Magie de Craciun

Este o carte coordonata de mine, dar cap-coada, nu asa pe bucati, inclusiv cuvintul meu de introducere, plus doua traduceri, si iata, apare la alta editura decit la cea la care am lucrat acum 4 ani, se lafaie pe rafturi si tejghele la pretul de 48 de lei, toata smecheria sub alt nume, mai putin cele doua traduceri pe care s-a scris, vai tu, ce nenorocire, numele meu. pe coperta doi adresa de mail pe yahoo a unei madame Florentina si numarul de telefon.

Buuun. Haideti sa vedem ce s-a intimplat, poate nu stie nici asta pe ce lume traieste. Trimit mail cu buna ziua, de unde aveti drepturile si va rog sa-mi spuneti ce s-a intimplat pentru ca vreau sa discutam. nu mi-a raspuns, desi tonul meu din mail cit se poate de ok, ca doar voiam sa stiu despre ce este vorba si poate femeia a fost si ea imbirligata de reputatul editor tepar Cioaba Viorel, ca numai de-astia am avut parte in ultimii ani. ei bine, azi sun la numarul de telefon scris pe coperta 2, cu reportofonul pe on, ca nu mai poti sa faci nimic in ziua de azi fara dovezi. la fel, nu raspunde nimeni. Era prea de dimineata si luni pe deasupra. Nu-i nimic, lasa, sa manince femeia micul dejun, sa-i priasca pentru citeva ore, i-l stric mai incolo, o constip si pe-asta pentru cealalta parte a zilei.

Dar pac, primesc un telefon, de pe un alt numar, cica cine sint si ce doresc, poate vreau sa fac comanda la propria mea colectie de colinde adunate cu migala de pe vremea cind eram invatatoare, nu? Ca altfel de ce se pun adrese de mail si numere de telefon pe carti? Sa fie deranjati editorii care cum se trezeste cu drepturile lui?

„doamna, zic, sint cutare, v-am trimis un mail de pe numele asta, ce puteti sa-mi spuneti despre asta. L-ati citit?”. zice: „nu aveti nici un drept”. gresita abordare :))))) „De unde stiti ca nu am nici un drept?” „Fiindca ati semnat contract de cedare definitiva a drepturilor” (era in pom, ca nu aveam nici un contract cu fostul editor, un alt fel de Antonio Eram, ne-a dus cu vorba pina nu s-a mai semnat nimic, dar cartea a iesit, ca echipa isi daduse cuvintul ca va face treaba si a facut in aceleasi conditii de presiune si neplata, vechea poveste), „ati vazut dvs contractul?”, „da, l-am vazut”, „hai nu ma innebuniti, scria acolo negru pe alb ca eu cedez tot?”, „da!” Sa dea dracii, semnatura mea e peste tot in ultima vreme, mai ales pe contracte pe care eu nu le-am vazut in viata mea.

clar a inceput showul pe telefon. ca ea stie mai bine decit mine ce-am facut eu, „cum aveti impertinenta sa-mi spuneti, madam, ca stiti mai bine decit mine ce fac sau ce-am facut acum 4 ani?, „am! si nu mai ridicati tonul la mine ca eu va vorbesc frumos si asa mi-a spus Georgel ca ati semnat cu el contract” (cine-o mai fi si asta sau n-am inteles eu bine din cauze de prea multe informatii false?)

Alta care crede ca daca vorbeste in soapta are dreptul sa spuna ineptii. „ridic tonul fiindca va vorbesc de pe pozitia omului care a muncit cap-coada la aceasta carte impreuna cu niste oameni si pot oricind demonstra asta, iar dvs imi vorbiti de pe pozitia omului care habar n-are pe ce lume traieste dar se apuca de furat cartile altora si pe urma le spune ca nu e asa. Nici macar n-ati avut bunul simt sa va faceti propriul cuvint inainte”. Era greu, nu? Ea zice ca nu mai avem ce discuta, „ba da, avem foarte multe de discutat si daca imi inchideti acum telefonul ati imbulinat-o, nici macar n-ati facut un efort sa-mi raspundeti la mail si-acum vreti sa-mi aratati ca stiti mai bine decit mine ce s-a intimplat acum patru ani”. Faza la care asta incepe sa tremure la telefon si sa inmoaie vocea, vai, ce grea e viata editorilor de carte, nimeni nu-i intelege deloc, nimeni nu intelege cum se chinuie ei sa fure texte si traduceri dintr-o parte in alta, fara sa verifice contracte, daca exista sau nu, daca drepturile au fost cedate sau nu, si cind se trezeste una ca mine ca hop n-a fost platita, dar ciordita pe de-a-ntregul, cita nesimtire din partea mea ca trimit mailuri si dau telefoane sa aflu ce s-a intimplat si vezi tu, sint sarbatorile, si i le stric eu, o turcoaica nemernica ce nu da doi bani pe porcii lor de pe masa de craciun, nu poate Florentina sa manince linistita o ciozvirta, dupa atita munca de i-au transpirat neuronii, doamne, ce grea e viata editorilor de carte, cum te prind cum te fura… dar, dar… madama vrea sa-mi explice ca o colectie de cintece si colinde nu se incadreaza in drepturi de autor, asa ca n-aveti nici un drept, ce atita tevatura, pluseaza ea. „Bun, si traducerile?” „Demonstrati-mi mie ca alea sint traducerile dv.” Fa, esti proasta, mi-ai scris numele sub ele, nu mai stii ce scrie in cartea pe care ai editat-o? Editura fiind brand new pe piata si asta fiind singura pentru copii din impresionanta colectie de 7 sau 8 titluri (printre care cartile Rodicai Ojog Brasoveanu, simplu si aici, femeia a murit, nu are familie, deci cine sa mai stea la povesti despre drepturile ei?). memoria scurta in astfel de conditii e necesara si sanatoasa.

Nici asta nu trebuie sa ne mai mire, ca sint zeci de editori care dau ok pe carti fara sa citeasca manuscrisele, daramite sa le mai si corecteze. Asta din fericire era corectata la singe, de Otilia care nu apare nici ea in caseta tehnica. Nici tehnoredactorul Robert nu apare, drept pentru care da-o dracu de caseta tehnica, sa nu mai apara deloc.

Aceasta insemnare nu e o plingere, doamne fereste, ca doar ne-am calit in focul contractelor magice si a aberatiilor editoriale de tot felul. E un mare compliment la munca mea in zadar. A mea si a colegilor mei din vremuri memorabile cind eram prosti si visatori.