Mai multe despre CESC si Colchester

Cladirea CESC unde se studiaza engleza de catre studenti straini (cam de pe tot mapamondul) a fost construita in 1915 pe Lexden Road si a fost casa particulara. Este foarte aproape de centrul istoric, acolo unde intr-un square in care m-am ratacit de atitea ori gasesti de la cafenele englezesti la cafenele frantuzesti, depinde ce fel de muzica esti dispus sa asculti in timp ce rasfoiesti ziarele, mai dai peste un Sam`s Dinner in care-mi luam prinzul (nebunia cu fish&chipsu`), pentru ca-mi placeau chinezoaicele care serveau, bazarul de fiecare vineri, charity-shopurile, Sainsbury in care intram pentru piscoturi si Tesco pentru muffinurile de ciocolata, si Noodle bar atunci cind aveam chef sa maninc singura mincare buna din oras: cea chinezeasca.

De ce se mindresc colchesterenii cu orasul lor. Pentru ca a fost prima capitala a Britaniei in perioada romana, cel mai vechi oras e intr-adevar cel mai vechi cum atesta toate documentele si pentru ca daca tot vrei sa studiezi sau sa-ti reamintesti limba engleza, poate c-ar trebui sa incepi de-acolo de unde s-a pastrat in mare cam toata traditia. S-o cunosti da, foarte bine, s-o asimilezi insa… doar daca iti plac obiectivele mici si mai putin indraznete. Un oras bun in care sa te retragi dupa ce-ai facut tot ce ti-a trecut prin cap si nu mai ai chef de nimic decit sa primesti musafiri la cina si sa-ti cresti copiii. Unde femeia devine femeie si are o gramada de treaba in casa ei, fiindca s-a dus vremea slujitorilor, dar poate angaja o data pe saptamina vreo poloneza sa faca treaba mai grea, ca, de exemplu, curatenie luna prin bucatarie. Casele sint ca niste nave, femeia fiind comandantul lor, asa am vazut-o pe mrs Rose, stapina absoluta a incaperilor si a curateniei, spre deosebire de cealalta gazda, mrs Bryley, cu o viata sociala mult mai activa, dar cu un balamuc ingrozitor in casa, lucru ce mi-a scurtat sederea cu 3 saptamini, astfel ca imediat dupa examene, am sters-o acasa, iar Eva, cealalta studenta, si-a gasit o noua locuinta si-a fugit si ea ca din pusca.

Intelegerile dintre CESC si familiile care primesc studenti in gazda sint o idee buna, fiindca nu numai ca ai parte de citeva ore de studiu intens, dar apoi, integrindu-te intr-o familie si traind zilnic sub acoperisul ei, ai posibilitatea sa verifici tot ce-ai citit in carti despre cinele de la o anumita ora, despre ceaiul de la 17.00 si oricum stii deja la ce subiecte sint sensibili englezii asa ca e simplu sa nu le aduci in discutie, poate doar sa faci o scurta atingere ca sa vezi ce se ascunde sub politetea lor. Ai grija insa sa nu mergi foarte departe fiindca vei avea surprize, daca ceva scapa insa de sub control intoarce-te repede la subiectul ”vreme” (vremea din Romania, vremea din Spania, vremea de azi etc), si chiar daca nu stii prea multa politica, o idee tot trebuie totusi sa ai despre politicieni. Mai sint subiectele despre carti, unde toata lumea devine relaxata, majoritatea englezilor avind un cult al cititului, apoi cele despre filme, in care incepi sa-ti amintesti scene si alte bazaconii, si uite-asa, povestind una-alta, ajungi sa te prinzi ca, de fapt, stii mai multa engleza decit credeai, ca oricum te descurci mult mai bine decit in Ungaria, si daca tot nu prea ai ce face, redescoperi bucuria studiului in sine, alaturi de oameni care tot asa…

Aceasta nu este o reclama la CESC. Aceasta nu este o reclama in favoarea ANGLIEI! Aceasta este o constatare a faptului ca ti-ai pierdut timpul dar bine ca te-ai trezit, chiar daca aveai scurte spasme ca ceva nu e in regula in filmul trecut. Te opuneai dar nu stiai de ce, intuiai dar parca nu se putea sa fie chiar asa de simplu raspunsul. Acum ca-l gasesti printre oameni care au aceleasi curiozitati ca ale tale si scapi de acel ”amère dans la gorge” cind stii unde sa cauti si ce, nu mai are importanta. Poate ca acea carte de joc primita intr-un han din Spania ce transmitea mesaje personalizate, trasa din pachetul hangiului ca o gluma mai degraba, decit ca ceva serios, e ceea ce mi se potrivea. Nu stiu de ce mi-am amintit acum de ea, fiindca oricum am pierdut-o chiar in seara in care am si primit-o. In general cel putin in teorie stii cum sta treaba daca faci asa sau asa, numai ca din lene sau din obisnuinta, mai calci pe batatura sau de doua ori in acelasi loc, sa fii sigur ca n-a fost o greseala, ca nu ti s-a parut.

Sa continuam. Daca platesti ceva, mai ales niste studii in Anglia, vei fi tratat pe masura banilor tai. Iar daca nu-ti convine cum esti tratat, doar spui si se gaseste imediat, dar imediat !, o solutie. Ti se vor schimba profesorii pina cind esti multumit de ei, ti se va schimba gazda pina cind vei fi fericit in casa aceea, directorul scolii va lasa balta treburile si va sta de vorba cu tine si te va sfatui de fiecare data cind ai nelamuriri, chiar daca inaintea ta au fost alti 20 de studenti cu aceleasi intrebari si probleme. Intentionezi sa treci strada si imediat un sir de masini se va alinia la semafor inainte ca tu sa pui piciorul pe zebra. Vrei sa-ti continui studiile si nu-ti da statul roman bani, pai de ce n-ai spus? Vor gasi ei pe cineva care sa te ajute. Asta poate sa te descumpaneasca in asa hal incit sa te intrebi cum, ma, sa fie asa de simplu? Si tu ai stat ca prostu si te-ai zbatut ca pestele pe uscat? Ai permis altora sa te traumatizeze ca nu intelegeau nevoia absolut umana de a merge mai departe fara sa fii sufocat? In fine, ma repet… dar ma repet ca poate ii mai trece si altcuiva prin cap ca aici e infundatura. Bine ca ne intereseaza ghicitul in cafea…

Chiar daca primarul si primarita din Colchester, oameni de onoare, cu functii numai de onoare – adica voluntariat, nu ia fishul, da-mi votul! – m-au intrebat sincer preocupati: ”si ce putem face pentru tinerii din Romania ?” (fiindca eu nestiind ca stau de vorba in Town Hall chiar cu primarii, ma lansasem intr-o discutie despre statul roman, care nu exista, si despre politicienii carora nu le pasa, si ca ce pacat e pentru cei ambitiosi care chiar vor ceva mai mult decit case si masini de fite si vacante la Ibiza). Da, am ramas masca. Ochii primaritei imi cercetau chipul, dorea sa faca ceva (niciodata in CESC nu calcase picior de roman, eram o premiera, un fel de vietate stranie, ceva pe care sa-l auzi deodata vorbind coerent) si iar au navalit peste mine sperante, exista sanse sa mai dezgrop proiecte? Sa sper? Sa fac? Am lasat ochii in jos (iar!) si am zis ca nu stiu. Desi imi era necesara doar o jumatate de ora sa descarc o lista de nume care ar fi putut beneficia de burse, daca… teama de a nu ma insela (din nou) m-a facut sa mut discutia catre Transilvania.

Si nu, n-am fost la vot!

biblioteca-din-colchester

Biblioteca din Colchester

3 responses to “Mai multe despre CESC si Colchester

  1. chiar asa…ce mai poate fi spus atunci cand vine vorba de Romania? mai nimic, caci vad ca tuturor li s-a luat de romani si romanisme.

    totusi, eu am fost sa votez…

    Like