Ceva amplu

fara nici o legatura cu realitatea.

Later edit: am lasat melo si-am fugit, ziceam ca sa revin si sa scriu ceva important, dar intre timp am uitat ce. inseamna ca nu era asa de important, sau s-a intimplat ceva si mai important care a anulat mai devremele. tot ce e posibil ca peste un an, revazind din urma treburi care mi se credeau importante sau oameni la care dumnezeu stie de ce tineam, daca nu din pricina unor imprejurari favorabile, sa observ acelasi lucru, ca doar nu e prima oara.

sau cum spunea azi regizorul Carmazan, intr-o masina care spinteca traficul si ploaia: “feriti-va de cei care spun ca fara voi nu mai pot trai sau ca va iubesc pana la moarte”. eh, parca nu stim, ne-am invatat minte demult… oricum afirmatia in sine e o aberatie, nu mai stau sa o desir ca mi-ar trebui zile, plus exemple duium. ultima data cind am auzit asta, am taiat-o scurt: “zi ce vrei”. sigur as fi putut fi mai blajina si sa spun: “spune-mi, te rog, cu ce te pot ajuta”. dar nu e acelasi lucru?

anyway, din ceainaria japoneza cu nume englezesc “Serendipity” recomand ceaiul turcesc. impartit la trei prieteni care cascau gura la un asa zis spectacol de citit povesti ezoterice (`tu-i!) pentru copii combinat cu un numar de dans al unei balerine de 11 ani care citise 1000 de pagini intr-o singura vara (mindria parintilor expusa unor straini), pina la urma am incheiat seara in fata unui pahar de whisky londonez si a unei portii de macaroane amestecate cu spanac si ciuperci urmarind o alta dare in stamba, cea a politichiei romanesti. ceea ce a fost o combinatie destul de interesanta, trebuie sa recunosc. la fel si faptul ca atunci cind esti intr-o companie reusita, nici nu mai conteaza ce rontai sau pe cine vezi la tv.

got to go. aud cheile lu` zan in usa din sebastian. altu` care a umblat pe coclauri in ploaie. tre` sa vad care din noi doi e mai ametit.

one day later edit:

cel mai dizgratios moment al serii trecute (nu pot sa mi-l scot din cap, pur si simplu): madama ezoterica, ce cu atita patetism isi scuipa povestile cu pietricele si ingeri, de se emotionase singurica sarmaluta si-i curgeau deja lacrimile pe sub ochelari de genialitatea creatiilor sale, dupa ce ne-a mai plictisit cu inca trei aberatii compozitionale de mare anvergura, a smuls trei copii din linistea lor si i-a pus sa le multumeasca parintilor care i-au facut, asa, tam nesam, ba nu, ca tot sint sarbatorile, pentru hainutele cumparate, pentru mincarea si jucariile si… tot tot tot tot, ca n-o facusera niciodata si se cuvenea acum, pe loc, printre cesti si ceaiuri si straini care nu aveau nici o vina. sa fie invatati de mici cu recunostinta, sa nu cumva sa uite sa multumeasca pentru aerul respirat, pentru portia de cartofi prajiti din seara asta si pt ceaiul de miine dimineata.

copiii, luati ca din oala, s-au conformat sau nu, mai n-au vrut, mai au lasat capul in pamint, mai au biiguit niste multumiri ca sa scape de nebuna, dar… mutra unui tata care astepta cu gura intredeschisa, cu sufletul la gura, extaziat de promisele multumiri, a facut tot showul. hai sa aplaudam.

am cazut de acord sa plecam imediat dupa aceea. nu mai suportam exploatarea asta mieroasa dusa catre bataie de joc. e foarte frumos ca unii au preocupari spirituale si intr-adevar s-ar putea sa vada ingeri, sa-i simta, sa-i auda, sa aiba o comunicare directa cu ei, orice e posibil. e posibil si ca intr-o zi romania sa nu mai fie pe primul loc la furaciuni, sper si eu, ca doar nu ma costa nimic. ba nu, pe mine chiar ma costa, hahaha… sper ca fatiscana aia care a citit 1000 de pagini sa nu le fi confundat cu niste carti de colorat, caci zau, dupa ce citesti atit intr-o singura vara nu vii dupa aceea sa faci pe balerina netalentata in fata unor nevinovati care au vrut doar sa bea un ceai intr-o zi ploioasa, dar s-au trezit ca trebuie sa-si pazeasca cestile de picioare si poante, fiindca nu era loc de rasuceli prea ample si piruete pina in tavan, decit doar de niste zbateri de brate de care ar fi fost in stare orice copila mai sprintara, fara nici o scoala de balet. sigur de apreciat efortul, si al ezotericei ca dorea sa-i convinga pe toti de existenta ingerilor, si al fetei de 11 ani dornica sa-si arate calitatile, in definitiv e de apreciat si efortul meu de a rezista saradei pina la capat, dar dupa toate astea te ia cu fiori pe sira spinarii. adica imi apreciez mai tare birlogul si clipele cind vreau sa fiu doar cu mine, harnica rupind hirtoage.

Advertisements

6 responses to “Ceva amplu

  1. Inspirata asortarea ciupercilor cu politica, ca sa nu zic, cu spanacul. Sustinerea a venit, banuiesc, din partea “tariei”, pentru ca nicio alta bautura n-ar fi fost mai potrivita :).

    Like

  2. “atunci cind esti intr-o companie reusita, nici nu mai conteaza ce rontai sau pe cine vezi la tv”.

    Când zici companie reuşită bănuiesc că nu te referi la Sanomahearst 😛 Cred că de companie’ este vorba. Da, atunci da… 🙂

    Like

  3. monster: welcome 😀

    xxl: eh, doua inghitituri, merge… m-a luat zanu oricum, nu se compara…

    motanes, c`est toi, mon cher? (dar si sanomahearst e companie faina, mai ales ca nu trec pe-acolo )

    Like

  4. Cind nu iti gasesti locul si abia astepti sa o zbughesti, parca e dilatat al naibi timp…aia cu multumirile ei chiar m-a enervat…in seara aia copiii trebuiau sa invete sa se fofileze, oricum o vor tine minte mult timp…e nevoie de recuperare cu kg de dulciuri.

    Like

  5. draga mea, lipsa de sex dauneaza grav sanatatii mentale a ezotericilor. numai auzindu-le aberatiile si te alegi cu niste carii cinstite, hai c-a fost frumos totusi, mi-am confirmat pentru a mia oara ca tot ce contine “serendipity” trebuie evitat.

    pupam ioana si-i dorim o seara delicioasa

    Like