Cea mai scurta zi

Cred că am cîte un cîntec potrivit pentru fiecare situaţie, sau fac eu din ce în ce mai rapid conexiuni şi asociaţii, că să nu mai fiu nevoită să scriu. Mi-aş fi dorit să mă ocup de cîntat. Mult mai inofensiv decît scrisul. O altă lume de explorat, oricum. Altadata…

Undeva deasupra răsăritului, ziua s-a scurtat cu două ore.

În ordinea mijloacelor de transport, drumul a fost împărţit aşa: maşina dnei Bryley (vădit afectată de plecarea în trombă a Evei, ultima dintre studentele cu care am împărţit aceeaşi gazdă), tren (direcţia Colchester-Londra), un alt tren către aeroportul Heathrow, avion (Anglia-Bucureşti), taxi Bucureşti-Medgidia.

Un var de-a şaptea spiţa, pe care nu l-am văzut niciodată, şi-a arătat mutră prin aeroport. Zîmbetul mamei printre străini. Cred că deja şocul ar fi fost prea mare să mă întorc acasă doar cu o rudă pe care n-am văzut-o niciodată, deşi psihic eram mai mult decît pregătită să înfrunt tot felul de situaţii bizare pe care nu ai cum să le uiţi în doar şase săptămîni departe de tot. Mă şi închipuiam vorbind despre vreme cu străinul asta, subiectul principal în care englezii sînt experţii planetei, din nevoia de a rămîne pe un teritoriu neutru şi safe, nefiind în stare probabil să plonjeze în tăceri mai lungi de o juma de secundă.

Dar n-am putut să nu mă gîndesc din nou la socotelile de-acasă care nu se potrivesc niciodată cu cele din tîrg. De-aia e bine de fiecare data să ai un back-up plan.

Şi-un clip cu multe lacrimi şi inimioare, că tot se-apropie Crăciunul, o sărbătoare pe care în ultima vreme, nu ştiu de ce, o tot confund cu Valentine. Dar cîntecul îmi place.

6 responses to “Cea mai scurta zi

  1. Hopa, you’re back. Ma gandesc ca deja a inceput numaratoarea inversa pentru intoarcerea acolo. 🙂
    Sunt sigur ca-ti va iesi din nou sa te ridici si sa pornesti spre locurile unde merita sa traiesti. Uite ceva din sectiunea “de ma voi scula…” numa’ ca in engleza suna cam asa: “but I swear you’re going down if I survive”. http://www.youtube.com/watch?v=gBMsv_eBi0I
    Clipu’ este foarte movie like si chiar ilustreaza foarte bine (zic eu) ideea de “survival of the fittest”.
    P.S. S-ar putea sa-ti sune cunoscuta vocea duduii care zice de puterea de a reveni. Este Julee Cruise, vocea din tema muzicala a serialului “Twin Peaks”.

    Like

  2. Hei, DeMaio, bine te-am gasit. te-ai mai linistit si tu putin asa sau te lupti in continuare cu morile de vant?

    o sa incerc sa ma mobilizez, Dizzy, dar nu ma pune sa scriu des ca si-asa am impresia ca scriu prea mult.

    lasa, xxl, ca data viitoare iau vestul de un capat si un prieten de-un brat si poate devenim nemuritori. te imbratisez.

    turkish, ce m-a distrat mesajul tau, pe care l-am citit in drum spre medgidia, si ce frumos ma anuntai ca te relaxezi in Amsterdam. cred totusi ca duminica erai deja pe alte baricade, faceai editii si cine mai stie ce puneai la cale on air. m-am intors sa-mi termin niste treburi, nu sa supravietuiesc, mai… ha…

    Like

  3. Morile de vânt sunt specialitatea mea, Zully. Cine ar putea să le lovească mai bine?
    Una peste alta, lucrurile se vor mai schimba, că aşa trebuie să fie. Discutăm noi 🙂

    Like