Remember, Remember

ca ieri a fost 5 November. si iar mi-am amintit de filmul ala cu V de la Vendetta. pe-aici prin centru mai bine de trei ore artificii, nu stiu daca in cinstea lui Guy Faux care chiar a vrut sa bombardeze Parlamentul, dar a fost prins si spanzurat, nu ca in film unde a fost impuscat, dar i-a continuat razbunarea Natalie Portman, dar oricum a fost frumos sa ma uit la spectacol de la balconul meu. ma rog, dati un google si vedeti despre ce este vorba daca ati incurcat personajele despre care bolborosesc eu aici.

ideea de libertate…
e atata liniste aici, mai ales noaptea, incat te intrebi unde sunt oamenii, de ce nu fac zgomot, unde sunt claxoanele, pot auzi noaptea pasii lui Sammy, pisoiul gazdei, prin iarba tunsa scurt. te-apuca panica de atata liniste. te trec toate sudorile…

intre timp, mi-am schimbat cursurile, i-am uitat deja pe francezi, pe suedezi, pe japonezi si pe toti cei care au mai trecut prin scoala asta sa-si ia nu stiu ce fel de diploma, de care au nevoie pentru nu stiu ce universitate sau job. sunt sigura ca si ei m-au uitat pe mine. la ce bun sa le mai trimit pozele, sa fiu din nou draguta, haida deh… ca mai ales uitarea e omeneasca, ba chiar sanatoasa. o sa-mi scurtez si eu sederea. am facut destule, am vazut destule pe anul asta, prea multe chiar pentru o simpla femeie. e timpul sa ma intorc acasa. vreau sa lucrez la urmatoarea carte, sa dorm in patul meu, sa ard mancarea mea. sa fumez la biroul meu in timp ce scriu un articol, sau un nou capitol. mici fleacuri… mi-e dor sa fumez in timp ce lucrez. de asta mi-e cel mai dor.

dar oricum e interesant ca desi stiu ca in tara ma voi lovi de aceleasi rahaturi, care put in aceleasi cercuri concentrice, acum devine totul amuzant cand ii vad pe unii cum se entuziasmeaza de marile lor realizari, de urmatorul targ de carte, de vai de mine ce-a mai intrat la tipar, la norma, ca nu ne pasa altfel hahaha… si-apoi, urmeaza un big dessapointment, mai mare decat ala pe care ti-l faci cu mana ta.

pregatiti-va cestile de ceai sau cafea sau cappuccino. peste 3 saptamani o sa rad din nou cu multi de multe. in stilul nostru caracteristic. ca sa nu uitam. ca sa ne amintim. n-o sa ajungem chiar acolo incat sa ne lasam prinsi si spanzurati, mai bine punem din nou degetul pe harta.

Later edit:

no more complain for today.
doar ca unii se plang si pe-aici ca au ramas in pana de idei. sinucide-te ca de trei zile aud numai asta, “si de trei zile incoace gura nu-i mai tace”, nici baticul nu i se mai asaza pe cap cum trebuie. de parca sa ai prea multe idei e asa mare scofala. eu sunt cel mai bun exemplu. eu si miorita. am avut atatea idei la un moment dat ca acum pe unde le prind tot le ucid fara mila. vreau sa experimentez perioada blank, sa ma uit la voi, prin voi, si sa vad doar o gaura prin care poate trece glontul propriei mele prostii. acum daca ma gandesc totusi mai bine, am trecut de perioada asta.

si in fine, cred ca n-o sa raman niciodata in pana de sarcasm, e si asta o metoda de a supravietui siropului care vine in valuri peste tine. unii ori au crescut in puf, ori s-au nascut cu lingura de argint in gura. ori sunt chiar batuti in cap. diplomatia nu are nimic de-a face cu bunul simt, iar bunul simt nu inseamna ca stii sa te stergi la gura dupa ce ai mancat cacat.

e ca atunci cand spui despre unu ca e cinic, si dupa aia zici ca nu mai e, ca si-a revenit. nu exista asa ceva. e ca atunci cand spui unuia exact ce trebuie fiindca stii cum va reactiona, ce efect vor avea cuvintele alea asupra lui, cum isi va da ochii peste cap si daca e capabil sa te minta sa nu. pierdere de vreme. si-mi pierd si rabdarea, din ce in ce mai des. dar am intotdeauna o carte in geanta care sa ma calmeze. nu conteaza ca e vorba in ea despre Pif si Hercule sau despre asasini orbi. totusi admit ca poate fi un soc atunci cand o femeie de treaba, si cam mica de inaltime, are un asa hal de limbaj la care ar putea dardai din centurile lor negre, un dan doi dani sau cine stie cati dani, sensibili de-altfel de mi se apleaca, dar ia sa le spui de ajutoare straine, cum se dadeau candva, imediat dupa revolutie celor care de cele mai multe ori nici n-aveau nevoie de ele, sa vezi cum se apuca imediat de jogging mai ceva ca iepurii de pe campii.

Corolar:
De departe totul se vede mai bine.

8 responses to “Remember, Remember

  1. in 3 zile dupa ce pui picioru in tara o sa vrei sa dispari iar. dar eu ma bucur ca te-ntorci chiar ami repede decat intentionai, imi place cum scrii cand esti suparata 🙂

    Like

  2. xxl: da, mi-ai spus, dar tot mai bine cand ajungi singur la anumite concluzii. deosebirea este ca tu inca vezi zulufi…

    eu cred ca se descurca de minune fara tine, demaio. problema e cu tine, ca n-ai loc in cocina…

    any: am scris si-am sters o fraza care suna cam asa: “n-am fost niciodata mai multumita ca acum”, asta pentru ca imi cunosc scrisul si ce efecte ar putea avea, problema e ca generalizez si se simt mai multi decat trebuie cu musca pe caciula, pe motiv de nefutere la timp, a mea sau a lor. asta nu are de-a face cu supararea. intelegi tu, ca esti fata desteapta.

    anna: stiu, si dupa cum vezi ma pregatesc fizic. mai am cate ceva de rezolvat prin romania.

    in vizita, pici… cum altfel?

    ne auzim in episodul urmator.

    Like