Magie de Craciun

Este o carte coordonata de mine, dar cap-coada, nu asa pe bucati, inclusiv cuvintul meu de introducere, plus doua traduceri, si iata, apare la alta editura decit la cea la care am lucrat acum 4 ani, se lafaie pe rafturi si tejghele la pretul de 48 de lei, toata smecheria sub alt nume, mai putin cele doua traduceri pe care s-a scris, vai tu, ce nenorocire, numele meu. pe coperta doi adresa de mail pe yahoo a unei madame Florentina si numarul de telefon.

Buuun. Haideti sa vedem ce s-a intimplat, poate nu stie nici asta pe ce lume traieste. Trimit mail cu buna ziua, de unde aveti drepturile si va rog sa-mi spuneti ce s-a intimplat pentru ca vreau sa discutam. nu mi-a raspuns, desi tonul meu din mail cit se poate de ok, ca doar voiam sa stiu despre ce este vorba si poate femeia a fost si ea imbirligata de reputatul editor tepar Cioaba Viorel, ca numai de-astia am avut parte in ultimii ani. ei bine, azi sun la numarul de telefon scris pe coperta 2, cu reportofonul pe on, ca nu mai poti sa faci nimic in ziua de azi fara dovezi. la fel, nu raspunde nimeni. Era prea de dimineata si luni pe deasupra. Nu-i nimic, lasa, sa manince femeia micul dejun, sa-i priasca pentru citeva ore, i-l stric mai incolo, o constip si pe-asta pentru cealalta parte a zilei.

Dar pac, primesc un telefon, de pe un alt numar, cica cine sint si ce doresc, poate vreau sa fac comanda la propria mea colectie de colinde adunate cu migala de pe vremea cind eram invatatoare, nu? Ca altfel de ce se pun adrese de mail si numere de telefon pe carti? Sa fie deranjati editorii care cum se trezeste cu drepturile lui?

„doamna, zic, sint cutare, v-am trimis un mail de pe numele asta, ce puteti sa-mi spuneti despre asta. L-ati citit?”. zice: „nu aveti nici un drept”. gresita abordare :))))) „De unde stiti ca nu am nici un drept?” „Fiindca ati semnat contract de cedare definitiva a drepturilor” (era in pom, ca nu aveam nici un contract cu fostul editor, un alt fel de Antonio Eram, ne-a dus cu vorba pina nu s-a mai semnat nimic, dar cartea a iesit, ca echipa isi daduse cuvintul ca va face treaba si a facut in aceleasi conditii de presiune si neplata, vechea poveste), „ati vazut dvs contractul?”, „da, l-am vazut”, „hai nu ma innebuniti, scria acolo negru pe alb ca eu cedez tot?”, „da!” Sa dea dracii, semnatura mea e peste tot in ultima vreme, mai ales pe contracte pe care eu nu le-am vazut in viata mea.

clar a inceput showul pe telefon. ca ea stie mai bine decit mine ce-am facut eu, „cum aveti impertinenta sa-mi spuneti, madam, ca stiti mai bine decit mine ce fac sau ce-am facut acum 4 ani?, „am! si nu mai ridicati tonul la mine ca eu va vorbesc frumos si asa mi-a spus Georgel ca ati semnat cu el contract” (cine-o mai fi si asta sau n-am inteles eu bine din cauze de prea multe informatii false?)

Alta care crede ca daca vorbeste in soapta are dreptul sa spuna ineptii. „ridic tonul fiindca va vorbesc de pe pozitia omului care a muncit cap-coada la aceasta carte impreuna cu niste oameni si pot oricind demonstra asta, iar dvs imi vorbiti de pe pozitia omului care habar n-are pe ce lume traieste dar se apuca de furat cartile altora si pe urma le spune ca nu e asa. Nici macar n-ati avut bunul simt sa va faceti propriul cuvint inainte”. Era greu, nu? Ea zice ca nu mai avem ce discuta, „ba da, avem foarte multe de discutat si daca imi inchideti acum telefonul ati imbulinat-o, nici macar n-ati facut un efort sa-mi raspundeti la mail si-acum vreti sa-mi aratati ca stiti mai bine decit mine ce s-a intimplat acum patru ani”. Faza la care asta incepe sa tremure la telefon si sa inmoaie vocea, vai, ce grea e viata editorilor de carte, nimeni nu-i intelege deloc, nimeni nu intelege cum se chinuie ei sa fure texte si traduceri dintr-o parte in alta, fara sa verifice contracte, daca exista sau nu, daca drepturile au fost cedate sau nu, si cind se trezeste una ca mine ca hop n-a fost platita, dar ciordita pe de-a-ntregul, cita nesimtire din partea mea ca trimit mailuri si dau telefoane sa aflu ce s-a intimplat si vezi tu, sint sarbatorile, si i le stric eu, o turcoaica nemernica ce nu da doi bani pe porcii lor de pe masa de craciun, nu poate Florentina sa manince linistita o ciozvirta, dupa atita munca de i-au transpirat neuronii, doamne, ce grea e viata editorilor de carte, cum te prind cum te fura… dar, dar… madama vrea sa-mi explice ca o colectie de cintece si colinde nu se incadreaza in drepturi de autor, asa ca n-aveti nici un drept, ce atita tevatura, pluseaza ea. „Bun, si traducerile?” „Demonstrati-mi mie ca alea sint traducerile dv.” Fa, esti proasta, mi-ai scris numele sub ele, nu mai stii ce scrie in cartea pe care ai editat-o? Editura fiind brand new pe piata si asta fiind singura pentru copii din impresionanta colectie de 7 sau 8 titluri (printre care cartile Rodicai Ojog Brasoveanu, simplu si aici, femeia a murit, nu are familie, deci cine sa mai stea la povesti despre drepturile ei?). memoria scurta in astfel de conditii e necesara si sanatoasa.

Nici asta nu trebuie sa ne mai mire, ca sint zeci de editori care dau ok pe carti fara sa citeasca manuscrisele, daramite sa le mai si corecteze. Asta din fericire era corectata la singe, de Otilia care nu apare nici ea in caseta tehnica. Nici tehnoredactorul Robert nu apare, drept pentru care da-o dracu de caseta tehnica, sa nu mai apara deloc.

Aceasta insemnare nu e o plingere, doamne fereste, ca doar ne-am calit in focul contractelor magice si a aberatiilor editoriale de tot felul. E un mare compliment la munca mea in zadar. A mea si a colegilor mei din vremuri memorabile cind eram prosti si visatori.

Advertisements

37 responses to “Magie de Craciun

  1. Nu-l traduce in engleza, este un demers inutil. Pune mana pe telefon si gaseste cele doua case de avocatura din Bucuresti (cele mai bune) care sunt specializate pe drepturi de autor. E nevoie sa ti le zic eu?

    Like

  2. Şi eu vreau să ajung să fiu publicat…păi probabil că una ca asta a ta nu are atâţia morţi câţi îi salut eu pe stil neaoş.
    Zully, mi-e silă de ţara asta, mă. Şi afară eşti futut şi alte alea, dar mai cu prosop aşa, măi nene…

    Like

  3. îmi pare rău că iar ai probleme cu editurile, procesul sigur o să-l câştigi, altceva nici nu ştiu ce să zic..

    ba da, o chestie: acum scrii bine şi-n engleză, se vede că ţi-a priit colchesterul 🙂

    Like

  4. nu intelegi, e foarte bine sa fii publicat, dar dupa aceea, nemernicule, sa nu ceri mai mult de-atit. numele prostilor pe toate contractele hahahaha…

    Like

  5. Cu venirea sarbatorilor crezi ca se poate sa se inmoaie lumea sa se ajunga la compromisuri, sa ai parte de recunoastere…papers, papers…nu vreau sa ma intorc acolo!

    Like

  6. keloo: mersi, sa ai un craciun pe cinste alaturi de cei dragi.

    sa se compromita aia care nu sint in stare de nimic, ca asta e calea cea mai usoara, mai ales de craciun se compromite lumea, ii paleste dupa cum vezi bunatatea pe toti. mi-a iesit pe nas atita recunoastere, ionelo… atita recunoastere ca nu ma mai recunosc de recunoasterile lor recunoscatoare… in fine…

    Like

  7. Hey, ho!
    Io nu’s in America si constat ca nu ma ajuta sa imi gasesc un tip capabil (pt. mai multe), daca sunt culta, merg si la teatru(he-he: azi de ex.) si concurez un competitii care sa ma ajute sa public..pozitiile mele preferate.
    (don’t misunderstand me, Zully please, i wanted to read 3 of your books from the 1st time i’ve heard about ’em: this summer)..but i have no money, as i’ve typed in my web site.
    Merry Christmas to all of you and i wish to be with all of you, the following 2009 year!!
    Cheers!!

    Like

  8. Eu zic asa ca Mos Craciun
    aho aho copii si suparati/ stati putin
    si nu manati!
    Ca vin sarbatorile, si macar 3 zile
    trebuie sa simti si tu putina liniste,
    pace si bucurie ca existi; acolo unde
    sunt multe provocari si multa suferinta
    da Dzeu si multa putere , ca doar din focuri
    iese otelul calit al spadei! Pai nu?:)))

    Like

  9. ce naiba e aci ca eu’s mahmura 🙂 cateodata ma gandesc ca sacul cu dezastre si mizerii se varsa numa in capul oamenilor minunati si misto.Aia nashpeti mor de fericire, evident.Merry Xmas! (am sarmale de vita&oaie, bineinteles :))

    Like

  10. Please write another one quickly…or I will die shortly or better I will do my new year’s eve on my messenger…
    Greetings from Chelmsford…ca tot vorbim de biciclete galbene.

    Like

  11. ah, abia astept sa le arate lor legea ca daca furi platesti nu le-ar mai ajunge lor copy paste si alte sudalmi pe care le-as mai scrie. An nou fericit, deci!

    Like

  12. anca, cu toate ca am alte lucruri mai importante de facut, de data asta mor cu ei de git… chiar dc va fi o moarte lenta si se va intinde placinta pe ani de zile…

    an nou fericit si tie!!!

    ps: dar te rog… ai voie sa-i injuri! 😀

    Like

  13. Draga Zuleico, te infierbantasi degeaba; cum dovedeste o destul de reusita carticica pe tema asta, madama de la capatul firului avea dreptate: nu aveai nici un drept, pentru ca nu exista drepturi de proprietate intelectuala, pentru ca nu exista proprietate intelectuala, pentru ca nu exista decat proprietate (si anume, fizica si privata).
    In loc de cheltuirea resurselor materiale, sufletesti si spirituale pe vanarea prin tribunale a copiatorilor ‘ilegali’, un creator veritabil prefera parvenirii mai modesta pozitie a celui mai bogat intelectualiceste.

    Like

  14. draga vercingetoricsule, nu ma infierbint niciodata degeaba. problema ta daca tu crezi in brosurici de genul acesta. nu am scris mai multe detalii aici, pentru ca chiar daca sint importante, nu-si au rostul decit la tribunal, unde oamenii se duc uneori nu ca sa parvina, ci cheltuie bani ca sa nu se mai repete astfel de intimpari pe care unii le numesc furturi. ma doare in paispe de opera sulii pe care am predat-o nu stiu cind, ma deranjeaza ca exista oameni ca tine care cred ca este normal ca o fufa cu aere de editor sa procedeze astfel. de fapt ar fi trebuit sa spun ca ma deranja cindva, acum mi se pare normal cind aud astfel de aberatii.

    mai intereseaza-te ce inseamna proprietatea intelectuala.

    Like

  15. Draga Zully,

    Facusem, de fapt, o gluma, caci nu e vroba despre o brosurica, ci de-o carte in toata regula, aproape cat un mic tratat despre proprietatea ‘intelectuala’, iar diminutivul e pe seama interesului pe care i-l port si nu al subtirimii sale 9 de nici un fel). Nu stiu cum e normal sa-si poarte aerele doamna de la telefon, necunoscand-o personal, ci doar m-a frapat ca adevarat ceea ce-ti spusese si am recunoscut o umbra de curaj in vorbele ei. Curaj pentru ca majoritatea contemporanilor (acei ‘unii’ din postul tau, a carui ironie nu m-a impiedicat sa-mi dau seama ca te numeri printre ei) cred, si sunt gata s-o plateasca prin onorarii avocatilor, ca se pot fura operele intelectuale, ideile, gandurile, cuvintele si altele asemenea, susceptibile a-i fi imputate mai degraba lui Dumnezeu (sau diavolului) decat oamenilor, in lumea spiritului si nu a carnii.
    A copia nu este furt. Imitatorii si emulatori-ti ar trebui sa te maguleasca, nu sa-ti provoace reactii inchizitoriale. Sporirea numarului lor nu face decat sa-ti creasca valoarea literara. Oricum, tu vei avea intotdeauna intaietatea publicarii, depinde doar de tine pe cine alegi ca prim editor.

    Like

  16. doamna cea curajoasa…. nu ma face acum sa ma prabusesc de pe scaun de ris. e ruda cu tine? nu inteleg!!!

    stai asa ca acum am citit aci ceva despre dzeu si cum intelectul talentul si creativitatea, totul, domle, carnea, sufletul si sexul le datoram lui sau diavolului. hai sa ne furam proprietatile intre noi, ca si-asa nu ne apartin. :))))

    bine, ma! in ce secta esti? scuze de ironie, dar ce putem noi doi discuta asa in amanuntime? oricum sint plictisita de subiectul asta de n-ai idee. mai bine ma duc sa stric ceva in bucatarie.

    Like

  17. Sunt ortodox, adica crestin.
    Eu nu sustin ca nu se ‘inscrie in drepturile de autor’ culegerea de care-i vorba, ci ca nu exista drepturi de autor de loc, adica nu exista asa-zisa ‘proprietate intelectuala’. De-aici chapeau-ul meu in fata doamnei mult-pomenite, care nu-i altceva decat un “adevar grait-a!” in corul de vociferari massmedia-tice care ne impuie urechile cu tot soiul de strigaturi copiraitistice, patentistice si teidmarkistice. Te asigur ca n-o cunosc in nici un fel pe dumneaei in mod personal; la fel cum te asigur ca nu as avea nici o sfiala, in cazul in care m-ar interesa, sa cumpar culegerea cu pricina fara sa-mi pun problema daca autorul (original) si-a cules procentele cuvenite conform legii. Acesta s-ar alege cu vesnica-mi recunostinta in cazul in care a reusit sa-mi mai inlesnesca un pas pe drumul cunoasterii, ceea ce, cu tot respectul, nu cred sa faca prea multe parale…

    Like

  18. pentru mine nici tu nu existi, asa ca parerea ta nu exista nici ea. imi pare bine pt tine ca ai avut un loc in care sa-ti trintesti parerile, acum du-te si fa ceva mai constructiv.

    merry christmass! ho ho ho…

    Like

  19. hai, nu te supara acum… ai avea succes in fata “editorilor” cu astfel de opinii marxist-leniniste. argumentele tale sint puerile de-aceea am zis ca nu ma intereseaza. ce te faci cu dreptul unuia de a fi platit pentru munca lui? sa lasam asta… imbratisezi curajul unei madame care nu e in stare sa dea niste explicatii simple? si, mai nou, copiatul – furtul – se numeste curaj??? nu vrei sa ridicam si statui pentru asta? sa luam exemplu? sa mergem s-o atingem pe individa pe principiul “asa da!”?

    crezi ca pe mine ma intereseaza daca pamuk si-a luat procentele aunci cind ii cumpar cartea? dar daca citesc o carte identica pe a carei coperta in loc de numele autorului scrie “fax machine”, atunci da, imi dau seama ca e ceva neregula cu lumea asta. si nu pot sa nu ma intreb daca merita efortul s-o fac mai buna sau sa-i adaug ceva culoare.

    Like

  20. am avut rabdare sa citesc tot articolul, am vazut unde bati si cu “exemplul stambei”, probabil din istorioara asa s-a nascut expresia “a te da in stamba”. dar cred ca faci o confuzie intre proprietatea ideilor si proprietatea intelectuala. si am avut discutia asta inca de la inceputurile mele editoriale cu chiar proprietarul unei edituri, cea mai mare producatoare de maculatura din tara. el imi spunea ca ideile mele apartin editurii, care idei, domle? ia aratati-mi-le, unde sint ideile mele si unde sint cele ale editurii??? si priveam fix in eter, chiar deasupra cheliei proprietarului, sa vad poate iese de acolo vreo idee. nu iesea nimic, zau… era tabula rasa si in privirea lui, iar eu insistam sa-mi arate ideea.

    ca sa fiu mai clara, mi se ceruse sa fac o poveste despre un curcubeu. acum, dragul meu, nu stiu cum sa-ti spun, dar sa faci o poveste e cu totul altceva decit sa ai o idee. pentru ca atunci cind te apuci de scris, chiar daca la comanda unuia fara nici o idee in scafirlie, nu e ca si cum te-ai apuca de construit o biblioteca la comanda. fiindca chiar si acolo, tu, cel care vrei biblioteca, vii cu o schita, spui cite rafturi vrei, ce culoare, din ce material etc., si daca nu-ti place cum a iesit, poti refuza lucrarea, iar timplarul ori iti da avansul inapoi, ori iti reface biblioteca pina esti multumit.

    in cazul fa o poveste despre curcubeu, sau despre electricitate, daca vrei, sau fa o poveste despre un cuib de cuc, nah… ce poti aduce nou in povestile astea cu astfel de tematici spuse de multi altii inaintea mea? pai, vezi tu, aici e tot schepsisul, ca nu e nimic nou sub soare, si o stie toata lumea, ca importanta nu e povestea, ci felul in care o spui, felul in care o arati lumii. daca ai talent sa seduci citiva oameni cu ea, sau cel putin sa nu-ti bati joc de oamenii aia plictisindu-i cu o alta poveste oarecare despre curcubeu, electricitate, cuiburi de cuci…

    in cazul de fata, cartea despre care vb: “Magie de Craciun”… nu am nimic impotriva ca un alt producator de maculatura sa ia o serie de colinde, care oricum nu-mi apartin, si sa le puna intr-o noua carte… pe care o vor cumpara parintii ce n-au internet acasa, sau invatatoarele care nu stiu sa-l minuiasca, caci dar o simpla cautare pe google le-ar oferi mii de colinde… aici e vorba de structura cartii, “cuvintul inainte” care a fost tot al meu, munca asezarii in pagina, care a fost a altuia, traducerile si in definitiv tot conceptul. aici vb despre un concept, nu despre idei. pt mine ideile nu valoreaza nimic atit timp cit nu sint aduse intr-o forma sau alta la suprafata. dar odata aduse de cineva la suprafata, aici avem de-a face cu munca aluia, iar munca aluia trebuie respectata, iar munca aluia, in ceapa ma-sii, are drept de proprietate intelectuala. ce dracu, e asa de simplu de inteles…

    asa ca madama careia i-ai adus ceva plocone mai inainte, e doar o marunta hotoaica, o femeie care functioneaza si ea, saracuta, dupa regulile sistemului editorial romanesc. cu alte cuvinte, alta care s-a dat in stamba.

    acum sper ca ti-e mai clar despre ce vorbesc.

    Like

  21. Draga Zully,

    Imi era destul de clar de la bun inceput despre ce vorbesti, dar te inseli in continuare in ceea ce (inteleg eu ca) sustii si anume, ca “munca iti da dreptul la proprietate intelectuala asupra…” (ei, aici nu prea mai inteleg, dar pot sa-mi inchipui niscaiva lucruri). Cea mai completa demonstratie a falsitatii afirmatiei de mai sus pe care-am gasit-o pana acum e cea a lui Kinsella.

    Versiunea pe scurt ar fi: dreptul nu e un atribut conferit omului sau posedat de acesta in mod inexorabil ca addenda la ‘omenia’ lui, ci este o lege sau norma (in masura in care-i universal); proprietatea este o norma de exculziune mutuala de la folosirea aceleiasi resurse (unul singur si numai un om poate poseda resursa la un moment dat) si deci are sens numai in cazul in care este vorba de o resursa rara!, adica un bun asupra caruia planeaza posibilitatea unui conflict (fizic) intre 2 sau mai multi oameni, dar care nu poate fi posedat simultan si in intregime de catre toti revendicatorii; dreptul de proprietate (adica de excluziune de la folosire) asupra bunurilor super-abundente (care nu sunt rare, de ex. aerul sau lumina soarelui si a lunii) nu are, deci, nici o noima; ideile sau cum vrei s-o spui tu mai generic, dar sa includa si subiectul nostru predilect, cartile (‘produse culturale’, de exemplu) sunt bunuri super-abundente, adica nu sunt rare si asta nu in sensul dat de tine de “nimic nou sub soare”, ci in acela ca posesia lor nu intra in conflict cu posesia nimanui altcuiva asupra lor (de ex., faptul ca eu pot iti pot citi si chiar -oroare!- copia si chiar -aoleu, crima…!- vinde continutul blogului sau parti din el nu afecteaza cu nimic ‘dreptul’ oricui altcuiva de-a ti-l citi la randul lui si chiar de-al -oroare!- copia si -‘blasfemie’, Doamne iarta-ma!- vinde, deci blogul tau – imi pare rau, dar e adevarat! – nu e un bun rar!); fiind super-abundente in sensul de mai sus, dreptul la proprietatea asupra ‘produselor culturale’ este lipsit de obiect, deoarece nu exista nici un conflict pe care presupusul ‘drept’ sa fie chemat sa-l rezolve.

    Ideea ca produsele culturale nu sunt rare e oarecum contraintuitiva, dar nu mai putin adevarata, cum demonstreaza Kinsella. (Paranteza… Si mie mi-a venit greu de crezut si de digerat muuulte dintre lucrurile sustinute de catre asa-numita Scoala Austriaca de economie (al carei cel mai de seama reprezentant e Ludwig von Mises, pe blogul-omonim al caruia te tot trimit la pescuit perle de intelepciune), dar am cedat evidentei; nu fara mari batai de cap, caci pozitia hard-core capitalista pe care se situeaza ‘austriecii’ si pe care incerc sa mi-o insusesc si eu – sper sa nu ma parasti la organele legii, ca-ti marturisesc ca n-am de gand sa le platesc redevente – e aproape obnunbilata in mass-media de catre stanga mult mai guraliva si, de ce sa n-o recunosc, mai ademenitoare pentru slabii de inger. … inchid paranteza). E combatuta in articolul pe care ti-l inmanai mai sus spre consultare/consumare si ideea ta cu munca te face proprietar, pentru ca munca-ti apartine si deci si produsele rezultate in urma muncii tale ‘trebuie’ sa-ti apartina; ca scurt aperitiv la felia de delicioasa demonstratie a lui Kinsella, pot sa-ti observ ca insusirea de catre muncitor a produsului muncii obtinut cu uneltele si materia prima a altcuiva se numeste nu ‘proprietate’, ci, dimpotriva, furt; deci, nu munca sau ‘creatia’ te face ‘proprietar de drept’ ci… altceva, de descoperit in articol de catre pofticiosi.

    Like

  22. pai sa-l citeasca, domle, (blogul) ca de-aia scriu virtual, pentru altii, ca daca voiam sa scriu pt mine, am pixuri si agende dn belsug. blogul asta nu e despre superbele mele idei, ce nii eu nu le iau in seama, ci despre faptele unuia sau altuia, nu-s chiar atit de timpita sa fac literatura aici, literatura care oricum se face din ce in ce mai putin si din ce in ce mai slab chiar si in particular. si cum poti tu sa furi intimplarile mele, sau starile mele sufletesti pe care le scuip aici, asta chiar sint curioasa, si chiar daca o faci, pe cine minti, de fapt?

    apoi despre ce muncitori vb tu aici? si materia prima a cui? vb de calculatoarele personale pe care am construit cartea? de cartile din biblioteca personala pe care le-am consultat? de wc-ul pe care l-am folosit in timp ce stringeam colinde? care colinde erau deja strinse de pe vremea cind faceam serbari scolare cu copiii? hai sa fim seriosi… deci dupa parerea ta sau a austriecilor, noi sintem hotii, doar pentru ca ne revendicam dreptul sau, ma rog, cerem aplicarea legii, care exista deja. si care oricum e asa, doar pentru ochii lumii. poate de-acolo din Belgia de unde scrii lucrurile se vad fantasmagoric, sau poae ca aia acoda tot felul de conditii de hotel de 5 stele celor care-si bat capul cu cartile, dar ia vino domnia ta aici, in ro., munceste ani de zile ca un zabauc, folosind materia ta prima, calculatorul personal, electricitatea pe care platesti factura luna de luna, garsoniera pe care platesti chirie, materia cenusie in care ai investit ceva carti cumparate din banii tai si ceva studii platite tot din banii tai, ca n-ai vrut sa depinzi de nimeni, si pe urma vorbeste-mi de furturi. poate crezi ca traducatorii romani folosesc materia prima a editurilor, ai idee cite edituri exista in romania care functioneza pe baza a doua sau trei calculatoare? poate crezi ca dictionarele lor au fost puse la dispozitie de capetele plesuve ale editorilor, nu, nene, trezeste-te! acolo e munca, nu furt!!! e bibileala naibii, uneori talent, la altii dublat de constiinciozitate, dedicatie, si vine cite o tanti de-asta, ca cea de mai sus, spalata pe creieri de atita nesimtire romaneasca si zice ca e normal, ea e proprietara. si mai vii si tu sa-i dai apa la moara sa doarma linistita noaptea, pazita de ingeri austrieci, nu ca mi-as face probleme c-ar durea-o in floci de telefonul cu bucluc pe care i l-am dat acum doua luni.

    o sa citesc articolul lu nenea ala de-l recomanzi miine dimineata ca azi n-am chef si nici timp.
    multumesc pentru comentarii, sint binevenite pentru investigatia la care lucrez, chiar daca nu sunt de acord cu ele.

    Like

  23. Asta-i buna, cu ‘ingerii austrieci’; si totusi nu chiar atat de metaforica pe cat ar pretinde-o aparenta ei iconoclastie… esti totusi prea patimasa ca sa accepti argumente rationale, pretuiesti argumentele ad hominem mai mult decat aflarea adevarului. Iti inteleg frustrarile, le-am avut si eu odinioara, sunt si eu tot un angajat ca si tine care produce software pentru o multinationala, m-am ‘suspectat si eu de genialitate’ si m-am ingrozit la gandul ca poate n-o sa ma pot abtine sa scot din mine un lucru extraordinar, care-o sa revolutioneze domeniul si-o sa scoata purcoaie de bani ‘pe spinarea mea’ firma la care se facea, ca din intamplare, ca-mi inchiriam munca ‘mea’ in momentul in care m-ar fi trezit lovit de inspiratie, pe un salariu ‘de mizerie’… sunt in continuare bantuit de suspiciuni si nemultumiri cu privire la marimea salariului si a pozitiei pe care-o ocup in cadrul firmei, dar la fel e oricare dintre noi.
    Insa, frustrarile si relativa mizerie in care ma zbateam nu tin loc (asta o spun acum) de argumente, desi imi pareau mai adevarate decat orice lucru de pe Pamant, tocmai pentru ca erau “ale mele” si ma consideram un oropsit de soarta si, mai ales, de cei din jurul meu; cu alte cuvinte, imbratisam cu nesat si ma imbatam cu nalucirile mizantropiei inerente solipsismului si superbiei la care ma dedam, ca orice socialist (asta o spun acum, ca atunci ma consideram mai de dreapta ca oricine) care se respecta. Asadar, atunci cand mi-a picat in mana Teoria socialismului si a capitalismului a lui H.H. Hoppe (cel mai logic intransigent om pe care l-am intalnit), primul meu contact cu Scoala Austriaca, existau toate premisele s-o arunc cat colo de strambandu-ma neplacere la cititul unei atat de capitaliste carti, cu idei atat de in raspar cu mangaietoarele mele frustrari ‘marxist-lenisiste’, precum sugestiv (dar total gresit, diametral-opus chiar) ai gasit de cuviinta sa-mi categorisesti actualele-mi convingeri. Numai luptandu-ma, la propriu, cu cartea aceasta, rezistand pana la capat, am reusit sa-mi dau seama cum sta treaba cu notiunile de proprietate, economie, preturi, capitalism, socialism s.a. pe care le folosim toti cu atata neindemanare incat si-au pierdut sensul.
    Dar, sa revenim la oile noastre; hai sa facem un studiu de caz din experienta ta cu culegerea de colinde: ce fel de daune te indreptateste legea sa-i pretinzi editurii cu pricina? Care e delictul de care se face vinovata? pentru ca nesimtirea, chiar si romaneasca, imi pare, ca si calomnia, un simplu moft de ego-uri supra-autoestimate si nu cred sa fie pasibila de pedeapsa, nici macar in legea pe care-o invoci (de legi strambe, totusi, e plina lumea; legislatia SUA se intinde pe cuprinsul a zeci de mii!!! de pagini; simplul acesta fapt cred ca submineaza putin calitatea de imuabilitate a legii, nu gasesti? Sau crezi ca G.W. Bush – ca si alti precedenti, actualui si viitori prezidenti – era manat de inspiratia divina in activitatea lui favorita dupa ‘war-on-terror’ de-a incropi, aproape zilnic, sute de legi si acte normative care, din fericire, nu reuseau sa treaca toate de furcile caudine ale Senatului, dandu-si cu parerea despre regularizarea unor domenii atat de eterogene precum cresterea vitelor, extractia petrolului, comertul cu bumbac s.a.?

    P.S. nu pot sub nici un chip sa-ti fur intamplarile sau starile sufletesti, intr-adevar, m-as minti pe mine daca mi-as inchipui asa ceva. Nici n-am sustinut altceva. Pari totusi de parere ca as putea sa-ti fur, in cazul in care ti-as cumpara vreo carte, literatura pe care-o produci (care, se pare, e ‘alta mancare de peste’), prin vanzarea de copii tiparite de mine, eventual sub un alt nume. Asta sugerezi, am inteles bine?

    Like

  24. aia cu intimplarile luate era o ironie, inchipuie-ti doar ca nu scriu nici 10% din ce e important in viata mea. de-aia si sint inteleasa uneori gresit. asta cu “prea patimasa” imi place cel mai mult, mai ales ca in realitate sint rece ca un sloi.

    in fine, mi-am pierdut rabdarea cu tine. oi fi eu chioara, dar nu-s si surda. nush ce vrei sa-mi demonstrezi ca oricum nu merge, nush despre ce frustrari vorbesti, ca n-am murit de foame din cauza hotilor si nici n-am stat in banii editorilor, ar fi fost chiar culmea, hahahha. dar daca incepi sa traduci ce spun prin frustrarile pe care ti le inchipui ca le-as putea avea, ce-ar fi sa faci tu ce te taie capul, si eu ce ma taie capul si toata lumea e happy? nu esti CA SI MINE, fiindca nu-s angajata nici la multinationale, nici in vreo dugheana. e irelevant pentru discutie ce fac eu si ce faci, sau ce-ai facut tu ca sa-ti cistigi existenta.

    argumentele si exemplele se dau doar pentru a sustine un punct de vedere, nu trebuie luate ad literam, altfel nu mai ajungem nicaieri. te indepartezi de la subiect, mi-l prezinti pe george bush, stai focusat pe prostii din tara, te-ai gasit si ce exemplu sa-mi dai, maimutoiul principal al lumii. e de asemenea ielevant pentru discutia asta, ca tot am pornit-o. nu vreau sa vb despre globalizare, nici despre america, nici despre mcdonalds.

    vreau sa vb despre pizdosii din tara mea. cum se pare ca n-ai mai interactionat demult cu ei, ti-ai pierdut indeminarea de a-i recunoaste, si-apoi de a-i ignora cel putin.ok, hai sanatate multa si bafta pe acolo pe unde esti.

    Like

  25. Multumesc de urari! Pai, hai sa vorbim despre ‘pizdosi’. Am inteles ca ai ales sa n-o ignori pe madama cu atitudini ireverentioase, ci s-o dai in judecata. De ce anume e acuzata?

    Like

  26. Ce misto! Razboi interconfesional! Jerusalem part 2 – Cruciadele redivivus – Rumble in the Carpathians!

    Cit despre onanistii astia care poarta eticheta de ortodox cu mindrie sa citeasca si altii acilea ce hram poarta si care e pozitia drept-credinciosilor cu furatul: http://ro.altermedia.info/antisistem/manipulare-lingvistica-echivalarea-copierii-neautorizate-a-operelor-artistice-cu-furtul-sau-pirateria_18497.html

    Adica. Daca fura el ca sa isi faca blog, carte, whatever se cheama ca nu e un sfirsit de lume. Daca vine unul si ii ia ce are in casa, atuncea sa-l bata Dzeu ca e un nenorocit si asta nu se face. Imi plac astia pentru cita ipocrizie pot sa scoata prin fiecare por. De fapt, toate editurile crestine sint peste cucoana ta – ei publica totul dupa cum ii taie capul si dupa aia o dau cu mila crestina inainte.

    Pe scurt, nu-ti pierde vremea cu astia ca sint mai rai decit cei cu care ai avut probleme si de la ei nu o sa scoti nimic, nici macar respect, ca, vezi doamne, nu esti botezata, nu vezi lumina, deci nu esti demna de atentie.

    Unde mai pui ca von Mises Institute pe care si-l link-eaza V este moartea pasiunii. O mina de gunoiasi, copii de bani gata ai unuia sau ai altuia care predica ceva in genul sa moara toti numai noi sa facem profit. Partea buna este ca nu au inteles ce a zis “austriacul” Mises ca altfel ramineau fara club. Pfui. Daca vrei poti sa stergi mesajul Z ca sa nu se inflameze gunoiasii.

    Like

  27. nu sterg nimic. eu am scris ditamai cartea in care-i pun la zid pe “spiritualii” astia spalati pe creieri. ca doar nu crezi c-am fost in pelerinaj sa ma inchin prin biserici.

    nu vezi ca n-a inteles de ce e acuzata madama aia? n-am mai stat sa-i explic. era prea simplu, si asta poate fi intr-adevar o problema pt unii.

    Like

  28. Eram sigur ca te-a convertit. Pai sa o luam sistematic:
    1. Mutat in tara cu traditie catolica
    2. Mutat in tara cu traditie anti-musulmana
    3. Facut pelerinaj catolic
    4. Luat ghiaur la tine
    5. Mai e nevoie de 5?

    The Ion

    Like

  29. nu m-am convertit la nimic, fii serios, Ioane! la ce? haha…

    1. nu ramin mult nici aici.
    2. ei sint anti-tot de fapt. sint anti-englezi, anti-americani, anti-francezi.
    3. eu am facut o calatorie, nu un pelerinaj. e drept c-am mers si eu pe jos ca toti ceilalti, dar am avut alte treburi.
    4. ardeleanu e si mai anti-religie ca mine. de ce crezi ca m-am ferit de musulmani? nu-mi plac fanaticii de nici un fel.

    gata cu confesiunile, la munca toata lumea. sa speram ca Hrib e iar in gaura de bani si nu face recurs.

    Like

  30. 1. Asa zic toti. Morala: niste comunitati atit de mari de romani ca a trebuit sa se fiinteze arhiepiscopie pentru Spania.
    2. Espanolii sint anti orice pe simplu motiv ca nu inteleg nici o alta limba.
    3. Tot pelerinaj. Pelerinaj e si cind te duci la tribunale de ai tocit treptele si pe la ministere cu actele.
    4. Ardeleanu tot ghiaur, doar ca mai calm decit oltenii. Cine stie ce fanatism o fi avind. Eu am la cartofi prajiti de ex.

    Like