o continuare, Les poupées russes (2005), in care toti studentii se aduna la Moscova pt nunta unuia dintre ei, mai mari, mai frumosi, mai maturi. e la fel de jovial precum primul.

    Labirintul faunului este un film naspet!

    Like

  6. hai la multi ani, zully.
    problema cu filmul asta nu e alta decit ca incearca sa foloseasca fizica cuantica si neshte fizicieni dimpreuna cu ea ca sa demonstreze dincolo de orice indoiala adevarul rostit de o tanti blonda care zice ca-n ea s-a intrupat un nene razboinic care a trait in atlantida acum treiscinci za mii za ani…🙂
    av corz, fizicienii au sarit ca arsi, da’ era prea tirziu, filmu’ iesise.

    Like

  7. v: :)))))))) bine, ma, io cind am rasfoit cartea am crezut ca e cu ceva sex, adica mie mi-au clipocit ochii la cuvintul “bleep”, ca mi-am inchipuit imediat ca e ceva necurat dupa bleepu` cu pricina. dar am scapat-o imediat din miini, la trei rasfoiri. coperta era insa misto, atragea publicul, deh. acu daca mi-ai facut rezumat, nu simt nevoia sa aflu adevarul.

    saracii fizicieni, in loc sa rida, ei au sarit ca arsi. si adica ce vrei sa zici ca n-a existat atlantida????

    Like

  8. ba nu, labirintul faunului e un film bun. acu tu tre sa-mi zici de ce e naspet, ca eu o sa mai zic o data de ce mi-a placut.

    Like

  9. @v

    cred că ala cu hugh grant era o mini-serie “Până când ne vom revedea”, despre o familie cu cu o vie or something. Şi aveau o pivniţă plină cu vinuri rare pe care personajul lui hugh le-a predat naziştilor. Ring any bells?

    Like

  10. Dear Zully, vroiam sa ma kar de pe aici, asa dupa cum mi-ai propus cu blandete(dar mai ales politicienii aia despre care scriam in siteul meu, ieri). Insa, acus’ acus’ s-a trezit brusc spiritu’ de manageritza in mine: daca tot iti fac si io reclamna pe fata pe siteul meu platit!! de ce nu ma primesti si pe mine in clubul tau!?
    (mai ales ca cele 2 volume ale tale sunt in capul listei mele de 2 pagini cu cartile de cumparat, alaturi de CD uri si de mers la evenimente culturale. Si, cum sunt leftera-leftera , m-ar bucura sa fac rost de ele toate!! la pret simbolic.. Ce zici?(a propos, uite ce am scris pe blogul BBC, adineauri:
    Me, AMYCOMMUNICATIONS.com, i’ve been always concerned with the importance of culture in the international relationships, as you could translate from my site, using your translation software.
    Unfortunatelly, people all over the world haven’t pragmatically agreeded with the concept of culture, as it is strictly related with the Communications Theory.
    I just wish for a more common concept of culture to all the people in the U.N., from now on, even i admit it is hard to reach. But with studies, education and a better information and communication, i believe world could become a better place to live in, for all.
    Bye!! http://www.bbc.co.uk/blogs/newsnight/fromthewebteam/2009/01/the_cultural_year_ahead.html

    Like

  11. dar te-am rugat frumos sa nu-mi faci nici un fel de reclama, acum daca tii neaparat eu ce pot sa-ti fac??? crezi ca stau sa controlez lumea ce pareri mai are despre mine? sa fii sanatoasa… in club nu se mai poate intra, am scris mai demult regulile si odata ce bulgarele de zapada s-a rastogolit nu-l mai putem opri, cherie… si nu cred in managerul asta “eu ti-am facut ceva, da-mi si tu ceva la schimb”, mai ales cind te-am rugat expres sa N-O FACI!!!! asa-s eu mai nemernica, mai nesimtita si mai cruda decit restul…

    suna bine ce zici tu acolo in engleza, cam a slogan asa, dar da-i bataie, poate cineva va vedea ce suflet minunat esti si se va alatura cauzei tale. ok???

    Like

  12. din punctul meu de vedere, Labirintul faunului este naspet pt ca:
    – este un film politic mascat intr-un film pt copii, ceea ce mi se pare foarte rusinos
    – scenele din lumea Faunului sunt concentrate mai mult pe decoruri, personaje, efecte vizuale, decat pe scenariu. sunt foarte simple ca si actiune, nu se intampla practic nimic. spre exemplu, scena in care fata se duce in scorbura broastei ca sa-i fure cheia. desi scena dureaza cam 10 minute, toata actiunea se petrece in cateva secunde. fata se smiorcaie ca e scarbos si nu stiu cum, dar intr-o secunda ii fura cheia si pleaca. si nici n-am observat ca ea sa experimenteze vreun sentiment anume ca sa zic totusi ca actiunea s-a petrecut in sufletul ei.
    – desi titlul filmului este Labirintul faunului si acesta are un rol important in destinul fetitei, el apare doar de 3 ori parca.
    – minutele de scene fantasy sunt cu mult mai putine decat cele din lumea reala si, din punctul meu de vedere, insuficiente pt a crea o atmosfera de fantezie.
    – unele scene din lumea reala sunt efectiv lipsite de logica si de inteligenta din partea personajelor. spre exemplu, cand cei din Rezistenta fac focul pt a-si gati. desi se ascund de general, desi stiu ca acesta ii urmareste si vrea sa-i omoare, ei totusi fac focul si iau masa pe dealul de langa casa lui. oare ce se gandeau ei? ca fumul de la foc e invizibil, ca niciunul din cei 20 de oameni ai generalului nu se va uita pe deal si nu va vedea fumul, ca nimeni nu se va gandi ca ei sunt cei care au facut focul? dupa ce ca au fost indeajuns de prosti incat sa manance atat de aproape de dusmanul lor, si-au mai si semnalizat prezenta…
    – per ansamblu, filmul mi s-a parut unul de imagine, facut doar ca sa luceasca, sa ia ochii spectatorilor si doar pt a arata cat de creatoare poate sa fie imaginatie lui Guillermo del Toro. intr-adevar, omul e foarte stralucit pe creatie, dar nu poti sa faci un film bun doar aratand niste papusi.

    o sa ma uit si la cele doua filme cu Hellboy, create tot de Guillermo. am auzit ca ar fi foarte bune si mai faine decat Labirintul faunului.

    un film cu un subiect asemanator, in care doi copii isi creeaza propria lor lume cu puterea imaginatiei, este Bridge to Terabithia (2007). mie mi-a placut filmu’ asta mult mai mult decat Faunul. si are si de ce pt ca in el chiar am vazut cat de minunata este imaginatia unui copil, cat de puternica este si cat de frumos pot copii sa modeleze fantezia. din pacate, filmul are un final total neasteptat care poate sa nu fie pe gustul tuturor.

    Like

  13. :))))
    1. nu e deloc mascat, ci chiar e un film politic, mai precis despre atrocitatile comise in spania anului 1944, n-a mascat nimeni nimic, ratezi faptul ca sint prezentate doua lumi paralele, imbinate genial, si montate profesionist.

    2. in afara de scenariu, poate crezi ca decorurile, costumele, imaginile nu sint importante. ce inseamna pentru tine ca un scenariu e prost? eu n-am vazut hibe acolo. totul se petrece in imaginatia ei, o lume de basm versus lumea reala, singeroasa de dincolo de labirint. poti s-o iei ca un escape al copilei cu ce nu vrea sa se resemneze, recte cruzimea unui tata vitreg.

    3. ai ratat toate simbolurile care sint atit de subtil redate prin imagine si chiar si nume. de exemplu pe mama fetei o cheama ariadna, remember legendele olimpului si firul calauzitor fara de care Tezeu nu s-ar fi descurcat in pintecul labirintului lui minos. in fine… apoi antiteza dintre cele doua lumi, reala si imaginara, toate scenele acelea gotice impletite cu cele reale… care scene ar putea parea lipsite de logica, dar daca nu ai trait razboiul, daca nu ai vazut crimele, n-ai de unde sa-ti dai seama ca sint logice, pentru ca, uau!, chiar nu sint!!!

    si finalul este neasteptat… un copil moare, dar in imaginatia lui de fapt ajunge acolo unde trebuie, in sinul familiei sale… e trist? e fantasy? e real? e pe gustul meu? al tau? ce conteaza??? e cap-coada savuros… acum na, fiecare cum il simte, nu?

    Like

  14. 1. tocmai, ca intentionat am vrut sa ratez ceea ce n-a fost deloc mascat. nu mi se pare frumos sa te folosesti de un copil ca sa-ti exprimi tu convingerile politice. fetita e pur si simplu o papusa folosita cu scopul de a arata atrocitatile razboiului, iar asta e de neconceput pt mine.
    geniala nu mi s-a parut treaba asta. spre exemplu, eu cand eram mic aveam impresia ca sunt un ninja si credeam cu tarie ca eu pot sa ma arunc de la geam in pomul din fata blocului, sa supravietuiesc, sa ma dau jos din pom si s-o iau din nou de la capat. sincer iti spun ca atat de puternica era acea imagine in mintea mea, incat niciodata n-am gasit vreun argument care s-o demonteze, astfel ca eu si acum cred ca puteam sa sar in pomul din fata blocului fara sa patesc ceva.
    filmul despre cine e? despre fetita sau razboi? eu sunt de parere ca e despre fetita, desi razboiul ocupa o mare parte din film. cum am spus si mai devreme, scenele de fantezie sunt cu mult mai putine decat cele reale, astfel ca razboiul ajunge sa fie o parte covarsitoare din film. eu cred ca del Toro a bagat si “subplotul” cu fata tocmai ca sa faca un film altfel.

    2. pt mine un scenariu e prost atunci cand isi bate joc de inteligenta mea.
    zi tu ca faza cu aia in padure si cu fumul nu e stupida?! ca faza cu fetita si broasca nu e simpla?! fetita se vaicareste ca “vai ce scarboasa e broasca” si “cum sa pun eu mana pe ea?” iar cand e sa ii ia cheia se duce pur si simplu si pune mana pe ea, fara sa mai lase impresia ca i-ar fi fost vreodata scarba. fantezie fantezie, da’ sa nu fie lipsita de logica.
    la fel de idioata mi s-a parut si faza cu tipu’ ala alb care-si tinea ochii pe farfurie si pe care fetita l-a gasit parca sub podea. aici deja mi se pusese pata pe film si il consideram pur si simplu un catwalk pt monstrii imaginati de del Toro, un film facut pt a etala calitatea de imaginator a regizorului. asta era a doua scena fantasy in care nu se intampla absolut nimic, in care actiunea era zero si ea conta doar prin originalitatea monstrului. deci daca faza nu are actiune, atunci la ce bun mai exista in film? care e rostul ei, doar sa arate ca fetita are o buna imaginatie in care se refugiaza atunci cand lumea reala o face sa sufere? am vazut filme de 15 minute pe aceasta tema si mult mai intrigante decat asta.
    la fel, si in faza cu tipul cu ochii pe farfurie, fetita sta si se uita si se mira o juma’ de ora, ca sa termine intr-o secunda ceea ce avea de facut de la bun inceput.

    3. nu stiu despre care simboluri vorbesti, asa ca e posibil sa le fi ratat. si poate ca d’aia nu am reusit eu sa vad filmul asa cum este el de fapt…….
    cand am vorbit de logica scenelor fantasy m-am referit strict la logica actiunii in sine (aia putina care e), nu la legatura/logica pe care o au scenele fantasy cu lumea reala.
    dar totusi…antiteza nu poate fi foarte discrepanta, ca apoi filmul iti serveste ba una calda ba una rece de ajungi sa te doara dintii.

    numai savuros nu a fost pt mine. d’aia i-am si dat nota 6!

    eu ma bucur pt tine ca ti-a placut si iti urez in continuare “revedere placuta”🙂
    fiecare cum il simte, exact😉

    cand o sa am chef sa fac misto de mine o sa-l revad si eu :))

    Like

  15. vai draga dar cit a putut sa te enerveze filmul asta, zici ca ai vazut “quantum of solace”, nu altceva, nu un film fantasy, fals “pentru copii”, asa jeg de film nici c-ai mai vazut vreodata. probabil ca si “I am David” e tot un papusoi-instrument pt a arata regizorul atrocitatile razboiului, ca doar nu e posibil ca un copil sa umble prin Italia, fara sa cunoasca limba, si toata evadarea aia a lui de capul sau, si calatorit si cu vaporul si cite si mai cite a facut el in antiteza cu razboiul; si poate si August Rush e tot o facatura, ca unde s-a mai pomenit copil-talentat, si atitea alte nebuneli… ai dreacu regizorii astia, ce se mai pun ei sa-si bata joc de copiii-actori ca sa arate lumii mizeriile razboiului, intr-un fel sau altul… manipulatori mizerabili isi bat joc de copii-actori ca sa-si faca filmele :))) niste nenorociti, buei, impuscati-i, sa nu mai faca filme fantasy cu lumi paralele!!!

    2. adica tu imi spui de broaste pe care sa pui sau sa nu pui mina de parca n-ai fi avut experiente nefaste cu gindit si razgindit de n-spe mii de ori, si deodata sa iei decizia, ca ori acum ori niciodata. normal ca se vaicareste, io cind omoram broaste in copilarie stateam o ora la discutii cu mine si apoi harst ii spintecam burta intr-o secunda, ce exemplu imi dai??? astea-s exemple? de-aia ti se pare tie ca e prost scenariul??? poate ca pe taranii aia atita ii ducea mintea, sa faca focul atunci cind ii impinge foamea in mate, ca doar nu era vb despre niste absolventi de harvard care ar fi folosit alte tertipuri… ce dreacu, buei, cata??? recunosc insa ca ninja nu m-am crezut si nici n-am avut intentia sa zbor printre copaci… cel mult sa dau cu carata in perete, dar m-am potolit dupa ce mi-am dat seama ca ma doare mina.

    cauti logica actiunilor intr-un film fantasy? pornesti gresit cind totul iti arata din start ca nu e nici o logica, doar nu crezi ca-s idioata sa nu-mi dau seama ca zinele nu exista? sau mos craciun sau spiridusii verzi… trebuia sa te opresti din vizionat in primul sfert de ora atunci. vezi “tinerete fara tinerete” sa vezi acolo logica, sau “memento” al lui guy ritchie ce logica au faptele personajului de-acolo, mama-mama, te doare mintea, dar acest ilogism e perfect motivat de faptul ca ala nu avea decit o memorie de zece minute, pe urma i se rupea filmul… sau cita logica poate sa existe in “vanilla sky”… si-atitea exemple ti-as mai putea da, dar ai chef de cearta… eu n-am zis ca ar fi o legatura intre scenele fantasy si cele reale, ba dimpotriva ca e o discrepanta intre ele, si asta e cu totul altceva.

    imi pare rau pt dintii tai, vezi sa nu ramii fara ei la “Quantum of Solace”. ba chiar te rog sa-l vezi si hai aici sa-l spintecam together…

    Like

  16. io n-am chef de cearta, Doamne fereste! mie doar imi place sa-mi dau cu parerea despre filmele pe care le vad. chiar imi face placere aceasta discutie🙂
    o sa incerc sa revad Labirintu’ asta, ca sa-mi reamintesc ce nu mi-a placut, ca acum vorbesc mai mult din aduceri aminte si mi-e teama sa nu spun prostii mai mari decat mine.
    dar faptul ca filmul mi s-a parut prost, ramane in picioare😀

    fiecare vede ce simte😉

    Like

  17. sau ce poate…

    da-ti cu parerea, ba chiar eu te-am invitat la discutii si ti-am zis sa aduci argumente… nu mi-ai adus nici unu valabil, so… mesajul tau e “labirintul faunului e un film naspet pentru ca asa zic eu” si “scenariul e prost ca tot asa zic eu”, da` ce, esti margareta nistor sau viorica bucur sa se ia cineva dupa ce spui tu? dar recunosti ca ai ratat simbolurile, lucru cel mai important. nu le-ai vazut ca nu le cunosti sau ai tratat din start cu superficialitate filmul “ah, un film cu zine”… pe urma zici ca regizorul sau scenaristul si-au batut joc de inteligenta ta :)))

    dupa parerea mea nici macar nu e un film fantasy, ci e transpunerea cinematografica a lumii unui copil in contradictie cu nenorocirile ce i se intimpla, sau daca vrei, e tot asa de fantasy cum e “fabulosul destin al lui Amelie Poulain”…

    in fine, hai sa nu ne certam pe ce ti s-a parut tie fiindca e irelevant… uite aici un articol profi despre labirint: http://www.romlit.ro/despre_fauni_i_labirinturi.

    Like

  18. fara suparare, dar ma judeci gresit si cu prejudecati.

    eu nu am adus argumente valabile parerii TALE despre film, dar asta nu inseamna ca nu as fi adus argumente deloc. sunt insirate de-a lungul a 2 posturi. am scris la liniunta de ce filmul e naspet din PUNCTUL MEU DE VEDERE (chiar si aceasta sintagma e prezenta de mai multe ori😉 ).
    nu ma apuc acum sa filosofez, dar nici eu si nici tu nu detinem adevarul absolut cu privire la “calitatea” acestui film, adevarul e relativ si tine de ce poate sa simta fiecare.

    tu m-ai convins ca e greu sa te atingi de o broasca mult mai usor decat a facut-o del Toro.
    in 2 randuri m-ai lamurit cat e de greu, iar del Toro n-a reusit sa faca asta nici in 10 minute de pelicula. cam la asta se poate rezuma “neplacerea” mea in ceea ce priveste filmul, ca nu e convingator, ca nu imi demonstreaza greutatile pe care le intampina fata aia, trebuie sa le intuiesc eu, iar asta e cu dus si intors.

    eu nu ma cert! eu ma contrazic, dezbat.😉

    o sa revad filmul, o sa citesc ce mi-ai recomandat si apoi stam de vorba.

    Like

  19. parerea mea se bazeaza totusi pe niste argumente solide, ale tale sint irelevante si te-ai blocat pe frecventa unei broaste si unui fum de tigaie pe care-l scot niste tarani morti de foame. puteai sa zici ca filmul are doua hibe majore, hiba 1 si hiba 2, dar ai facut afirmatii de genul: scenariu prost, filmul este unul numai de imagine, copilul ala e manipulat, iar eu ti-am cerut argumente pentru aceste afirmatii, nu pe parerea MEA despre film. de-aia te-am si intrebat de ce e “naspet”, ca zau ma interesa, dar discutia devine puerila cind imi spui ca si tu te credeai ninja. bun si? ce treaba are asta cu filmul-naspet?

    mai e pina la filosofie, va trebui sa trecem mai intii prin logica argumentelor. normal ca tu trebuie sa intuiesti greutatile, si ce greu era, domle, de intuit. vrei mura in gura prajitura? asta tine de subtilitatea mesajului, pe care-l pricepi sau nu, si de finetea scenariului. n-am zis ca e o capodopera, dar folosirea fantasy-ului ca pretext pentru a puncta mai bine cruzimea unui razboi civil, trebuie sa recunosti ca e destul de greu de minuit. si n-o s-o faca un regizor care nu s-a gindit bine la detalii, ba chiar a facut-o cu minutiozitate. se vede munca acolo, se vede ca nu-si subestimeaza privitorul, ca se bazeaza pe cultura lui, pe inteligenta si sensibilitatea lui. pe un privitor care nu se va bloca pe broaste si ochi scosi in farfurie, fiindca nu asta e important in film…

    parca ziceai ca nu vrei sa revezi filmul, ca n-ai chef sa faci misto de tine… te-ai razgindit? uite, eu chiar daca l-am vazut, nu simt nevoia sa-l revad, dar nu pt ca e naspet filmul, ci pt ca mai sint atitea altele de vazut. in fine… eu am pus punct acestei discutii, tu fa ce vrei.
    numai bine

    Like

  20. mamaaaa,ce de argumente pro si contra p-aici …ete d-aia ma benoclez si io sa ma mai culturalizez,soro!
    ca io stiu tot aia ,de-o spuse trifoiu’ cu hugh in miniseria cu vinu’ si niemtii si sora violata,si el era dat cu gel si era colaborationist,na!
    da’io’s mai asa,in mintea copiilor,si am vazut madagascar2,sic!

    Like

  21. gata, l-am revazut!

    si acum stiu unde am gresit prima data cand l-am vazut. atunci am avut impresia ca voi vedea un film fantasy, ca fata va evada in acea lume de sub pamant si ca acolo se vor intampla tot felu’ de chestii care tin de acest gen. vazusem imagini din film, postere cu Faunul, elogii asupra creatiei imaginate de del Toro si astfel ma asteptam chiar sa vad un film fantasy cu monstrii si zane si toate cele. de aceea am fost atat de dezamagit de scenele cu primele 2 incercari la care ea a fost supusa, caci nu se prelungeau mai departe in fantezie astfel incat aceasta sa cucereasca filmul astfel incat el sa devina fantasy, asa cum ma asteptam.
    oricum, ele raman in continuare foarte simple ca si actiune si cum am mai spus eu despre ele ca ar fi, insa daca le privesc ca parte din acest ansamblu de fantezie+realitate care este filmul, abia atunci cele 2 scene capata sens. initial, eu le privisem ca parte DOAR din fantezie.
    si faptul ca realitatea si razboiul sunt atat de prezente in film m-a deranjat la prima vizionare, si asta pt ca lua locul fanteziei care “trebuia” sa fie ingredientul principal al filmului. de aceea am spus ca prezenta razboiului se intampla pe spinarea fetitei si ca se foloseste de ea pt a exprima niste convingeri politice.

    de data asta nu m-am mai uitat nici la un film fantasy si nici la unul despre razboi. le-am dat naibii de politici si razboaie si Rezistente, nu m-au mai interesat. la fel cum nu m-a mai interesat nici fantezia.

    m-am uitat efectiv la cum se amesteca (omogen) cele doua genuri, am urmarit cu atentie momentele in care ele se intrepatrund si am cautat sa gust apoi din “crema” astfel obtinuta. mi-a placut, ce sa mai🙂 crema nu s-a taiat deloc, ceea ce inseamna ca ele au fost mestecate bine.

    astfel ca filmul nu e unul in care razboiul sustine lumea Faunului sau lumea Faunului sustine razboiul. nu, nici o lume n-o sustine pe cealalt si nici un gen nu-l sustine pe celalalt. ele coexista absolut impreuna si unul fara de celalalt nu ar putea exista. fara lumea fanteziei si doar cu razboi, “El laberinto del fauno” ar fi un film de razboi ca orisicare altul, unul slab chiar. si la fel, fara razboi, filmul ar fi un slab reprezentant al genului fantasy.

    o chestie care totusi nu mi-a placut si care m-a derutat la prima vizionare, este aspectul grotesc al Faunului. poate prea grotesc pt a fi prietenul fetei. prima data ma asteptam tot timpul ca acesta s-o injunghie pe la spate…
    si pt ca de data asta stiam ca n-o sa-i faca ceva rau, l-am privit cu alti ochi. (iar de atunci si pana acum am mai vazut vreo 250-300 de filme)

    daca ar fi sa ma apuc sa-l iau si acum la bani marunti, acum dupa ce il vad cu alti ochi, sunt convins ca i-as mai gasi hibe. dar nu vreau sa fac asta, asa cum nu am facut-o nici in timp ce l-am privit, si asta pt ca nu-si are rostul.
    povestea e foarte frumoasa, scenariul nu mai e atat de slab sau prost cum l-am numit eu initial, iar regia e ok chiar daca de-a lungul filmului nu a fost intotdeauna pe gustul meu.

    pe mama fetei n-o cheama Ariadna, ci Carmen. asa ca fiecare vede si ce vrea, nu doar ce simte si poate.

    Like

  22. pai, Cata, tu pui botul la marketing si afise???
    si cum n-o cheama ariadna pe femeie ca ma faci sa ma uit si eu din nou la film??? oi fi uitat si eu pesemne, ca l-am vazut acum un an si ceva si multe filme au curs prin bsplayerul meu.

    lasa hibele si orgoliul, iti place sau nu-ti place pina la urma ca tot nu stim in ce ape te scalzi… : D

    madam ceau, m-ai luat si de data asta, zebraloiul ala nu l-am vazut decit in prima parte si nu vreau sa-l vad decit tot cu un cretin ca mine, ca nu pot sa rid singura. acum… tre` sa-l gasesc pe domnu cretin, da` se rezolva si asta hihihi…

    Like

  23. tocmai, ca m-am lepadat de orgoliu prin ceea ce am scris mai sus. mai degraba de incapatanare, ca orgoliul nu prea e frate cu mine😀

    Ariadna Gil este actrita care a interpretat-o pe Carmen Vidal, mama fetitei si nevasta Capitanului.

    era misto sa fii vazut “Vicky Cristina Barcelona (2008)”, acum inainte de a te imbarca pt minunatul oras catalan. asta e ultimul film al lui Woody Allen, ca sa stii. si chiar daca nu-ti place de el, filmul tot ar fi fain de vazut inainte de a te duce in orasul unde isi petrece actiunea. in film, Barcelona e la fel de frumoasa si insorita pe cat e in “L’auberge espagnole”😉

    si…da! mi-a placut “El laberinto del fauno”🙂
    chiar acum ii voi rasturna 6-ele pe care i l-am dat pe IMDB, ca sa-l transform in 9😛

    Like

  24. ar fi fost pacat sa ramii cu impresii gresite.

    ok, nu stiu dc mai am timp de vicky cristina barcelona, dar l-am notat. la fel si papusile alea rusesti, tot ce vine dinspre rusi, e binevenit. gaze, femei, ciori vopsite. acu-s calare pe “andrei rublyov”, hehehehe…

    Like

  25. ce ciudat ma simt uitandu’ma pe liste d’astea si zicand “nu da nu da da” si totusi. cand dracu le’am vazut eu pe toate? :)) oricum, revederile nu strica.

    Like