Les feuilles mortes

Exista un anumit coconet care vorbeste in dodii, in limbi semi-straineze si pline de naduf, un fel de secta de-asta de mocofonite, care au prins din zbor niste titluri si-au tinut minte autori la gramada, dar e asa o balmajeala in capul lor de nu se mai intelege titlu cu titlu, daca le tragi de mineca putin ca te zgiriie o inadvertenta a chintesentei culturii lor (vb lui Dorel) sar paispe metri in sus gata sa ramine agatate cu fustele de un copac si sa ne arate dedesubturile lor sexi (ca de lady ce sint nu suporta blugii, aceasta lucratura a diavolului), desi cataratul intr-un dud nu se compara cu lectura ”femeii la 30 de ani” a lu` Balzac, adica o explicatie e necesara: cataratul intr-un dud e mai beton decit Balzac, la concluzia asta au ajuns pina si anumiti profesori de literatura atunci cind nu le mai ajung banii de piine.

Am invatat mai multe de la cartile pe care le-am dispretuit {(cum sa NU fac asta sau ailalta) nu inseamna ca dispretuiesc romanele lui Balzac} sau de la oamenii care m-au socat cu anumite intimplari sau gesturi (cum sa NU fac asta sau ailalta, fiindca stiu ce efecte au avut asupra mea si mi-am spus, de exemplu: in clipa in care voi scoate pe nas cuiva ca am impartit cu el ultimul iaurt din frigider sa dea dumnezeu sa crap! Atunci inseamna ca am atins pragul cel mai mizer al josniciei). Dar iar m-am indepartat de la subiect…

Pina la urma cred ca ceea ce conteaza este SETEA pe care o ai de cunoastere, iar in spatele ei se afla curiozitatea si mirarea in fata descoperirii. Iar asta este o chestie pur personala, atit de intima, incit parca nu merita sa stai de vb cu toti despre cartile pe care le iubesti si parca nici n-ai vrea sa le recomanzi oricui.

Si daca dam tot balastul de cuvinte la o parte ce mai ramine. Si daca dam tot balastul de intimplari la o parte ce mai ramine. Si daca te despoi de figurile tale arogante ce mai ramine din tine cu care sa mi te prezinti. Si daca nu intelegi ceva poate n-ai toate datele. Pentru asta exista intrebari.

O sa dau doar un singur exemplu. O mare profesoara de franceza si engleza incepuse sa-mi povesteasca despre ”Mizerabilii” lui Balzac, de-aia am si adus vorba mai sus. ”poate ai vrut sa zici Victor Hugo”, am corectat-o eu la vremea aceea, nu cu rautate, doar asa ca fapt divers, ca putea femeia sa greseasca, mi s-a intimplat si mie, fiind cu gindurile in cine stie ce dud, mai ales cind puneam zahar tos in loc de sare in ciorbele mele. S-a burzuluit la mine ca un cocos care n-a calcat gaina de vreo doua saptamini, cum asa, ii dau eu lectii de franceza, ”nici vorba, ma apar eu, dar daca Balzac n-a scris ”Mizerabilii”, ce vina am eu? A scris el multe, dar nu ”Mizerabilii”. Mai bine o lasam sa creada asa, dar era prea convinsa de aberatiile ei si mergea la clasa sa predea literatura franceza, iar pe mine ma pocnise din senin o datorie civica fata de sarmanii copii, care si-asa nu-l inghiteau pe Balzac, si-l confundau cu Sadoveanu (pentru ei ambii fiind mizerabili). Asa o furie o apucase pe madama mea ca imi venea sa chem pompierii sau sa sun la vreun sanatoriu, am preferat sa-i dau dreptatea prostului ca intra la ore si, cine stie, scalpa vreun elev de draci sau il lasa fara masele. Peste o saptamina i-am facut cadou ”Mizerabilii”, i-am pus cele trei volume pe catedra si m-am retras. In pauza a venit la mine sa-mi multumeasca si mi-a trintit-o: ”ai vazut ca era scrisa de Hugo?” asta e una dintre acele faze in care eu simt ca m-am nascut pe planeta gresita.

Sigur ca de vina sint eu, de ce trebuia sa-i arat aleia ca gresea (desi in mintea mea fusese mai mult ceva de genul ”hai sa ingropam securea, sint alte lucruri mai importante in viata, chiar daca suna a slogan”), dar si acum ma oftic.

Nici asta nu e important, desi amuzamentul este fata sublimata a furiei. De exemplu cit ea se gindea cui autor apartine cartea cutare, eu faceam alte conexiuni, de genul cum a trecut asta examenele, daca a citit macar autorul de care e asa sigura, citi copii vor invata gresit la clasa ei, daca a facut sex cu o seara inainte, daca e doar o tocilara oarecare ce si-a ingramadit informatii in cap fara sa le proceseze si de ce nu-mi vad eu de treaba mea. Dar nu ma puteam opri si pace… in timp ce latra, draga, eu n-am facut 4 ani de facultate degeaba (mai cunoastem cazuri de-astea), eu imi imaginam cum ar fi sa ii arunc un pahar cu apa peste machiaj sa se linisteasca, sau sa-i spun ca s-a pus o bomba in scoala si o si vedeam sarind in cap de la etajul I si linistindu-se pe caldarim cit era ea de lata. Am ceva cu aruncatul asta pe fereastra, poate e o obsesie veche, poate doar o atractie bolnavicioasa (sint sigura ca cineva va gasi explicatii plauzibile cindva), in sensul ca atunci cind vad o fereastra deschisa ma atrage pina la aleluia. Sau poate mi se trage de la messenger.

In fine…

Acum orice-ar face sau zice coconetul cultural (dar chiar mi-ar placea sa am o discutie mai interesanta cu acest coconet despre literatura, daca ar sti macar despre ce carte vorbesc, el – coconetul, nu eu – nestiutoarea!, mai ales cu nevasta lui Andi Moisescu as vrea sa vorbesc, sa ramin cu gura cascata, savurind din chintensenta si limitele interpretarilor ei, fara sa-mi vina sa ma ascund iar in dud sau sa ma plictisesc ascultindu-i bilbele), asa deci… orice-ar face si orice-ar zice, spuneam, daca madamele vor calatori in strainataturi, oricit de superbe si cu bun simt ar fi ele, nu vor scapa de prejudecata italienilor, spaniolilor sau englezilor ca ele sint doar niste prostituate materialiste, care si-o trag pe bani, desi sint absolut sigura ca femeile romance sint singurele din lume care, la nevoie, isi intretin barbatii cind acestia trec prin pase proaste, ce pot dura chiar si 4 luni, am auzit si cazuri de un an, nu mai vorbim de sarmanele prostituate care chiar intretin o retea intreaga de pesti, asa ca Balzacul coconetului cultural nici nu mai conteaza in aceste conditii.

Si-atunci incep sa iubesc cu toata forta coconetul cultural roman, cu o patima din aceea de nebun, fiindca stiu ca in timp ce italiencele, spanioloaicele si englezoaicele se chinuiau sa ramina gravide ca sa poate divorta mai tirziu si sa se asigure pe viata cu o renta viajera, plus mii de santaje zilnice, uite copilu` nu-i copilu`, coconetul meu cultural era cu coatele pe masa studiind sau cu lampa aprinsa citind Mizerabilii de Balzac, pardon Hugo, si v-am spus!, se zbateau sa faca din viata lor ceva frumos, ceva fin, ceva parfumat, ceva despre care sa aiba a vorbi prin cenacluri literare, in care romantici poeti, barzi cu fruntea inalta si bretonul aruncat spasmodic pe spate, le-ar scrie scrisori balzaciene, adica interminabile, ca si frazele mele. Si chiar daca uneori o mai si dadeau in bara, din cauza traiului prost si ridicatului din umeri si poate ca se enervau pentru ca pina la urma aveau tot dreptul, eu stiu, fiindca am vazut de prea multe ori si am trait alaturi de fetele astea care mai degraba s-ar lua la harta pentru un titlu, pentru o coperta, sau pentru niste amarite de virgule, decit sa cedeze raminind bortoase, si chiar daca prefera uneori sa vorbeasca in dodii decit sa si-o traga mai des, eu le prefer fara nici o indoiala, fiindca sint animate de o dragoste reala pentru cultura, chiar daca sint facute in fel si chip in afara, adica abroad, si exclus peste Prut, si daca aud de ”deep throat” rosesc de rusine ca nu stiu ce-i aia. Eu n-am stiut pina anu trecut cind mi-a explicat unu ca inseamna ”prajitura git de girafa”, si eu de vaca, nu numai ca am crezut, dar am si vrut sa gust o asemenea prajitura de care nu auzisem. Si-a batut joc de mine… (long story !!!)

Nu conteaza, ma… in afara, adica abroad, dc esti mai smart decit o pizda britanica, esti imediat pusa la punct ca n-ai istorie. Intelegi tu? Si cum sa te scuzi pentru asta? Doar n-o sa te apuci sa-l compari pe ceausescu cu printul charles. E asa o diplomatie in ei de le lipseste bunul simt. O chestie de care se mindresc toti astia care biciuiau negrii cindva, iar acum de teama sa nu para rasisti nu mai folosesc cuvintul ”negru” nici cind probeaza un costum la croitor. Nu c-ar fi costumul roz. Si nu ca in lumea suburbana a italienilor n-ar exista prostituate romance, dar sa spui despre toate romancele de care te lovesti ca sint prostituate, la cinci minute dupa ce-ai facut cunostinta cu ele sau sa le vina numai asta in minte cind te intilnesc, inseamna ca orizonturile lor sint praf si pulbere. Sau cum s-a gasit un suedez sa o pocneasca pe Sona (o tipa din Cehia) ca a auzit el ca sint multe prostituate in tara ei (pesemne ca si Cehia o avea poamele ei), iar Sonia a izbucnit in lacrimi imediat, ca era vorba de tara ei, pe care o iubea cu prostituate cu tot. Si ce stia el despre Sona? Nimic. Nu stia ca fata nu-si dorise ca altele de ziua lor cine stie posete cu fite sau excursii prin Ibiza, ci tinuse expres sa vina sa faca niste cursuri de engleza pentru buna ei educatie, nu stia nici ca Sona facea excursii in fiecare w-end, curioasa sa afle tot si sa-si eficientizeze cit mai mult sederea in Anglia.

”Zi mersi ca nu ti-a zis ca esti chiar tu prostituata”, am comentat eu in timp ce-i stergeam lacrimile cu un servetel (da` cit mai lipsea?), ca eram la sala de mese si nefututul ala se asezase linga noi, iar alta discutie nu putea sa inceapa, desi era mare profesor pe undeva. Dar am si rasuflat usurata ca mai sint si alte tari sub stereotipuri, ca uite mai scapa din cind in cind si Romania de cite un comentariu nefast, dar asta, am aflat mai tirziu, pentru ca unul dintre profesorii suedezi avea o studenta romanca la clasa, ce-i eclipsase pe toti sau cam asa ceva. se mira ca printre atitia tigani (ca da, romania e tara romilor, de fapt) mai e si una care sclipeste.

Acesta e un lucru care m-a scos din sarite in toate cele trei tari pe care le-am vizitat anul acesta si nu stiu de ce dar n-am simtit nevoia sa dau vina pe prostituatele romance, care, spre deosebire de alea italience, nu au succes ca si-o trag mai bine, nici ca sint mai frumoase, ci pentru ca le duce capul si intre doua ”ai ai ai” sau cum or mima ele orgasmul, mai injgheaba si doua fraze cap coada.

Aici nu s-a facut un elogiu al prostituatelor romance, cehe sau de orice origine ar fi ele.

Si-acum, din tot textul acesta o sa extrag doar esentialul (dar dc scriam doar aceste sintagme si fraze nu mai avea farmec):

aceasta lucratura a diavolului
balastul de cuvinte
balastul de intimplari
hai sa ingropam securea
ultimul iaurt din frigider
limitele interpretarilor
se chinuiau sa ramina gravide
femeile romance sint singurele din lume care, la nevoie, isi intretin barbatii
Sonia a izbucnit in lacrimi
si-acum ma oftic.

si peste toate astea va recomand filmul “Je vous trouve tres beau” cu Medeea Marinescu, care interpreteaza o femeie plecata in Franta sa munceasca si… despre ce cred francezii despre romance cum ca ele nu sint altceva decit niste materialiste nenorocite si, desigur, simt nevoia sa le trateze ca atare. Da, ati putea spune, dar iata ca francezii “i-au dat valoare” Medeei. Si iar ne invirtim in jurul cozii…

Advertisements

21 responses to “Les feuilles mortes

  1. deep throat = prajitura git de girafa!!! si-ai vrut s-o gusti!!! loluri nenumarate. na, ce-am retinut si eu din toata treaba…. da’ zau ca-i foarte tare faza, vreau sa-mi povestesti o data long story-ul 🙂

    Like

  2. da, ratoane, de-ai sti… dar probabil ca stii ce bucurie mare e sa rupi mamaliga in doua bucati si s-o imparti cu un prieten, dar si ce nefericire cind iti spune: ba, dc nu eram io nici mamaliga nu mincai… de rahat!!! nush poate sint eu mai sensibila tot din cauze a la turca. in alta ordine de idei cred ca mi-ar placea sa impart cu tine ultimul iaurt din frigider…

    urs, intelegi ce inculta am parut eu ca nu stiam ce-i cu prajitura aia. e drept ca-mi inchipuiam ceva lung si poate in dungi, dar cind am zis: “nu cred ca mi-ar placea sa incerc, suna a prajituri pentru vegetarieni”, toti s-au rostogolit de pe scaune de ris si zau c-as fi vrut si eu sa rid cu lacrimi, dar nu vedeam hazul si o tot dadeam cu: “ai dreacu vegetarienii astia, au si prajituri cu git lung acum”. si aia se prapadeau in jurul meu…

    Like

  3. Doamne, ti-am citit strugurii cu sufletul la gura… AM citit foarte mult pana acum, dar de departe e cea mai frumoasa carte de prietenie, dragoste, ura, si tot amalgamul se sentimente pe care am pus mana vreodata…Iti multumesc.

    Like

  4. strugurii… am numarat chiar zilele astea drafturile prin care a trecut cartea. 14. in decurs de 9 ani. e chiar infricosator, daca te gindesti ca nu are prea multe pagini. si da, e cea mai rezistenta in timp prietenie a mea. ma bucur ca-ti place.

    Like

  5. pt prietenul meu raton caruia ii plac poemele o strofa din verlaine (ultima, ca tot veni vorba de sfirsituri):

    “si singur sint
    in asprul vint
    care ma poarta
    de par acu
    asemeni cu
    o frunza moarta”

    : )

    Like

  6. Si Verlaine!:)

    iubito,
    acolo ajungem la un moment dat chiar si insotiti;
    desi e o nuanta departare intre solitudine si singuratate..
    Dar ambele sunt populate: ganduri, sperante, dezamagiri, carti..
    Si prietenii- cati sunt
    – si orisicat de virtuali(!) au grija sa
    cu-tremure putin frunza …
    ca moare partea ei de asta vara, atat!

    Stii ce frumoasa e toamna unei femei??:)))

    Like

  7. e frumoasa toamna oricum, inainte credeam ca depinde de cine trece prin ea, prin toamna adica, nu prin femeie… desi… am putea spune si si… dar sa nu stricam poezia, ca au facut deja stricaciuni altii cu limbajele lor de lemn si cu rimele lor schiopatate. (zic asa, ca de la cunoscator la cunoscator, nu-mi permit altfel)

    si sint putini prieteni virtuali care stiu sa cutremure frunza, am vazul, mirosul si auzul inca fine, si lirismul in singe, desi nu s-ar zice. ia sa ma reapuc de poezie, ca de siropuri m-a luat greata…

    raton, de ce ma iscodesti? : D

    Like

  8. nu aici, raton. aici trb sa fiu dura, sa-mi permit sa apar toamna din mine si alte fantome, tre` sa fiu bitch sa nu dezamagim tentativele de linsari, de-aia e necesar sa existe lumi paralele, altfel se creeaza bruiaje si nu mai intelege nimeni nimic.

    da, fii atent aici, una din popor: “mai, badita, pt tine/ m-ar minca doua vecine/ una m-ar minca de vie/ cealalta cine mai stie”. : )))

    ups! e iarna, domle… dar cind vine din nou toamna, pentru ca e asa de frumoasa, propun s-o alegem miss Primavara…

    Like

  9. Frunza verde dun susai,
    -Nu stiu ,puiule, ce ai
    De nu vii, pa cum veneai,
    Nu mai razi, pa cum radeai,
    Nu saruti, cum sarutai?
    Cand plecai, plecai cantand;
    Tu acuma de-ai veni
    Inima mi-ai domoli.
    Puiule, cand ii pleca,
    Sa dai pan gradina mea,
    Sa-z dea si tzatza ceva:
    Guritza si-o micsunea!

    Cat de DUR e
    si de la Campulungul Argesului:))))

    Like

  10. foarte DUR. gagica a fost parasita si inca nu-si da seama, tot cinta de vai si-amarul lui…
    si iata ce-i raspunde el de prin alta poezie din popor, hahaha:

    “nu te, mindro, supara
    ca asa e firea mea
    cu doua cu trei vorbesc
    dar pe tine te iubesc.”

    asta e imbirligatura veche de milenii… : )))

    Like

  11. daa! Si iele striga:
    ” -Vino bade, de ma fura/ ca io dorm in car in sura/ si catelusa-i legata/de-i dai pita, ea nu latra”

    Acu putintica intelegere pintru personagii:
    ” Pacatu-i sa se iubea
    Care nu se pot lua,
    cumu-i io si cu badea:
    c-a iubi nu ne putem
    a lasa nu ne-nduram”

    Ba e si ma gravv:
    -Badita, de mi-i lasa
    eu cu greu te-oi blastama!”

    Iar el, dragutzu:
    Floricici de pe deal
    -Doru tau ma duce val.
    Val ma duce, val ma-ntoarce
    si din om, neom ma face”

    Like

  12. raton, ce joc ne-am gasit azi de facut : ))) nu s-au schimbat prea multe din vremurile cind banditii astia furau inimile fecioarelor pregatite sa-i blesteme din amor si corason picat pe jos ca frunzele toamna, degeaba isi rup ele camasile ca s-au modernizat, ce sa facem, ce sa facem, pina la urma daca nu vine badita de pe la cine e plecat, muierile-s ca frunzele-n vint. dar la batrinete se schimba socoteala caci:

    “trandafir cu firu rosu
    ce-are baba n-are mosu
    ce-are mosu n-are baba
    se-mprumuta si-si fac treaba”.

    acum da, acum e 1-1. nici ea, nici el nu mai au cum sa fuga dupa altii ca le tremura genunchii… hehehehe…

    Like

  13. Hai sa facem hazu de necazu!
    Ca minunata e lirica populara….

    Si asta-i mersul:
    ” Saraci cararile mele,
    cum creste iarba pe ele;
    ploaia pica, le astupa,
    dragostele sa zauita.”

    Promit sa nu te zauit, desi acum catinel-catinel, merg la masina, am un drum lung de facut..Pupam printzesa…

    Like

  14. F misto e melodia lui Serge gainsbourg Le chanson de Prevert despre melodia les Feuilles mortes. O recomand mai ales ca serge era de al nostru…
    au fost alegeri…a venit zapada?

    Like

  15. great, ratoane… ma parasesti pt drumuri lungi, accept, cel mai frumos mod de a parasi o femeie, dar vezi sa nu te duci pe la razboaie sa nu ramin ca penelopa tot cu ochii in zare, desirind pinze sau fulare… ca nu-s genu, op mai degraba zauit : D

    al, n-a venit zapada inca… las-o in pace, sa nici nu vina…

    Like

  16. Cand iti mai arunca cineva in fata ca n-ai istorie, zi-le ca se inseala, ca tu te tragi din marele Imperiu Otoman! Si asa n-or sa mai aiba ce zice, mama lor de englezi blazati ce sunt!

    Like

  17. miha, lasa ca nu ma impresioneaza istoria colectiva a nimanui, cu aia individuala am eu treaba, ca acolo-s alegerile mai interesante.

    Like