Charity Box

unul din subiectele pe care nu le-am inteles la inceput – de ce se insista atat pe el – a fost treaba cu actele de caritate. englezilor le place nebunie sa faca acte de caritate si fac. iar daca eu intreb: de unde stiu unde se duc banii, sau daca se duc acolo unde trebuie, se uita la mine pe sub sprancene, ca si cum ar fi evident ca n-au unde sa se duca in alta parte…

au tot felul de evenimente in mijlocul carora se strang oamenii buni si ajuta alti oameni buni (copii si tineri atinsi de cancer si leucemie, sau copiii afectati de dezastrul de la Cernobil, se strang bani pentru copiii strazii din Africa, ba chiar si pentru veverite), si este clar pentru toata lumea ca evenimentul pentru care s-a facut valva va aduna ceva bani. nu ca evenimentele din romania nu ar aduna bani si n-ar face fericiti alti oameni mai buni sau mai rai, numai ca prea suna a intretinere de brand ca sa ma induioseze eforturile unei vedete si n-are sens sa dau exemple pe care vreau sa le uit.

Danny Wallace a scris o carte care a avut mare succes in Anglia: “Random Acts of Kindness”, unde se aleg oameni la intamplare si li se fac mici surprize. (De ex: chemi un taxi, iar cand soferul deschide portiera, ii dai un pachet de alune, sau o ciocolata, sau nu stiu, ce-ti trece prin cap, un sandwich, ceva, un fleac – nu vreau sa ma gandesc ce bataie ti-ai lua daca ai face un astfel de gest in Bucuresti, hahaha; sau de fiecare data cand termini de citit o carte in engleza, trimite-o unui copil in China, care e disperat sa citeasca ceva in engleza, iti dau si adresa daca vrei; sau… aduna un grup de colegi si ganditi impreuna ca timp de o luna sa-i faceti viata mai frumoasa unuia care sa nu stie insa de complotul vostru, astfel ca atunci cand merge la un restaurant, sa sunati inainte si sa-i platiti deja cina, sau sa-i trimiteti prin posta un bilet la o piesa de teatru; sau sa dai cate o bomboana fiecarui om din tramvai care se uita incruntat pe geam, desigur, s-ar putea sa infrunti o privire si mai incruntata, fiindca romanii nu sunt obisnuiti sa primeasca astfel de gesturi din senin). am privit cu destula suspiciune naturaletea cu care englezii incearca sa se bucure unul pe altul. nu e insa nimic fortat, nimic impus, nimic dictat, nimic ilegal…

as putea sa dau, cred, sute de exemple de paranoia romaneasca, de ti se ia sa mai faci un gest catre semenul tau, care imediat crede ca vrei ceva de la el, ca urmaresti ceva, ori ca esti un prost fara pereche daca nu urmaresti nimic si faci asa, din cand in cand cate o mica bucurie altuia, sau vrei sa faci, ca nu mai apuci. pana si intentia ti se pedepseste. ceea ce e cam trist. si-as putea sa dau mii de exemple de intoleranta, nu, nu gresesc, sunt mii de exemple de ingratitudine, de nesimtire, de indiferenta si de calaiala chiar (de la calau, sa nu se mire lumea pe-aici), de rautate prosteasca, de smechereala inteleasa gresit si stupizenie feroce. daca cineva se apuca din senin sa faca un gest frumos pe strada ta, cu cealalta mana va forma numarul de telefon al televiziunii cutare, sa vada vecinu, dusmanu si sefu ce darnic a fost.

atunci cand am primit din senin un tort de ziua mea de la o femeie pe care abia de-o cunosteam, am ramas stupefiata, eu neavand obiceiul sa-mi sarbatoresc ziua de nastere. a fost cel mai bun tort pe care l-am mancat vreodata. acela a fost momentul, cred, cand am hotarat sa-i bucur pe altii prin mici fleacuri, fiindca stiu cum m-am simtit. si s-o fac la modul constient si sa plec fara sa ma uit in urma. ma rog… nu vreau sa vad nedumerire.

poate pare ca o duc excelent printre veverite si ceaiuri britanice, ceea ce bineinteles e adevarat, dar e o bucurie de moment, care dureaza doar cat sa trag cateva clipe de aer curat in piept. ceea ce ma induioseaza insa cu adevarat de fiecare data este imaginea unui tanar care trage dupa el o valiza. oricate scenarii as face despre acel tanar, oricare ar fi el, ca e student, sau ca e un calator de 3 zile, sau ca e fugit de-acasa de trei ani, unicul scenariu care se potriveste cu toate celelalte este ca e singur intr-o lume straina.

pentru un astfel de tanar mi-as da haina de pe mine fara sa ezit. fiindca pe el il inteleg cel mai bine. si nu e vorba de frig sau de cald, de foame sau sete. ci de distanta dintre el si cei care il iubesc sau cine stie daca l-au iubit vreodata ca oricum nu mai conteaza.

Advertisements

22 responses to “Charity Box

  1. Printeso, acolo printre bucurii cu veverite, carti si limbi engleze, tot sufletul tau de zana e mai tare si mai romanesc!:)))

    Tanarul acela e totusi puternic, asculta la mine!
    Isi urmeaza destinul, si destinul ii iubeste pe cei ambitiosi…
    Nu da haina de pe tine,
    sa te vedem chiar in adevarul tau gol-golutz!:)))
    E toamna si se face frrrig!

    Like

  2. ce dracu are Wp asta?
    Printeso, printre bucurii englezesti de orice fel, dar mai ales cu Veverite, tu ai sufletul tau romanesc de zana!!:)))

    Tanarul acela e totusi un om puternic: isi urmeaza destinul, iar destinul ii iubeste intotdeauna pe cei ambitiosi.
    Nu da haina de pe tine, sa te vadem in adevarul gol-golut!
    E totusi toamna si e frig! 🙂

    pupici romanesti:)

    Like

  3. la asta zully pot sa am o opinie foarte informata dupa vreo 7 ani de ong in Romania. treaba e foarte interesanta gasesti oameni carora le pasa, se dedica si o fac cu mare pasiune. gasesti si voluntari aterizati din intamplare, care mai tarziu fac din asta un job si dupa trag cu dintii de el. ca sa dau doua extreme. daca vrei sa-ti povestesc mai multe da-mi un bip cand vii prin tara. e un domeniu tare interesant. oricum sa stii ca nu am uitat cand ti-am povestit ce fac eu si cand tu m-ai intrebat “si ei ce castiga din asta?”. :-). te invidiez pt anglia sa stii, eu care am ajuns sa nu mai am timp de scris. macar mai citesc…

    Like

  4. nu stiu, dar erai bagat la spamuri. mie mi-au placut ambele comentarii, asa ca le-am lasat ca exemplu ca cine vrea, dom`le, chiar poate hehehe he… eu sunt turc, ratoane, asa ma prezint peste tot, si zau daca n-am vrut sa fiu roman sadea. nu mi-a iesit… stii ca nu conteaza nationalitatea, de fapt, nu??? dar uneori conteaza al dracului de mult tara cu care te prezinti… cat despre tanarul ala, nu e vb de ambitie, ambitii au si secretarele… lasa ca stii tu… doar vorbim aceeasi limba…

    condeier: aia era o intrebare jurnalistica, la care, apropo, nu prea mi-ai raspuns. si nu ma invidia pt anglia. esti deja a cincea persoana care-mi spune asta, si tot numar…

    w-end placut tuturor.

    Like

  5. ok, atunci cand vii in tara o sa-ti raspund. nu mai tin nici eu minte raspunsul de-atunci. cred ca am fost prea surprins de intrebare :-). pana m-am dezmeticit eram pe alt subiect. asa e cand vorbesti cu jurnalisti :-). oricum ca sa intelegi povestea e nevoie de un raspuns mai lung si mai complicat.
    totusi e bine ca te invidiaza unii si altii. macar sa nu te pizmuiasca :-).

    Like

  6. Buna seara.
    Zully draga ai perfecta dreptate in privinta celor din Regatul Unit. Am stat in Irlanda de Nord o perioada destul de lunga pt a cunoaste oamenii de acolo, dar si ceea ce se intampla in vietzile lor.
    Trecand la subiect: saptamanal, la usa prietenilor mei, asociatii caritabile formate sau nu prin biserici lasau saci goi cu diverse pliante atasate. Aflai ca poti dona jucarii, haine, mancare, etc pt cei care nu au. Fiecare asociatie avea o zi si o ora la care se intorcea sa colecteze sacii plini. Si oamenii donau. Dona intreaga strada, se purtau discutzii telefonice intre membrii familiei care aveau o alta locatie, erau intrebati amicii daca au ceva de donat si daca au primit la randul lor celebrii saci. Toata lumea se mobiliza. Saptamanal aceleasi discutzii…
    Am crezut intial ca sunt nebuni de-a binelea…
    Apoi am inteles cat d important este sa faci altora bucurii; pune-te in locul lui X. Si tie ti-ar placea un gest neconditionat!
    Am venit in Romania. Si am intrat cu o amica intr-un 2d hand in cautarea unor obiecte vestimentare pe care la randul nostru urma sa le trimitem unei familii sarace din jud. Galati alaturi de altele noi deja achizitionate- insa banii erau pe sfarsite si lista noastra cu avea toate obiectele taiate- cazul familiei a aparut si la tv-(in fine!).2d sau nu, femeia tot femeie ramane, asa ca am facut un inventar al produselor de dama. Si??!!! Surpriza! Am gasit exact bluza prietenei mele din Belfast, bluza f frumoasa de altfel, dar care ii ramasese mica. De unde stiu ca era aceeasi bluza? Era imposibil ca si o alta persoana sa coasa exact in acelasi loc si cu aceeasi culoare de ata o emblema favorita…
    Stupid?!
    Sunt inca bulversata!
    Am facut cateva sapaturi si am inteles ca marea majoritate a hainelor 2d sunt de fapt donatzii…hm…nu mai inteleg nimic!
    Si cine castiga din toata afacerea asta?
    Cred ca cei care doneaza au adevaratul castig, raman cu sufletul impacat!
    Povesti ar mai fi!
    Trebuie insa ca noi, romanii sa invatam a fi mai buni, a fi toleranti si a face bucurii marunte celor din jur. Incercati! Va va schimba energia, tonusul!

    Like

  7. pisoi , nu e chiar atat de negru aici si chiar avem nevoie de oameni asa cum esti tu so , pls,pls,pls, pretty pls, come back !

    Like

  8. xxl: ei lasa, nu te obosi, ajunge sa stiu ca esti unul dintre putinii gentlemani din viata mea… (off topic: tocmai s-a prabusit o balena langa mine si nu ma pot opri din ras. si zau ca eram deprimata azi dimineata)

    pauza, scuze… tre` sa-mi revin…

    Like

  9. ok…

    TEA, chiar e o surpriza… nu mai stiam nimic de tine, imi place cand vad nume cunoscute pe-aici… imi pare rau ca n-a iesit treaba cu Anderson, deja mi se pare acum toata povestea dintr-un alt film, de fapt toata perioada aia… cand ma gandesc cate povesti pentru copii am mai vrut noi sa dam lumii asteia, si e si mai ciudat ca doar cateva figuri au mai ramas in picioare… ma bucur sa aud de tine…

    b47h: da, da, vin acum, mancand pamantul… mai, Areto, crede-ma ca am incercat, e un sac-de-cul pe unde intorc capul… prefer ploile de pe-aici… is mai linistita.

    JD: stranie coincidenta, nu? dupa asa ceva, chiar nu prea mai crezi in acte caritabile… eu am vazut vreo douazeci de miei taiati pentru sustinerea imaginii unuia, si doar ca sa-i faca in ciuda altuia, n-avea nici o treaba cu caritatea… asadar, scuzati-mi scepticismul. oricum eu n-o sa inteleg niciodata de ce trebuie sa faci tam tam daca tot ai ajutat pe cineva. fa, domle, si mucles…

    trifoi: doar ma pupi???

    ok, aveti grija pe cine bucurati saptamana asta. sugestie: sa fie cineva pe care nu-l cunoasteti deloc. e si asta o chestie… si zic “bucurati”, nu neaparat “ajutati”, pentru ca si la bucuratul asta se cere talent si daca nu-l ai mai bine stai in coltul tau si mormaie ca viata e cruda.

    Like

  10. [pff.. cautau obiecte vestimentare intrun secandhend.. bwahahaahahahahahahahahhahaahahah!! ahh.. sunt sfisiata! incredibil! incredibil! cu sacii plini! cu emblemele cusute! kukurukuku palomaaa!] mmm..ahhaahahaha

    Like

  11. Nu pot sa cred ca 13 este numaru’ tau norocos! Din pacate, nu pot sa-mi serbez jumatatea de an peste ziua de nastere in UK. Raman cu “performanta” de a fi fost la Londra – anu’ trecut – la doar o zi dupa ce m-am sarbatorit ca atare. Ce frumoasa e luna mai… Mai e destul pana acolo, nu-i asa?

    Like

  12. sunt cu adevarat mai emotionante aceste gesturi atat de simple atunci cand vin pe neasteptate…
    si e la fel de dureros cand faci astfel de gesturi – chiar si pentru cei apropiati – si nu ti se raspunde macar cu un multumesc, un zambet, ceva… nici nu pomenesc de acel gest marunt…
    nu, n-am sa incetez sa fac astfel de gesturi, chiar daca nu mi se va raspunde la fel; inca mai sper ca macar voi reusi sa ii conving pe acesti oameni sa se mai si bucure de maruntisurile din viata; cautand marele tel, uitam sa vedem ce e in jurul nostru, si asta chiar e trist…

    Like

  13. turkish, pai atunci sa notez undeva ca esti nascut pe 13 mai si sa ne aducem aminte sa-ti uram cu totii numai lucruri simpatice…

    juliana: : )

    ceau: si mie de tine, madam!…

    Like

  14. Tu, Zully, nu punem cartile tale pe charitygift.ro?
    Eventual semnate de autoare, sa facem o licitatie, ceva 🙂

    ti pup

    Like