Publishing Crush

Mi-a luat mai bine de un an sa-mi pun hirtiile in ordine. si de data asta nu mai e vorba despre diverse idei pe care le-am mizgalit in orele mele de turbare insomniaca, idei ce nu fac nici cit hirtia pe care-am consumat-o, drept pentru care le-am jumulit fara mila. e vorba de acele contracte parafate si stampilate si trecute prin furcile avocatilor si tot degeaba. unii le respecta, altii se fac ca ploua, si asta o spun asa, fara sa ma agit ca inainte. intre doua plecari sint multumita doar daca am timp sa mai rezolv cite ceva, astfel incit data viitoare cind ma intorc sa fie si mai bine. an plin, fara sa intru in detalii, pot spune ca nu m-am plictisit nici de data asta.

ca tot am trecut prin bucuresti, zic ia sa fac rondul si pe la administratia financiara, ca dupa ce am intrat in rindul lumii si mi-am declarat veniturile, s-a mai trezit un ametit sa-si aduca aminte ca am colaborat cu el si-am primit scrisoare de urgenta sa ma prezint la sectorul 4. cine o fi, domle, ca i-am declaratara pe toti si nu degeaba am cerut contracte cu fiecare in parte, nu tineam minte sa mai fi semnat in plus, cu atit mai putin unul de conventie civila (habar n-aveam ca mai exista asa ceva).

ei bine, tinarul administrator al weblogului, acest vizionar al lumii virtuale, acest nume de referinta in istoria platformelor de blog pe cale de disparitie, acest dinozaur modern al carui nume nu are sens sa-l dam, fiindca e deja celebru, a semnat pare-se cu mine acest gen de contract, nu stiu cind anume, probabil in timpul unui vis erotic de-al meu, dar nu cu el, ca deja era cosmar, altfel nu gasesc o explicatie plauzibila si chiar nu m-am senilizat in asa masura sa nu-mi amintesc perioada de trista amintire cind, incercind sa construim o echipa pe weblog acu ceva vreme, cind a fost vorba de contracte, domnu cu pricina dupa ce ne-a zis “miine le vom semna” a disparut pentru o luna in America.

o intreb pe doamna de la administratie: “cum se poate sa fie declarat un contract pe care nu l-am semnat?” “se poate”, zice ea, “daca are datele dumneavoastra” “dar nu trebuie sa fie semnatura mea pe el sau cum?” in mod normal asa ar trebui, mai zice doamna. “dar nu va faceti probleme, aveti impozitul platit”. nu de asta imi fac eu probleme, ci de faptul ca exista un contract pe numele meu pe care nu l-am semnat, nu ca n-as fi vrut, dar nici macar nu l-am citit. dupa ce ma conving ca n-am amenzi de platit, intru intr-o librarie si ce vad? texte traduse si adaptate de mine intr-o carte apartinind unei edituri cu nume de voma, si anume Kullusys. apar unele edituri ca ciupercile dupa ploaie (aici miros mina lui Cioaba – nu s-a lasat, dom`le!), cotrobaie dupa texte vechi, le gasesc si cu tupeu le folosesc fara sa mai ia legatura cu cei care odata si-au batut capul cu ele. sa mai scoata si ei un ban gramada de sarbatori…

insemnare fara nici o concluzie. deocamdata…

Advertisements

2 responses to “Publishing Crush